Doamne, Zânele...
Doamne, zânele sunt doar niște minciuni!
Iar vrăjile lor nu înseamnă nimic!
Dar fără ea simt în suflet goliciuni,
Și din gând nu o pot scoate, nici un pic.
Doamne, e doar o scorneală!
Creată în timp îndelungat,
De mintea mea înstrăinată,
Ce duce-o dragoste banală!
Doamne! Zânele mă învrăjbesc!
Ele m-au vrăjit, din ciudă!
Din ciuda că nu vreau să mai iubesc!
Atâtea emoții ce nu vor să mă audă...
O dragoste străină e, Doamne,
Adusă de Zâne supărate.
Lasă-le să mă condamne!
Nu vreau s-o mai iubesc, Doamne!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Poet anonim HM
Poet Anonim
Data postării: 3 martie
Vizualizări: 99
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Mi-e dor!
Poem: Oare ce ar putea fi? în italiană
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor
Poem: POEZIE
Poem: 50 de nuante de gri
poezii.online sustine initiativa #stauacasa
Poem: Reverberații
Poem: stihuri diamantine //11
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE