Sub crucea amintirii
Azi ochii tăi mi-alungă revenirea,
Iar pașii-mi plâng pe alei pustii,
Pe cerul stins îmi rătăcesc privirea,
Și sunt pierdut, căci nu mai vii...
Ai învelit cu liniște durerea,
Dar n-ai știut s-o smulgi din rădăcini,
Și cresc lăstari amari ca fierea,
Pe care îi stârpim cuprinși de vini.
Și totuși, în privirea ta rămâne,
Acea scânteie ce încă focul ține,
Nu cer să ard, ci doar pot spune,
Că m-aș topi deodată-n tine.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Cand cineva te face sa zambesti
Poem: Nemultumire
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Poem: Pustiu...
Poem: Pretențiile minciunii
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa
Poem: Sfântă
Poem: Piesă lipsă
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere