Doamne, Zânele...
Doamne, zânele sunt doar niște minciuni!
Iar vrăjile lor nu înseamnă nimic!
Dar fără ea simt în suflet goliciuni,
Și din gând nu o pot scoate, nici un pic.
Doamne, e doar o scorneală!
Creată în timp îndelungat,
De mintea mea înstrăinată,
Ce duce-o dragoste banală!
Doamne! Zânele mă învrăjbesc!
Ele m-au vrăjit, din ciudă!
Din ciuda că nu vreau să mai iubesc!
Atâtea emoții ce nu vor să mă audă...
O dragoste străină e, Doamne,
Adusă de Zâne supărate.
Lasă-le să mă condamne!
Nu vreau s-o mai iubesc, Doamne!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Poet anonim HM
Poet Anonim
Data postării: 3 martie
Vizualizări: 344
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Melancolie de George Bacovia în franceză
Poem: Inconvenient
O nouă librărie îi așteaptă pe iubitorii cărții. BookStore Moldova, librăria familiei tale, se deschide în noul centru comercial Zity Mall
Poem: Eu n-am zis nimănui de tine
Poem: ULTIMUL VAGON
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018
Poem: Porumbiță albă
Poem: Ideile mele
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte