Category: Love poems
All author's poems: Denisa Pad
Date of posting: 29 июля 2022
Added in favorites: 1
Views: 991
Poems in the same category
Scriu
Scriu pentru amintirile vii
Deși îmi ești atât de departe
Ai locul tău in inima mea
Scriu...și cuvântul te ține aproape.
Fac pași spre tine în fiecare seară
Și te îmbrățișez în poezie caldă
C-un ochi te scriu în dulce cuvânt
Cu altul oftez și mai... plâng.
Scriu pentru că mi-ai rămas viu
Pe sufletu-mi ți-ai lăsat amprentă
Să-mi rămâi povestea veșnică
Până dincolo de Lună și...încă...
Amoru-n piept mi-e rece
De inimă-mi atârnă,
Nesăbuite patimi,
Iar ochii-ncet mi-i scurmă,
Șiroaiele de lacrimi.
În colțul stâng al gurii,
Surâsuri se ascund,
Iar valurile urii,
În suflet îți pătrund.
Tăcuta mângâiere,
Pe tâmplă-ncet se duce,
Iar rânduri de durere,
La creștet îmi stau cruce.
Mi-e gândul fără vină,
Amoru-n piept mi-e rece,
Demult îl chem să vină,
Pe lângă mine trece...
MĂ IERT
Mă iert pe mine în pragul ființei mele
Îmi cer iertare acum, cât mai exist un pic.
Mă iert pentru acele clipe grele
Când doar am plâns... făr` fruntea s-o ridic!
Îmi iert și nopțile fără de somn
Și vorbele ce mi le-ai dat,
Fără ca lumea s-o răstorn
Și fruntea ... tot n-am ridicat!
Acum mă iert pentru o mare de tăcere
În care nici cuvintele nu mai încap...
Pentru încuvințări pline de durere
Și pentru zile în care ai fost... satrap!
Mă iert și pentru zilele cu stele,
Și pentru zilele cu lună plină,
Când n-am ajuns acolo, în lumină,
Căci am avut prea multe mantinele...
Mă iert profund, fantastic,
Mă iert cu tot ce sunt și am!
Îmi iert greșelile-ntr-un mod ecleziastic,
Și mă așez cuminte... iar... în geam...
Ce a fost candva...
Si in momentul in care te-am privit
Am simtit.
Am simtit to ce n-am trait,
Acele momete in care trebuia sa fii fericit.
Dar oare ce ne desparte?
Uneori zici ca esti pe marte,
Iar eu stau si citesc acea carte.
Cea care imi dezvaluie cum am ajuns sa o dam parte-n parte.
Nestiind cine este mai dezamagit,
Tu sau gandul meu nestingherit,
Mereu am crezut ca tu esti cel de negasit,
Dar am sfarsit cu un maldar de ganduri napustit.
Schimbarile sunt uneori de nefacut,
Insa trebuie de retinut ca orice amanunt
Este ca painea cu unt,
Greu de vazut, dar important in acel punct.
Esti ca o carte neatinsa.
Neinteresanta pentru cei din jur,
Dar interesant pentru cei din imprejur.
Tu fiind cel pur.
A fost frumos ce a avut loc,
Mai bine sa fi fost decat deloc.
Si sper ca in momentul in care o sa-ti apara chipul meu in minte
Sa-ti zici ca am fost o fata pe cinse...
Cu inima lasata in creatie,
candva iubita ta
IV
Mi te-am infuzat în sânge și acum simt cum mă pierd,
Ești drogul ce-mi cutremură temelia ființei mele,
Realitatea îmi fuge printre degete, ca nisipul fin,
Și-n vâltoarea ta, eu, o ancoră fără țărm, mă învârt.
Ai devenit seva ce prin vene-mi curge zilnic,
Un elixir amar și totuși necesar ,
Bătaia inimii ,tu ești ritmul clinic,
Mă ții în viață, mă faci să delirez.
Nu mai sunt fix, un vas pe un ocean învolburat,
Cu busola spartă, navigând într-o furtună de tine,
În acest haos, ești singura constantă, neîncetat,
Ești furtuna, calmul și valurile ce mă înclină.
Infuzat cu esența ta, ce-mi invadează totul,
Lupt să recâștig balanța, însă tu ești ,
Te-ai topit în ființa mea, o adicție ce nu cunoaște leac,
Și-n acest turbinio, destine încleștate.
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Scriu
Scriu pentru amintirile vii
Deși îmi ești atât de departe
Ai locul tău in inima mea
Scriu...și cuvântul te ține aproape.
Fac pași spre tine în fiecare seară
Și te îmbrățișez în poezie caldă
C-un ochi te scriu în dulce cuvânt
Cu altul oftez și mai... plâng.
Scriu pentru că mi-ai rămas viu
Pe sufletu-mi ți-ai lăsat amprentă
Să-mi rămâi povestea veșnică
Până dincolo de Lună și...încă...
Amoru-n piept mi-e rece
De inimă-mi atârnă,
Nesăbuite patimi,
Iar ochii-ncet mi-i scurmă,
Șiroaiele de lacrimi.
În colțul stâng al gurii,
Surâsuri se ascund,
Iar valurile urii,
În suflet îți pătrund.
Tăcuta mângâiere,
Pe tâmplă-ncet se duce,
Iar rânduri de durere,
La creștet îmi stau cruce.
Mi-e gândul fără vină,
Amoru-n piept mi-e rece,
Demult îl chem să vină,
Pe lângă mine trece...
MĂ IERT
Mă iert pe mine în pragul ființei mele
Îmi cer iertare acum, cât mai exist un pic.
