Doamne, Zânele...
Doamne, zânele sunt doar niște minciuni!
Iar vrăjile lor nu înseamnă nimic!
Dar fără ea simt în suflet goliciuni,
Și din gând nu o pot scoate, nici un pic.
Doamne, e doar o scorneală!
Creată în timp îndelungat,
De mintea mea înstrăinată,
Ce duce-o dragoste banală!
Doamne! Zânele mă învrăjbesc!
Ele m-au vrăjit, din ciudă!
Din ciuda că nu vreau să mai iubesc!
Atâtea emoții ce nu vor să mă audă...
O dragoste străină e, Doamne,
Adusă de Zâne supărate.
Lasă-le să mă condamne!
Nu vreau s-o mai iubesc, Doamne!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Poet anonim HM
Poet Anonim
Дата публикации: 3 марта
Просмотры: 366
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Poezia 2
Поэма: Moartea mă salvează
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani
Поэма: Iarna de Stela Enache în daneză
Поэма: Pierdut printre stele
Scriitoarea si fosta jurnalista la PRO TV, Tatiana Tabuleac ne surprinde din nou. Ea si-a lansat la Chisinau al doilea roman, numit "Gradina de sticla" - VIDEO
Поэма: Lecția despre cub de Nichita Stănescu în franceză
Поэма: “La revedere”
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO