Te vreau
Printr-o mie de fețe cunoscute,
Imi apari tu,facandu-mi gândurile tăcute,
Prin prezenta ta, plina de iubire,
Nu mi pot reda,dureroasa desparțire.
Aș fi vrut să ne iubim prin șoapte,
Să mi citești a viitorului carte,
Să ți cant din ale mele poezii,
Fiind scrise din ale noastre amintiri.
Aș fi vrut să avem inelul promisiunii,
Să impărtășim sărutul rațiunii,
Să mi dai părul intr o parte,
Să ne iubim,în miez de noapte.
Te vreau în orice mod posibil,
Te vreau,chiar daca unii considera-penibil,
Iți vreau inima,din nebunie,
Să mi potolesc dorul te tine.
Dar a venit timpul sa pleci,
-ne despart chipurile cerești,
Și inainte sa ne despărțim,
Ai mai vrea să ne mai iubim?
Să ne iubim cum se cuvine,
Într o lume fără de lumină,
Doar noi doi ,la malul unui lac
Unde ne scufundam in al emoțiilor plac.
Te vreau in a nopții tăcere,
Te vreau in a soarelui mângâiere,
Să ți ofer iubirea ce mi o țin,
Și să mor, în al iubirii destin.
de Motelica Luiza
Poems in the same category
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Un simplu te iubesc
In noaptea cea din urma
Cand moartea se apropie
Si ultimele clipe se sfarsesc
Si parca totul s a incheiat
Si nimic nu mai are sens
Si totul parca i pierdut
Si lumea se sfarseste
Si pamantul se cutremura
Un lucru va ramane in picioare
In fata mortii si a timpului
In fata dezastrului si a sfarsitului
In fata tuturor el va dainui vesnic
Si acela e un simplu si profund
Te iubesc
Te iubesc
Te zăresc in noapte
Si te simt mereu aproape
Tu ești lângă suflețelul meu
Si știu ca tu nu ma faci sa sufăr
Te iubesc enorm si tu ști
Si de aceea te rog nu ma părăsi
Tu ești viu in al meu suflet
Ești ca o stea căzătoare
Ce vine adesea la mine
Si-mi veghează somnul
Apoi dis de dimineața
Te transformi ușor
Într-o raza de lumina
Ce-mi mângâie fata
Si-mi șoptește ,,buna dimineața''
Cu tine îmi încep ziua
Cu tine adorm in gând
Cu tine merg oriunde
Tu mereu ești cu mine
❤️ Te iubesc ❤️
de Marian Adrian Darosi
Obsesie!
Am oferit și n-am primit,
Am dat și refuzat am fost,
Oferta mea nu te-a clintit,
Să mai încerc, nu are rost
În mintea mea erai o stea,
Să vin spre tine, frică-mi era,
Să nu pătrundă-n umbra mea,
Lumina ta și să-mi fure liniștea
Seară de seară te priveam,
Și strălucirea ta o admiram,
Stăteam pitit după un geam,
Și fericit deplin, eu tremuram
Era un tremur, puțin necontrolat,
Și nu știam de ce sunt emoționat,
Chiar daca chipul tău era plecat,
Din geamul meu un pic crăpat
Pe timpul zilei mereu eu te vedeam,
Cum dis de dimineața tu plecai,
La geam eram prezent și așteptam,,
Pe tine să te văd din nou, cum reveneai
Și zilnic mă bucura a ta sosire,
Fără ca cineva să poată ști,
Să mă arăt nu îmi era în fire,
Curaj n-aveam să dau de știre
Într-un târziu, fiind lucid am realizat,
Că-n viața minuni s-au întâmplat,
Și voua acum vă spun la ce priveam,
Da..a-ti ghicit, era naluca mea din geam!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La multi ani !
A mai trecut un an din viata ta ,
Un an cu mult chin si cu multa munca,
In care tu ai fost mama dar si tata,
Pentru a noastra mica prunca.
Esti Zana Maseluta ,
Cea mai frumoasa dintre zane,
Faci viata basm si dai speranta ,
Tu esti motivul lucrurilor bune.
Langa tine vreau sa imbatranesc,
Draga mea eu te iubesc!
La multi ani draga mea sotie!
Iti doresc numai bine sa iti fie!
O sa scriu in fiecare an o poezie,
Sper sa scriu la peste-o mie .
Privește astăzi pe acele geamuri...
Privește astăzi pe acele geamuri
Ce bat spre-ograda gândului plăcut,
În care și acum, dormind sub ramuri,
Te-așteaptă marca timpului pierdut.
De mult în sinea ta domnește frica
Prezentului acesta-ncrâncenat...
Hai, leapădă-l tu și rămâi ca mica
Făptură ce cu sorii a jonglat!
Mă întristează să te văd cum suferi,
Știindu-ți dragul suflet delicat,
Precum era și vântul printre nuferi
În dimineața când ne-am sărutat...
Doresc pe ea s-o porți c-un țel în minte,
Pân’ vei uita că nu am să-ți mai scriu...
Dar chiar și-așa, eu, dintre crengi, cuminte,
Voi răsări mereu cu glasul viu.
(Imagine de fundal: Jill Clardy)
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Un simplu te iubesc
In noaptea cea din urma
Cand moartea se apropie
Si ultimele clipe se sfarsesc
Si parca totul s a incheiat
Si nimic nu mai are sens
Si totul parca i pierdut
Si lumea se sfarseste
Si pamantul se cutremura
Un lucru va ramane in picioare
In fata mortii si a timpului
In fata dezastrului si a sfarsitului
In fata tuturor el va dainui vesnic
Si acela e un simplu si profund
Te iubesc
Te iubesc
Te zăresc in noapte
Si te simt mereu aproape
Tu ești lângă suflețelul meu
Si știu ca tu nu ma faci sa sufăr
Te iubesc enorm si tu ști
Si de aceea te rog nu ma părăsi
Tu ești viu in al meu suflet
Ești ca o stea căzătoare
Ce vine adesea la mine
Si-mi veghează somnul
Apoi dis de dimineața
Te transformi ușor
Într-o raza de lumina
Ce-mi mângâie fata
Si-mi șoptește ,,buna dimineața''
Cu tine îmi încep ziua
Cu tine adorm in gând
Cu tine merg oriunde
Tu mereu ești cu mine
❤️ Te iubesc ❤️
de Marian Adrian Darosi
Obsesie!
Am oferit și n-am primit,
Am dat și refuzat am fost,
Oferta mea nu te-a clintit,
Să mai încerc, nu are rost
În mintea mea erai o stea,
Să vin spre tine, frică-mi era,
Să nu pătrundă-n umbra mea,
Lumina ta și să-mi fure liniștea
Seară de seară te priveam,
Și strălucirea ta o admiram,
Stăteam pitit după un geam,
Și fericit deplin, eu tremuram
Era un tremur, puțin necontrolat,
Și nu știam de ce sunt emoționat,
Chiar daca chipul tău era plecat,
Din geamul meu un pic crăpat
Pe timpul zilei mereu eu te vedeam,
Cum dis de dimineața tu plecai,
La geam eram prezent și așteptam,,
Pe tine să te văd din nou, cum reveneai
Și zilnic mă bucura a ta sosire,
Fără ca cineva să poată ști,
Să mă arăt nu îmi era în fire,
Curaj n-aveam să dau de știre
Într-un târziu, fiind lucid am realizat,
Că-n viața minuni s-au întâmplat,
Și voua acum vă spun la ce priveam,
Da..a-ti ghicit, era naluca mea din geam!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La multi ani !
A mai trecut un an din viata ta ,
Un an cu mult chin si cu multa munca,
In care tu ai fost mama dar si tata,
Pentru a noastra mica prunca.
Esti Zana Maseluta ,
Cea mai frumoasa dintre zane,
Faci viata basm si dai speranta ,
Tu esti motivul lucrurilor bune.
Langa tine vreau sa imbatranesc,
Draga mea eu te iubesc!
La multi ani draga mea sotie!
Iti doresc numai bine sa iti fie!
O sa scriu in fiecare an o poezie,
Sper sa scriu la peste-o mie .
Privește astăzi pe acele geamuri...
Privește astăzi pe acele geamuri
Ce bat spre-ograda gândului plăcut,
În care și acum, dormind sub ramuri,
Te-așteaptă marca timpului pierdut.
De mult în sinea ta domnește frica
Prezentului acesta-ncrâncenat...
Hai, leapădă-l tu și rămâi ca mica
Făptură ce cu sorii a jonglat!
Mă întristează să te văd cum suferi,
Știindu-ți dragul suflet delicat,
Precum era și vântul printre nuferi
În dimineața când ne-am sărutat...
Doresc pe ea s-o porți c-un țel în minte,
Pân’ vei uita că nu am să-ți mai scriu...
Dar chiar și-așa, eu, dintre crengi, cuminte,
Voi răsări mereu cu glasul viu.
(Imagine de fundal: Jill Clardy)
Other poems by the author
NOI AZI
Noi azi am uitat fiecare atingere
Fiecare glas, fiecare îmbrățișare din trecut
Noi azi am uitat fiecare chip
Fiecare mângâiere, fiecare miros de parfum
Noi azi am adunat o colecție infinită de amintiri
De momente, de sărutări pe umerii goi
De acum și pentru veșnicie
Vom alătura fiecărui cuvânt prenumele NOI
Darius și cățelul
Ieri pe strada am zărit
Un cățel mic,mic.
Însă,tare îmi era frica,
Ca sare și mă mănâncă.
Însă micuțul de el,
Cauta că sa se joace.
Era alb și pufos
Si cu un năsuc frumos.
,, Te ador ,,
Se prelinge lumina pe față
Și tresar mușchii fragezi sub fard ,
Oferind prospețime și viață
Senzualelor buze ce ard .
Umbre fine, contrastul crează,
În oglindă , al doilea profil ,
Când de-afară pătrunde o rază
Peste chipul tău drag de copil .
Printre gene pătrunde lumina ,
Limpezind ochii mari ce-i ador ,
Dilatând sub cornée , retina
Și pupilele-n mijlocul lor .
Îți ador frumusețea-n tăcere
Și în taină , iubito te-ador ,
Sub tributul ce viața mi-l cere ,
Când te simt , când te vreau , când mi-e dor .
Te ador când apari în grădina
Înfloritului parc cu alei ,
Printre care te-arăți Bellamina ,
Să te vadă în veci , ochii mei .
Ștefan Kaurek
Solzi
"Exista atâtea lucruri frumoase pe care/trebuie sa le ocolim.locul meu/pe Pământ rămâne un armistitiu/dezastruos:suflarea din mijlocul unui tratat de fizica /elefantul pe umerii unui pui de broasca țestoasă pe umerii mei/accidentul care poate fi o forma/intr-un inel de gheata/am 6 ani și Raluca ma întreabă daca/știu sa impotrivez/îmi vede toate defectele ,stie/ca o sa moara curand/firele albastre care stau deasupra creierului/nu sunt asa străine de tine/prin pieptanul din solzi de peste /se uita la mine nu/bănuiește ca acasă eu sunt/un animal care poarta hamuri.Trec prin casa de lângă lac/unde am stat amândouă si/nu-mi imaginez cum arata oamenii/dacă trăiesc sub pământ,/dacă pot sa răstoarne cu mersul lor lotului Messier/dacă inimile lor zornăie ca monedele/de tinichea sau subt/simpla materie desfășurată pe benzile fumurii/Sfâșierea înconjurată de un santulet/cu apa trandafirie/am fost acolo,am deschis geamurile/ca după o procesiune lunga cu praf/și pulbere ,celelalte surori ale noastre subnutrite/cu parul strălucind de curățenie si/degete lungi de dactilografa nordica/m-au dus pe scări,mi-am amintit tot/amfore de ghips,soarele artificial deasupra/obiectelor vii nerevedincate:aici sunt eu.Instalstia sub un clopot de sticla/cruzimea psihologilor care spun:"Oamenii mai buni decât tine te pot/vindeca fără urme de violenta./Când nu mai pot indura ,/ma chinui sa păstrez imaginea ei,/supraviețuirea e mai suportabila dimineata/scanez codul de bara,al cărnii, orice eroare,/o pun pe seama unui mecanism /căruia nu ii datorez nimic din firimiturile jilava &binecuvântate, /din căldură umana."
Non-poezie
Emotie, lacrimi, un simt de intelegere iar apoi chin, si-o tresaltare imbucuratoare.
Alternanta, schimb etern resimtit in oase, incapacitate, si iar chin.
Nimic, iar apoi totul.
Oare nimic are sa fie intr-un final?
Pareri de rau...zambete ce mascheaza regrete.
