Doamne, Zânele...
Doamne, zânele sunt doar niște minciuni!
Iar vrăjile lor nu înseamnă nimic!
Dar fără ea simt în suflet goliciuni,
Și din gând nu o pot scoate, nici un pic.
Doamne, e doar o scorneală!
Creată în timp îndelungat,
De mintea mea înstrăinată,
Ce duce-o dragoste banală!
Doamne! Zânele mă învrăjbesc!
Ele m-au vrăjit, din ciudă!
Din ciuda că nu vreau să mai iubesc!
Atâtea emoții ce nu vor să mă audă...
O dragoste străină e, Doamne,
Adusă de Zâne supărate.
Lasă-le să mă condamne!
Nu vreau s-o mai iubesc, Doamne!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Poet anonim HM
Poet Anonim
Дата публикации: 3 марта 2024
Просмотры: 394
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Sclipiri
Поэма: Artista
Poetul Emil Brumaru a murit
Поэма: Ciocolată amară
Поэма: Care este sensul vieții?
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Поэма: Îți promit...
Поэма: Iluzii
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu