Durere 2
Doar durerea neputentei ,aduce ,un amarat cu picioarele pe pamant,
Pe acel pamant de care s-a dezis,dintr-o lacoma nestiinta .
Al nostru om,dar,suflet ratacit cu rusine-si ridica sufletul murdar,
Spre a face inca un pas bolnav,de-un gand necurat,de ura macinat.
Intrebari peste intrebari ,menite, sa gaseasca un raspuns ,
La trista viata,purtata, de un suflet plin de cioburi dintr-alte vieti.
Crede,vrea si-si doreste si crede ca poate si crede ca merita,
Si falnic se ridica si falnic se inalta spre a lui nemurire pana.....
Pana cand mirajul puterii se-neaca in propria existenta ,
Si-n fiecare clipa ,ceva din el moare,cu fiecare gand este tot mai aproape.
Speranta de odinioara il macina treptat,visele-l sufoca si-l transforma crunt,
Intr-un suflet mort, plimbandu-se pe strada unde adesea este vazut.
Cu fata cazuta ,cu zambetul pierdut,priveste in neant fara scop,
Picioarele se tarasc spre ai duce trupul in pustiul timpului.
In privirea intunecata ,venita ,din adancul sufletului uscat,
Urla mila, prinsa intr-un om viu dar totusi mort.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: marian costea
Дата публикации: 23 ноября 2023
Просмотры: 172
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Neputință
Поэма: Galaxia
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi
Поэма: Calul alb
Поэма: Adam si Eva
Lista celor mai vândute cărți Cartier de istorie, proză, poezie, albume, pentru copii și adolescenți
Поэма: Regrete târzii
Поэма: Corega în finlandeză
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei