Doamne, Zânele...
Doamne, zânele sunt doar niște minciuni!
Iar vrăjile lor nu înseamnă nimic!
Dar fără ea simt în suflet goliciuni,
Și din gând nu o pot scoate, nici un pic.
Doamne, e doar o scorneală!
Creată în timp îndelungat,
De mintea mea înstrăinată,
Ce duce-o dragoste banală!
Doamne! Zânele mă învrăjbesc!
Ele m-au vrăjit, din ciudă!
Din ciuda că nu vreau să mai iubesc!
Atâtea emoții ce nu vor să mă audă...
O dragoste străină e, Doamne,
Adusă de Zâne supărate.
Lasă-le să mă condamne!
Nu vreau s-o mai iubesc, Doamne!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Poet anonim HM
Poet Anonim
Дата публикации: 3 марта 2024
Просмотры: 402
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Gânduri
Поэма: Copilul și norul
Pasiunea pentru lectura s-a transformat intr-o afacere.
Поэма: Ochi de pelican
Поэма: O iubești
Eminescu în italiană. Un volum de versuri ale poetului a fost lansat la Chişinău
Поэма: Rafinat și repugnant
Поэма: Renunțare
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?