Pentru iubirea mea
Astăzi iubitule, te găsesc mereu pe paginile scrise,
În suflet adăpostul tău îmi este.
În ochii tăi se reflectă lumina,
Iubirea ta de către mine este infinită.
Nu pot să mai trăiesc o zi,
Fără să spun că te iubesc.
Cât mai arde soarele cu foc,
Amorul nostru va fi scris pe tablourile desenate.
Ai adunat toate stelele într-o coroană,
Și mi-ai oferit-o mie.
Printre străini dacă mă pierd,
Te voi recunoaște mereu și te voi găsi.
Sufletul meu a găsit,
Inima mea a simțit iubirea adevărată.
În ochii tăi, strălucesc tot timpul lacrimi de iubire.
Glasul tău se așterne în neagra noapte,
Ca vântul blând,ce mângâie frunza rătăcită.
Chipul tău mă îmblânzește permanent ,când am nevoie.
Pe umerii tăi, pot plânge doar și numai de iubire.
A trecut iarna dar eu tot singurul pe tine te iubesc,
Primăvara dulce a înflorit.
Și inima mea,tot la tine se întoarce.
Vântul îmi șoptește numele tău,ducându-l peste lumea asta mare.
Sub luna pustie, dorul meu
Mereu te caută pe tine.
Autor Alina Zamurca:dedicație
Poezia compusă pe 10.02.2025
Category: Love poems
All author's poems: Alina Zamurca
Date of posting: 10 февраля
Added in favorites: 2
Views: 209
Poems in the same category
Iubire neimpartasita
Daca mi-ai fi vazut lacrima din coltul ochilor
Te-ai fi intors din drum si m-ai fi sarutat.
Daca mi-ai fi deschis inima cu mangaierea ta,
Acum sufletul meu era fericit.
Daca mi-ai fi spus ca ma iubesti,
Te-as fi intrebat " Cat de mult?"
Daca mi-ai fi raspuns: "Indeajuns incat sa mor pentru tine!"
Ti-as fi spus ca am fi murit impreuna.
Dar n-ai facut nimic din toate acestea
Caci inima ta demult nu-mi mai apartinea
Si de aceea ai plecat la fel cum ai venit
Lasandu-ma uitata in nepasarea noptii.
Umbre
Rănile mele sunt flori ce nu mor,
Petale de foc ce ard în decor.
Le port cu tăcere, le-ascund cu sfială,
Dar cântă în mine, cu voce brutală.
În suflet se scurg ca un râu fără mal,
Îmi șoptesc adevăruri în ton abisal.
Din durerea ce arde, un sens se arată,
Un drum ce renaște din inima spartă.
Le privesc ca pe stele ce cad și se-aprind,
Și-n ele găsesc tot ce vreau să cuprind.
Sunt urme adânci, dar sunt ale mele,
Povestea ce-ncape în mii de lulele.
Căci rănile spun, chiar de-ți vine să plângi,
Că-n viață renasc doar cei care se frâng.
Iar din lutul durut, în tăcere te-nalți,
Mai puternic, mai viu, din umbre renaști.
A FOST ODATĂ... un NOI...
..am realizat că totul s-a pierdut,
Abia când m-am epuizat de tot
Oricât de mult am suferit...
Nu am putut nicicum să îl întorc.
Şi m-am trezit în gol căzând,
Căci dureau ochii lui căprui.
Tot timpul îl aveam în gând
Și in privire doar zambetul lui.
Căci ne-am avut pret de-un minut
Sau poate doar... ceva secunde,
Dar nu atât cât as fi vrut..
Azi, să fi rămas... bine.
...A existat cândva un "noi",
Ce azi suspină în trecut.
lar ochii lui blânzi si căprui,
Am vrut să-i uit, dar n-am putut...
Mi-e dor
Niciodată n-am putut sa spun,
,mi-e dor" oricând, oricum
Cu tine n-am stat pe gânduri
,mi-e dor" scriindu-ti rânduri.
,mi-e dor" azi pană la cer,
Imi e dor la fel ca ieri,
Câteodată cred ca minti
Ca mi-e dor chiar și tu simți..
De-ai vrea c-un vin si-o imbratisare
Sa stingi focul ce ma arde...
...mi-e dor, scriu si-mi vin idei
Pentru cerneala din condei!
Cuvintele tăcute
Din ochi scânteile vorbesc fără cuvânt
Ți-aduc sclipirile fierbinte mărturie
Tăcut privirea îți grăiește cercetând
Dar nu te-atinge a iubirii glăsuire
Mă strigă liniștea-nghețată cugetând
Ecoul tremură căzut în agonie
Pe buze tace adevărul suspinând
Așteaptă găndul nerostit călătorie
Ascult tăcerea destrămată din cuvânt
Îndrăgostit visele-mi cântă melodie
Îngrămădite le adun sedimentând
Nepăsător cerneala curge pe hârtie
Ascunse-n pagini mor cuvinte fremătând
Tăcerea-și caută un loc în poezie
Umbrite ard fără lumina fumegând
Sfârșesc tăcute recitând melancolie
Din poze clipa mă privește surâzând
Imagini mute povestesc cu fantezie
Rămân să caut o prezență absentând
Se-aud cuvintele tăcute-n amintire
Libertate,dragoste,tu
Iubito,tu ești libertatea mea,
Dragostea nu există în afara ta!
