Doamne, Zânele...
Doamne, zânele sunt doar niște minciuni!
Iar vrăjile lor nu înseamnă nimic!
Dar fără ea simt în suflet goliciuni,
Și din gând nu o pot scoate, nici un pic.
Doamne, e doar o scorneală!
Creată în timp îndelungat,
De mintea mea înstrăinată,
Ce duce-o dragoste banală!
Doamne! Zânele mă învrăjbesc!
Ele m-au vrăjit, din ciudă!
Din ciuda că nu vreau să mai iubesc!
Atâtea emoții ce nu vor să mă audă...
O dragoste străină e, Doamne,
Adusă de Zâne supărate.
Lasă-le să mă condamne!
Nu vreau s-o mai iubesc, Doamne!
Category: Love poems
All author's poems: Poet anonim HM
Poet Anonim
Date of posting: 3 марта
Views: 339
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Boala Grea
Poem: Te aștept..
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice
Poem: Regina dimineții
Poem: O rădăcină
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea
Poem: Unde sunt poeții noștri?
Poem: Orgia timpului și Spațiului
Judith Kerr, autoarea seriei de cărţi pentru copii dedicate pisicii Mog, A MURIT