Mă iert pentru acele clipe grele
Când doar am plâns... făr` fruntea s-o ridic!
Îmi iert și nopțile fără de somn
Și vorbele ce mi le-ai dat,
Fără ca lumea s-o răstorn
Și fruntea ... tot n-am ridicat!
Acum mă iert pentru o mare de tăcere
În care nici cuvintele nu mai încap...
Pentru încuvințări pline de durere
Și pentru zile în care ai fost... satrap!
Mă iert și pentru zilele cu stele,
Și pentru zilele cu lună plină,
Când n-am ajuns acolo, în lumină,
Căci am avut prea multe mantinele...
Mă iert profund, fantastic,
Mă iert cu tot ce sunt și am!
Îmi iert greșelile-ntr-un mod ecleziastic,
Și mă așez cuminte... iar... în geam...
Ce a fost candva...
Si in momentul in care te-am privit
Am simtit.
Am simtit to ce n-am trait,
Acele momete in care trebuia sa fii fericit.
Dar oare ce ne desparte?
Uneori zici ca esti pe marte,
Iar eu stau si citesc acea carte.
Cea care imi dezvaluie cum am ajuns sa o dam parte-n parte.
Nestiind cine este mai dezamagit,
Tu sau gandul meu nestingherit,
Mereu am crezut ca tu esti cel de negasit,
Dar am sfarsit cu un maldar de ganduri napustit.
Schimbarile sunt uneori de nefacut,
Insa trebuie de retinut ca orice amanunt
Este ca painea cu unt,
Greu de vazut, dar important in acel punct.
Esti ca o carte neatinsa.
Neinteresanta pentru cei din jur,
Dar interesant pentru cei din imprejur.
Tu fiind cel pur.
A fost frumos ce a avut loc,
Mai bine sa fi fost decat deloc.
Si sper ca in momentul in care o sa-ti apara chipul meu in minte
Sa-ti zici ca am fost o fata pe cinse...
Cu inima lasata in creatie,
candva iubita ta
IV
Mi te-am infuzat în sânge și acum simt cum mă pierd,
Ești drogul ce-mi cutremură temelia ființei mele,
Realitatea îmi fuge printre degete, ca nisipul fin,
Și-n vâltoarea ta, eu, o ancoră fără țărm, mă învârt.
Ai devenit seva ce prin vene-mi curge zilnic,
Un elixir amar și totuși necesar ,
Bătaia inimii ,tu ești ritmul clinic,
Mă ții în viață, mă faci să delirez.
Nu mai sunt fix, un vas pe un ocean învolburat,
Cu busola spartă, navigând într-o furtună de tine,
În acest haos, ești singura constantă, neîncetat,
Ești furtuna, calmul și valurile ce mă înclină.
Infuzat cu esența ta, ce-mi invadează totul,
Lupt să recâștig balanța, însă tu ești ,
Te-ai topit în ființa mea, o adicție ce nu cunoaște leac,
Și-n acest turbinio, destine încleștate.
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Other poems by the author
Nesiguranța reîncercării
E neobișnuit
să stai la masă
să stai în casă,
totul să-ți fie pustiu.
Să-ți fie teamă
în propriul tău lăcaș
construit cu sânge
din palmele ce odată au mai strâns,
când trebuiau să lase
mult mai multă libertate.
Tulburare obsesivă
Tulburarea obsesivă
a atingerii unor suprafețe
nepersonificate,
gândind la ele
despre cum ar fi să le acopere o briză,
mă duce cu gândul la gânduri
obsesive de altfel,
ale unui peisaj pictat de către ai mei ochi
-verzi, dar nu-i știe nimeni-
Sau poate că îi știe
o întreagă lume,
dacă lumea mea s-ar rezuma
la un peisaj.
Pictat de către doi ochi-
verzi.
Obicei
Cum să mă numesc?
Nu-mi amintesc
dar aș veni dac-ai chema o ploaie.
Cum să mă numesc?
Cum ai vrea?
Cum mi-ar plăcea?
Să mă numesc mândrie
judecată
răutate?
Sau doar ele să mă cheme?
Aș veni
dac-ai chema o ploaie.
Aș străpunge uscatul,
uscatul cel de nestrăpuns
aș uda pământul și
ți-aș uda sufletul
dacă m-ai chema.
Nesiguranța reîncercării
E neobișnuit
să stai la masă
să stai în casă,
totul să-ți fie pustiu.
Să-ți fie teamă
în propriul tău lăcaș
construit cu sânge
din palmele ce odată au mai strâns,
când trebuiau să lase
mult mai multă libertate.
Tulburare obsesivă
Tulburarea obsesivă
a atingerii unor suprafețe
nepersonificate,
gândind la ele
despre cum ar fi să le acopere o briză,
mă duce cu gândul la gânduri
obsesive de altfel,
ale unui peisaj pictat de către ai mei ochi
-verzi, dar nu-i știe nimeni-
Sau poate că îi știe
o întreagă lume,
dacă lumea mea s-ar rezuma
la un peisaj.
Pictat de către doi ochi-
verzi.
Obicei
Cum să mă numesc?
Nu-mi amintesc
dar aș veni dac-ai chema o ploaie.
Cum să mă numesc?
Cum ai vrea?
Cum mi-ar plăcea?
Să mă numesc mândrie
judecată
răutate?
Sau doar ele să mă cheme?
Aș veni
dac-ai chema o ploaie.
Aș străpunge uscatul,
uscatul cel de nestrăpuns
aș uda pământul și
ți-aș uda sufletul
dacă m-ai chema.