Category: Love poems
All author's poems: Alina Zamurca
Date of posting: 19 октября 2024
Added in favorites: 1
Views: 154
Poems in the same category
Cum ar fii?
Cum ar fii să nu fim?
Să uităm tot ce știm?
Sa învățăm să iubim?
Sa ne cerem iertare?
Scrisă într-o scrisoare,
Cum ar fii?
Sa fim copii?
Să ne îndrăgostim umil,
Uitând de ce va fii.
Cum ar fii?
Să te îndrăgostești de o inima pătată,
Suflată,poate fără viață,
Poate neștiind a iubi,
Poate neștiind a trăi.
Tu sperând că ai,
Ceva să-i dai,ce nu vezi ‘n rai.
Poate ai să-i dăruiești,
Dar poate nu ai sa primești.
Cum ar fii?
Să încă speri în fantezii.
Lui...
Ești cel mai bun lucru pe care l-am avut vriodată
Cu tine am simțit cum e să fii fată:
Mică, firavă, iubită
Și enorm de mult prețuită.
Îți mulțumesc că ai fost în viața mea!
"Bună dimineața prințesa"
Îmi voi aduce aminte mereu
Ale tale tandre cuvinte.
Uneori te mai văd prin vis,
Când mă trezesc mă simt tare trist..
Păcat că nu a mers la noi,
Nu am putut să fim unul pentru altul eroi...
Îți doresc doar fericire,
Să găsești pe cineva care să-ți ofere multă iubire...
Mi-e dor doar, de buzele tale
Și de ochii care mă priveau cu ardoare.
Eu voi fi bine,
Chiar și fără tine.
Dar mereu vei rămâne în inima mea,
Trădător- da!
Dar, doar tu mă ridicai în cerul al nouălea.
Tu ești acesta oare?...
1.Sunt doar un om.
Un om fără regrete;
Fără visuri deșarte,
Dar cu păcate.
2.Un om lipsit de răutate,
Care speră la puțină bunătate;
Un om ce poate întelege orice,
Mai puțin propriile fapte.
3.O fată frântă de propriile vise,
Din cauza lipsei de susținere;
Din cauza oamenilor fără rușine;
Din cauza oamenilor cu percepții diferite.
4.O fată retrasă de propriile gânduri,
Ucigând orice urmă de propuneri;
Pentru o fărâmă de fericire,
Chiar și pentru cele mai mici speranțe..
5.Un om căruia îi pasă de toți și de toate,
Un om care luptă pentru fapte și dorințe uitate,
Un om care crede în oameni distruși,
Pentru o lupta cu supuși.
6.O fire ce se dăruiește din suflet,
Fără urmă de regret;
Pentru o lume ce nu contează,
Pentru o omenire în pauză..
7.Între atâția oameni întunecați,
Acești oameni sunt remarcați;
Prin dragostea lor numerică,
Pentru o lume puternică.
8.Deși, în sufletul lor totul este greșit,
Noi luptăm la nesfârșit;
Să demonstrăm ca omenirea merită,
O speranță puternică….
9.Acești oameni renunță pentru o clipă de fericire,
La toate luptele cu sine,
Pentru o simplă bucurie,
Pentru o simplă veselie…
10.Noi nu suntem Eminescu,Blaga sau Bacovia,
Să vorbim de romatisme,sicrie și oameni sfărmați,
Noi nu suntem cei cu actoria,
Dar suntem cei care luptă pentru a fi împăcați.
11.Luptăm pentru binele tuturor,
Deși noi nu suntem în locul lor;
Preferăm să învingem problema,
Pentru binele altora.
12.Ne rătăcim prin cărările durerii,
Prin pădurile pierzării,
Încercând să ne salvăm,
Pentru o clipă de adevar…
13.Cuvintele dureroase sunt ascunse,
Pentru luptele pierdute,
Care nu ar avea efecte,
Pentru oamenii fără verighete..
