Un petic de hârtie!
Îți scriu din nou iubita mea
Puține rânduri pe-o hârtie,
Și sper să capăt un răspuns
Până când plec în cătănie.
Nu te-am văzut de șase luni
Și-am auzit că ești supărată,
Că m-ai văzut după cum spui
La braț mergând cu altă fată.
Tu ești plecată în străinătate
Iar eu aici trăiesc cu dorul tău,
Și te aștept să te întorci în țară
Că fără tine îmi este tare greu.
Nu știu cum pleacă către tine
Atât de multe zvonuri false,
Iar tu le crezi c-ar fi adevărate
Și nu minciuni de lume scoase.
Când vei primi scrisoarea mea
Să știi că sunt cu arma la picior,
Că am primit un ordin de-nrolare
Și-o perioadă voi fi al țării slujitor.
De-mi vei trimite vreun răspuns
Să pui adresa de la noi din sat,
Iar dacă nu vrei să-mi răspunzi
Trist, voi înțelege că mai uitat.
Așa a scris bunicul meu demult
Pe-un petic de hârtie c-un creion,
Pe care l-am găsit ascuns în cufăr
Purtând o ștearsă semnătură...Ion.
Concluzia am tras-o...îndurerat
Că epistola n-a mai ajuns la fată,
Dar poate-acolo Sus s-au întâlnit
Și își trăiesc povestea lor...ciudată!