Totul e alb...
Totul e alb, privirea mi-e albă,
Iar iarna bea țurțuri la halbă,
Ninge ciudat din pământ către cer,
Iar vântul turbat împrăștie ger.
Totul e alb, și albă mi-e fața,
Iar iarna sub soare-și dă viața,
La berărie se vinde zăpadă,
Lumea consumă troiene în stradă.
Totul e alb, și beția mi-e albă,
Calul îmi paște gheață, nu iarbă,
Printre ninsori sub un soare defunct,
Alerg... și sunt fulg, și sunt punct.
Totul e alb, și urma rămasă e albă,
Iarna îmi stă adormită sub barbă,
Ninge ciudat din ochii mei către cer,
Țin iarna în mine și-i sunt temnicer.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: BASTONUL ALB
Poem: Nu am uitat
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Poem: Depresia unui suflet de piatra
Poem: Pocal (Monocristal)
DOLIU în ţară. A murit scriitorul Ion Moraru, unul dintre protagoniștii piesei Dosarele Siberiei (FOTO)
Poem: Minunea Invierii!
Poem: flux de poeme naani /53
BookStore.md, noua librărie online, expune peste 2000 de titluri de excepție la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret de la Chișinău