14. Și astfel ,oamenii ca noi,
Pierduți printre nori,
Rămân în singurătatea rece și dureroasă,
Până când tot ce simțim ne apasă..
15.Și foarte tare ne apasă,
Iar durerea nu ne lasă,
Și sperăm la o rază de soare,
-Tu ești acesta oare?...
Totusi...poate
Și poate totuși intr-o zi te voi imbratisa
Cum n-ai să crezi c-ar face-o cineva vreodată
Cred c-atunci sufletul mi-ar vibra
Ca-n degustarea unui vin de viță aleasa
Și poate totusi intr-o zi ne vom privi râzând
Și cu vinu-ti om celebra regăsirea noastră
Când luna plină se va vrea strălucind
Printre perdelele de la a ta fereastra
Și poate intr-o zi tot dorul nu-mi va fi in zadar
Sa te întorci c-un strop de vin în dar
În ciuda a tot sa spui ca și ție ti-a lipsit
Al povestii noastre...final fericit.
08-29
As vrea o..
Rog sa stea o clipa cerul
Sa mai fiu putin cu tine
Atit iubirea cit si adevarul
Sa nu se dasparta de mine
Sa ne-nbratisam aievea
Sarutindu -ne doar noi
Sa fim singuri si natura
Martori pentru amundoi
Te-as lasa sa fugi ca vintul
Sa adii in viata mea
Dar cum vintu-i schimbatorul
Te voi pierde eu cindva
As dori sa vii adesea
Sa te vad mai des mai rar
Ca Romeo tu JUlieta
Te voi astepta la prag
Linga asa o frumusete
M-as simti si eu poet
As trai intr-o poveste
Dintr-o zina si un fat.
Bolnav de tine
Eu cred că m-am îmbolnăvit de tine,
Nici vraci, nici doctori nu au leac,
Și n-am știut c-acestă boală face bine,
Iar cancerul pe lângă ea, e-un fleac.
Ești boala mea ce trupul îmi zdrobește,
Și-n loc să zac la pat, eu zburd și zbor,
Și ca pe-un drog te-aș consuma orbește,
Să fiu bolnav de tine, de boala ta să mor.
Aș suporta spășit și terapia intensivă,
Înlănțuit pe veci de-un virus patogen,
Iar tu să fii o soră medicală agresivă,
Ce îmi donează sânge și-mi suflă oxigen.
Ca un bolnav nebun mă liniștesc cu tine,
Te las să-mi scrii rețete și tainice scrisori,
Și-aș suferi cumplit dacă m-aș face bine,
De aceea fă-mi injecții, în inimă, cu flori.
Voi fi un veșnic pacient, bolnav de tine,
Căci vindecarea îmi va fi deopotrivă moarte,
Și-am să trăiesc cu acestă boală-n mine,
O boală dulce, și cu o suferință aparte.
Other poems by the author
Iconița sub pernuța mea
Pereții albaștri și coridorul lung,
Mă amețesc când îi văd.
Pentru că-mi amintesc ceia ce a fost în trecut,
Cum bunica a vrut să mă ia cu dânsa,
Și lacrima cristalină îmi joacă în ochi,
Când iarăși la acest lucru mă gândesc.
S-a întâmplat asta demult,
Când aveam vreo cinci sau patru anișori,
Eu stăteam în spitalul mamei și copilului,
Și mama lângă mine plângea,
iar eu trist priveam la ea,
Nu înțelegeam ce se petrecea,
M-am făcut galbenă la față, sub ochi eram albastră,
Și atunci eu am întrebat de mămica
-Mămica,eu am să mor?
Ea mi-a zis cu voce blândă,
-Va fi totul bine,Alina!
Mămica s-a speriat,
La medic m-a dus,
Dar într-o minută,
Mămica speranța a pierdut-o,
- încă puțin și eu, plecam după bunica!
Un cunoscut de-al tatei,
Mi-a adus o iconiță,
mămica mi-a pus-o sub pernă,
Și peste o perioadă ,
am scăpat de pereții spitalului.
Eu casa mea dragă am pășit-o cu drag!!
Și sunt fericită că vie am rămas,
Le mulțumesc doctorilor și iconiței,
Pentru că m-au salvat,
Să nu fi ele,nu respiram nici azi!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 25.10.2024
donne-moi la permission
donne-moi un papier et un stylo
et je changerai le monde.
laisse-moi écrire
enfin le poème.
donne-moi la permission, brave homme !
pour vous surprendre avec mes poèmes !
et si je te donne le poème à lire,
lire jusqu'au bout.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Je m'excuse
excusez mes erreurs dans le poème,
Je ne sais pas comment faire autrement.
pour exprimer mes pensées.
Je suis désolé,
pour les mots de la chaîne,
assemblés à la hâte.
lis le poème à ta manière
que.
Je l'ai écrit pour toi.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024
Iubirea este o psihologie
Iubim persoana
Pe care nu ne iubește,
Ne întâlnim cu cea ce nu o iubim,
Dar ea pe noi ne iubește.
Ne despărțim pentru că nu iubim,
Stricăm inima persoanei,
Ce ne-a iubit pe noi.
Rămânem singuri, trăim în singurătate
Suferim mult,
Multe persoane plec pe drumul cel rău,
Și încep a bea alcool.
Dispare speranța
Că iubirea există,
Și omul își închide inima sa,
Nu lasă pe nimeni să-l iubească.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
Pentru iubirea mea
Astăzi iubitule, te găsesc mereu pe paginile scrise,
În suflet adăpostul tău îmi este.
În ochii tăi se reflectă lumina,
Iubirea ta de către mine este infinită.
Nu pot să mai trăiesc o zi,
Fără să spun că te iubesc.
Cât mai arde soarele cu foc,
Amorul nostru va fi scris pe tablourile desenate.
Ai adunat toate stelele într-o coroană,
Și mi-ai oferit-o mie.
Printre străini dacă mă pierd,
Te voi recunoaște mereu și te voi găsi.
Sufletul meu a găsit,
Inima mea a simțit iubirea adevărată.
În ochii tăi, strălucesc tot timpul lacrimi de iubire.
Glasul tău se așterne în neagra noapte,
Ca vântul blând,ce mângâie frunza rătăcită.
Chipul tău mă îmblânzește permanent ,când am nevoie.
Pe umerii tăi, pot plânge doar și numai de iubire.
A trecut iarna dar eu tot singurul pe tine te iubesc,
Primăvara dulce a înflorit.
Și inima mea,tot la tine se întoarce.
Vântul îmi șoptește numele tău,ducându-l peste lumea asta mare.
Sub luna pustie, dorul meu
Mereu te caută pe tine.
Autor Alina Zamurca:dedicație
Poezia compusă pe 10.02.2025
Trădarea corpurilor cerești
A încetat existența soarelui
Dar eu am zâmbit.
nu m-am uitat la trădarea
soarelui, și a lunii.
Care de parcă m-ar spânzura
în fața
tuturor
Dușmanilor mei!
Păcat, e rău
Să scrii așa cuvinte rele și proaste
Pe foaia neagră.
Nu are nici un sens
Nu se va vedea nimic.
M-au istovit aceștea doi,
Luna și soarele.
Mi-au luat aerul
și cerul albastru,
de sub cap!
Trădarea asta nu se iartă.
Nu vă doresc nici un rău,
Mai departe fiți voi cei,
Unul
luna ce aduce lumina noaptea,
Iar altul
soarele ce luminează ziua.
Aer dați-mi aer!
Eu vreau sa mă respir.
Încă o zi și o minută vreau ,
De trădarea celor doi vreau
Cât mai repede să uit.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 13.11.2024