Fără upgrade
și stau prostit uitându-mă la umeri-ți goi ca la desfacerea eclipselor
cred că noi am rămas în versiunea beta
mai avem de acordat pe ici, pe colo, unele cuvinte,
unele măsuri ale clipelor
nici nu avem parole pentru next level
și-s departe de noi privirile indiscrete
suntem inseparabili noi de noi și avem o singură fobie- de upgrade
NOI AZI
Noi azi am uitat fiecare atingere
Fiecare glas, fiecare îmbrățișare din trecut
Noi azi am uitat fiecare chip
Fiecare mângâiere, fiecare miros de parfum
Noi azi am adunat o colecție infinită de amintiri
De momente, de sărutări pe umerii goi
De acum și pentru veșnicie
Vom alătura fiecărui cuvânt prenumele NOI
Darius și cățelul
Ieri pe strada am zărit
Un cățel mic,mic.
Însă,tare îmi era frica,
Ca sare și mă mănâncă.
Însă micuțul de el,
Cauta că sa se joace.
Era alb și pufos
Si cu un năsuc frumos.
,, Te ador ,,
Se prelinge lumina pe față
Și tresar mușchii fragezi sub fard ,
Oferind prospețime și viață
Senzualelor buze ce ard .
Umbre fine, contrastul crează,
În oglindă , al doilea profil ,
Când de-afară pătrunde o rază
Peste chipul tău drag de copil .
Printre gene pătrunde lumina ,
Limpezind ochii mari ce-i ador ,
Dilatând sub cornée , retina
Și pupilele-n mijlocul lor .
Îți ador frumusețea-n tăcere
Și în taină , iubito te-ador ,
Sub tributul ce viața mi-l cere ,
Când te simt , când te vreau , când mi-e dor .
Te ador când apari în grădina
Înfloritului parc cu alei ,
Printre care te-arăți Bellamina ,
Să te vadă în veci , ochii mei .
Ștefan Kaurek
Solzi
"Exista atâtea lucruri frumoase pe care/trebuie sa le ocolim.locul meu/pe Pământ rămâne un armistitiu/dezastruos:suflarea din mijlocul unui tratat de fizica /elefantul pe umerii unui pui de broasca țestoasă pe umerii mei/accidentul care poate fi o forma/intr-un inel de gheata/am 6 ani și Raluca ma întreabă daca/știu sa impotrivez/îmi vede toate defectele ,stie/ca o sa moara curand/firele albastre care stau deasupra creierului/nu sunt asa străine de tine/prin pieptanul din solzi de peste /se uita la mine nu/bănuiește ca acasă eu sunt/un animal care poarta hamuri.Trec prin casa de lângă lac/unde am stat amândouă si/nu-mi imaginez cum arata oamenii/dacă trăiesc sub pământ,/dacă pot sa răstoarne cu mersul lor lotului Messier/dacă inimile lor zornăie ca monedele/de tinichea sau subt/simpla materie desfășurată pe benzile fumurii/Sfâșierea înconjurată de un santulet/cu apa trandafirie/am fost acolo,am deschis geamurile/ca după o procesiune lunga cu praf/și pulbere ,celelalte surori ale noastre subnutrite/cu parul strălucind de curățenie si/degete lungi de dactilografa nordica/m-au dus pe scări,mi-am amintit tot/amfore de ghips,soarele artificial deasupra/obiectelor vii nerevedincate:aici sunt eu.Instalstia sub un clopot de sticla/cruzimea psihologilor care spun:"Oamenii mai buni decât tine te pot/vindeca fără urme de violenta./Când nu mai pot indura ,/ma chinui sa păstrez imaginea ei,/supraviețuirea e mai suportabila dimineata/scanez codul de bara,al cărnii, orice eroare,/o pun pe seama unui mecanism /căruia nu ii datorez nimic din firimiturile jilava &binecuvântate, /din căldură umana."
Non-poezie
Emotie, lacrimi, un simt de intelegere iar apoi chin, si-o tresaltare imbucuratoare.
Alternanta, schimb etern resimtit in oase, incapacitate, si iar chin.
Nimic, iar apoi totul.
Oare nimic are sa fie intr-un final?
Pareri de rau...zambete ce mascheaza regrete.
Fără upgrade
și stau prostit uitându-mă la umeri-ți goi ca la desfacerea eclipselor
cred că noi am rămas în versiunea beta
mai avem de acordat pe ici, pe colo, unele cuvinte,
unele măsuri ale clipelor
nici nu avem parole pentru next level
și-s departe de noi privirile indiscrete
suntem inseparabili noi de noi și avem o singură fobie- de upgrade