Durere 2

Doar durerea neputentei ,aduce ,un amarat cu picioarele pe pamant,

Pe acel pamant de care s-a dezis,dintr-o lacoma nestiinta .

Al nostru om,dar,suflet ratacit cu rusine-si ridica sufletul murdar,

Spre a face inca un pas bolnav,de-un gand necurat,de ura macinat.

Intrebari peste intrebari ,menite, sa gaseasca un raspuns ,

La trista viata,purtata, de un suflet plin de cioburi dintr-alte vieti.

Crede,vrea si-si doreste si crede ca poate si crede ca merita,

Si falnic se ridica si falnic se inalta spre a lui nemurire pana.....

Pana cand mirajul puterii se-neaca in propria existenta ,

Si-n fiecare clipa ,ceva din el moare,cu fiecare gand este tot mai aproape.

Speranta de odinioara il macina treptat,visele-l sufoca si-l transforma crunt,

Intr-un suflet mort, plimbandu-se pe strada unde adesea este vazut.

Cu fata cazuta ,cu zambetul pierdut,priveste in neant fara scop,

Picioarele se tarasc spre ai duce trupul in pustiul timpului.

In privirea intunecata ,venita ,din adancul sufletului uscat,

Urla mila, prinsa intr-un om viu dar totusi mort.

Category: Diverse poems

All author's poems: marian costea

Date of posting: 23 ноября 2023

Timp de citire: ~2 min.

Views: 1060

Other poems by the author

Durere 1

Cu sangele fiert ,respir greu,

Cu durere-n suflet imi adun privirea,

Fara motiv,fara dorinta si fara cust,

Incerc sa-mi adun trupul marod de o minte bolnava.

Umbra-mi sopteste ca merit tot,

Ca-s nedemn de mine si de mintea mea,

Ca mai bine stau ca-mi este harazit sa-n-dur,

Sa doara ca merit,sa ard ca merit ,sa mor is menit!

More ...

Durere 3

Ma plimb cu tine in fiecare zi de brat,

Si-a ajung sa cred ceea ce tu vrei sa nu.

Privim,gandim,judecam, ne consultam,

De ani de zile in fiecare zi ne certam!

Gandul blestemat trezeste umbre in mine,

Care vor,care pot ,care-n gol ma duc.

Ma sfasie vuietul,imi strapunge inima,

Constiinta-mi sangereaza ,simturile-mi mor.

Coplesit de ura ce o simt pentru mine,

In stanga si-n dreapta cu jale arunc.

Ingenuchiat ,imi smulg inima din piept,

Cu pumnalul incins cu regret o sfartec.

Seninatatea de pe chip ma minte ca am reusit,

Ca eu pe eul meu prin sange l-am ucis.

De puteri sleit ma trezesc dezamagit,

Ca eu pe mine nu pot sa ma ucid!

More ...

Durere 4

Să-mi furi timpul din viața pe care demult am pierdut-o și sa te-n tristeze tristețea ce-o cred fericire ,

Să-mi privești zilele ce se scurg înșiruite pe-un fir al vieții murdar de amintiri nedemne,

Să-mi dai sa cred ca pot sa fiu un colt în lumea pătată de propriile gânduri îndepărtate de adevăr,

Înseamnă să-mi dai ce n-am,sa cred ca pot,sa vreau mai mult, sa-n văț ce vreau dar să-mi iei ce am!

More ...

Poems in the same category

De-ale oamenilor

Având în spatele meu nori,

În faţă, mândrul soare,

Am reuşit adeseori

Rămâne în picioare.

Atunci când vântul a bătut,

Spunând că doar adie,

Văzui că nu sunt decât lut

Şi puf de păpădie.

Lovindu-mi des al meu picior

Şi-apoi strigând: "Mă doare!"

Eram convins că n-am să mor,

Ci doar mă fac mai tare.

Iar apelor ce, zeci de ani,

Au spumegat într-una,

Prin crengi pustii şi bolovani,

Le-a mai rămas doar spuma!

More ...

vers, după vers, după vers, după floare,
după rază, după mers,
din adânc, din haos pur, din pronaos,
din cântare, din suflare...
ce oracol, ce visare!

despre cosmos, despre lut, despre amalgamul mut,
despre orizont și zile,
despre ură și iubire, despre tot și despre tine,
despre noi sau despre mine...
ce avânt, ce prăbușire!

după vers, după mers, dintr-un haos fără sens,
din deșert, dintr-o genune, stau și-adulmecă să sară,
sus în gât, la jugulară,
doar hiene, îngeri dulci,
cuminți berze, fără prunci.

catafalc de neputință, osândire la voință,
o dârzenie pierdută, se apleacă și-mi sărută,
trupul frânt de remușcări...
ce de schele fără scări!
câți Manole... câte ziduri...

tot neantul se închină, pana-mi tace și suspină,
zâmbet larg, descarcerare, agonie și visare,
sfinxul tremură, tresare,
luna-și dăruiește soare,
la-nceput cuvântul, la sfârșit doar vântul...

