Doamne, Zânele...
Doamne, zânele sunt doar niște minciuni!
Iar vrăjile lor nu înseamnă nimic!
Dar fără ea simt în suflet goliciuni,
Și din gând nu o pot scoate, nici un pic.
Doamne, e doar o scorneală!
Creată în timp îndelungat,
De mintea mea înstrăinată,
Ce duce-o dragoste banală!
Doamne! Zânele mă învrăjbesc!
Ele m-au vrăjit, din ciudă!
Din ciuda că nu vreau să mai iubesc!
Atâtea emoții ce nu vor să mă audă...
O dragoste străină e, Doamne,
Adusă de Zâne supărate.
Lasă-le să mă condamne!
Nu vreau s-o mai iubesc, Doamne!
Category: Love poems
All author's poems: Poet anonim HM
Poet Anonim
Date of posting: 3 марта
Views: 95
Poems in the same category
#Interesting
Poem: mi-am consumat viața trăind
Poem: Fără Titlu
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: Detașat
Poem: "Ja, einmal ich träumte" în islandeză
Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)
Poem: ,,O clipă de sinceritate" în italiană
Poem: Somnul Pacii
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame