Timpul ce-a trecut
Mergeam ambițios prin vântul ce bătea,
Mă ridicasem din groapa cea ce mă rănea,
Mă rog, am mințit, mă ridicase ea.
M-a salvat din veninul șerpilor nenorociți,
Și mergeam ambii prin vânt, făram să fim ținiți,
Ținând capul sus lăsam trecutul în spate,
Exact de acolo unde aveau să ma înjunghe toate,
Și poate
Că am lăsat garda jos,
Dar nimic nu e mai roșu decât rozul cel mai roz,
Nu m-am uitat în spate, am continuat să merg
Apoi am grăbit pasul, am început să alerg
Eram tăcut,
Îmi lăsasem viitorul în trecut,
Era timpul să fi trecut peste tot ceea ce-a trecut.
(Asta e de fapt primul vers dintr-o melodie scrisa de mine, dar cred ca poate fi caracterizata și ca poezie idk)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Surprizele din apartamentul nou în islandeză
Poem: De ce?
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere
Poem: Atunci Când
Poem: Devreme...
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO
Poem: Amintește-mi!
Poem: Floarea dimineții, Vasilica
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”