între ele, gândul...

More ...

Psalmi - III - Fuga de pe cruce

Am fost pe cruce, Doamne,

cu durerile mele, cu vinovăția mea,

cu tot ce nu am spus și tot ce am greșit.

Te-am privit o clipă,

și am simțit în mine o arsură sfântă.

Dar m-am temut.

M-am temut de goliciunea adevărului,

de rușinea răstignirii,

de moartea eului meu.

Și am fugit.

Am lăsat crucea să cadă în țărână,

ca și cum n-ar fi fost darul Tău.

Am alergat înapoi în mulțime,

ascuns printre cei ce nu Te cunosc.

Dar nici acolo n-am găsit pace.

Pentru că în inima mea,

crucea nu înceta să sângereze.

Doamne,

nu Ți-ai întors fața de la mine,

deși eu mi-am întors spatele de la jertfă.

Nu mi-ai închis cerul,

deși eu am închis ochii.

Întoarce-mă, Doamne,

nu la slavă, ci la cruce.

Nu la laudă, ci la suferința curățitoare.

Nu la biruință ieftină,

ci la rănile care sfințesc.

Fă-mă vrednic să rămân pe cruce

până ce Tu spui „S-a sfârșit”,

nu până când obosește voința mea.

Iar dacă voi fugi din nou,

aleargă după mine cu blândețea Ta —

și leagă-mă, Doamne, nu cu forță,

ci cu dragoste.

More ...

Două surori

Ea a străbătut palate,

A mai învățat și carte,

Dar ce folos?

Când ea nu știe,

Cine-i Împăratul bun?

Sora ei e mai prostuță,

Nu prea pleacă din oraș,

Dar ea știe cine-i Domnul,

Împărat de împărați!

Ce folos, că pe Pământ

Tu ești bun și-ți trăiești viața,

Dacă încă n-ai aflat,

Cine oare te-a creat?

More ...

Din umbra la lumina

Închis într-o lume străină și-amară,
Privim spre alții cu pizmă și dor,
Cum viața lor pare o blândă vioară,
Fără de pete, cu pasul ușor.

Zidit între gânduri de beznă și vină,
Zâmbetul pare un palid suvenir,
Inima-n cioburi de el se termină,
În nisip negru, pierdut în delir.

Închis între ziduri, lipsit de speranță,
Plângând după visul ce pare un mit,
Ce-a fost în minte doar o distanță,
E azi de neatins și e mult prea obosit.

Închis, dar în piept o scânteie nu piere,
Cauți lumina prin bezna de-acum,
Alungi obscura și greaua durere,
Să faci speranței un petic de drum.

O picătură de foc și lumină,
Să o cultivi cu întreaga ta forță,
Inima arsă să redevină,
Din disperare, o vie torță.

Să vezi din cer o fărâmă, o parte,
Unde albastrul în ochi ți se-adună,
Lacrimi de viață, iar nu de moarte,
Când peste chin sufletul se răzbună.

Să prinzi un zâmbet adânc, în interior,
Să explodeze pe cerul cel sumbru,
Să simți în juru-ți al prietenilor,
Sprijin curat, fără urmă de umbru.

Prin brațe deschise și multă iubire,
Inima-n piept se va reîntregi,
Speranța va fi a ta regăsire,
Iar zâmbetul larg pe obraz va înflori.

În final, după chin și după soartă grea,
Iubirea și-a găsit, în sfârșit,
O casă nouă în inima ta,
Și-un soare ce pare regăsit.

14.04.26

More ...

Spre apus!

Cu pas vioi te-apropii toamnă

Și-mi furi căldura soarelui,

Însă ne-aduci rodul în casă

Răsplata muncii...țăranului.

S-a dus vacanța și bucuria

Copiilor ce vor începe școala,

Dar, ce să faci fără învățătură

Că 'ncurci consoana cu vocala.

Pe cer cocorii zbor în cârduri

Spre alte lumi, unde le-i bine,

Și vorbă ne trimit prin croncănit

Că ne vedem...la vara care vine.

Pe drum de țară merg tractoare

Ce brazda pe câmp o răstoarnă,

Unde sămânța, va prinde viață

Sub neaua albă...călduță haină.

Așa se duc și revin...anotimpuri

Lăsând pe chipuri adânci riduri,

Geaba bogății și conturi adunate

Săraci plecăm...cu patru scânduri!

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.