De aceea prefer să stau închis în dragostea mea pentru tine,
Precum prizonierul și-a pierdut speranța,
Așa și eu m-am predat ție!
Iubito,tu ești dragostea mea,
Nu există libertate în afara ta!
De aceea te doresc necontenit
Chiar dacă știu că absența ta
Îmi pricinuiește suferință...
Vreau să mă jertfesc ție,
Prefer neexistența decât neiubirea ta,
Iubito,tu ești libertatea și dragostea mea!
(31 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubire neimpartasita
Daca mi-ai fi vazut lacrima din coltul ochilor
Te-ai fi intors din drum si m-ai fi sarutat.
Daca mi-ai fi deschis inima cu mangaierea ta,
Acum sufletul meu era fericit.
Daca mi-ai fi spus ca ma iubesti,
Te-as fi intrebat " Cat de mult?"
Daca mi-ai fi raspuns: "Indeajuns incat sa mor pentru tine!"
Ti-as fi spus ca am fi murit impreuna.
Dar n-ai facut nimic din toate acestea
Caci inima ta demult nu-mi mai apartinea
Si de aceea ai plecat la fel cum ai venit
Lasandu-ma uitata in nepasarea noptii.
Umbre
Rănile mele sunt flori ce nu mor,
Petale de foc ce ard în decor.
Le port cu tăcere, le-ascund cu sfială,
Dar cântă în mine, cu voce brutală.
În suflet se scurg ca un râu fără mal,
Îmi șoptesc adevăruri în ton abisal.
Din durerea ce arde, un sens se arată,
Un drum ce renaște din inima spartă.
Le privesc ca pe stele ce cad și se-aprind,
Și-n ele găsesc tot ce vreau să cuprind.
Sunt urme adânci, dar sunt ale mele,
Povestea ce-ncape în mii de lulele.
Căci rănile spun, chiar de-ți vine să plângi,
Că-n viață renasc doar cei care se frâng.
Iar din lutul durut, în tăcere te-nalți,
Mai puternic, mai viu, din umbre renaști.
A FOST ODATĂ... un NOI...
..am realizat că totul s-a pierdut,
Abia când m-am epuizat de tot
Oricât de mult am suferit...
Nu am putut nicicum să îl întorc.
Şi m-am trezit în gol căzând,
Căci dureau ochii lui căprui.
Tot timpul îl aveam în gând
Și in privire doar zambetul lui.
Căci ne-am avut pret de-un minut
Sau poate doar... ceva secunde,
Dar nu atât cât as fi vrut..
Azi, să fi rămas... bine.
...A existat cândva un "noi",
Ce azi suspină în trecut.
lar ochii lui blânzi si căprui,
Am vrut să-i uit, dar n-am putut...
Mi-e dor
Niciodată n-am putut sa spun,
,mi-e dor" oricând, oricum
Cu tine n-am stat pe gânduri
,mi-e dor" scriindu-ti rânduri.
,mi-e dor" azi pană la cer,
Imi e dor la fel ca ieri,
Câteodată cred ca minti
Ca mi-e dor chiar și tu simți..
De-ai vrea c-un vin si-o imbratisare
Sa stingi focul ce ma arde...
...mi-e dor, scriu si-mi vin idei
Pentru cerneala din condei!
Cuvintele tăcute
Din ochi scânteile vorbesc fără cuvânt
Ți-aduc sclipirile fierbinte mărturie
Tăcut privirea îți grăiește cercetând
Dar nu te-atinge a iubirii glăsuire
Mă strigă liniștea-nghețată cugetând
Ecoul tremură căzut în agonie
Pe buze tace adevărul suspinând
Așteaptă găndul nerostit călătorie
Ascult tăcerea destrămată din cuvânt
Îndrăgostit visele-mi cântă melodie
Îngrămădite le adun sedimentând
Nepăsător cerneala curge pe hârtie
Ascunse-n pagini mor cuvinte fremătând
Tăcerea-și caută un loc în poezie
Umbrite ard fără lumina fumegând
Sfârșesc tăcute recitând melancolie
Din poze clipa mă privește surâzând
Imagini mute povestesc cu fantezie
Rămân să caut o prezență absentând
Se-aud cuvintele tăcute-n amintire
Libertate,dragoste,tu
Iubito,tu ești libertatea mea,
Dragostea nu există în afara ta!
De aceea prefer să stau închis în dragostea mea pentru tine,
Precum prizonierul și-a pierdut speranța,
Așa și eu m-am predat ție!
Iubito,tu ești dragostea mea,
Nu există libertate în afara ta!
De aceea te doresc necontenit
Chiar dacă știu că absența ta
Îmi pricinuiește suferință...
Vreau să mă jertfesc ție,
Prefer neexistența decât neiubirea ta,
Iubito,tu ești libertatea și dragostea mea!
(31 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Other poems by the author
La o vorbă cu bunicii
Plec în spre seară la cimitir,
Să stau de vorbă
Cu scumpii ai mei bunici
Măcar un picuț.
Nu am nevoie de mai multe,
Doar să mă asculte ce doresc eu să le spun.
Lacrimile îmi curg deodată,
Când mă îndrept spre mormântul lor,
Și mi este foarte jale că nu mai sunt ei cu noi,
Când mă scufund în amintiri,
Le povestesc lor despre tot,
Cum ne jucam noi împreună
și cum ei iubeau,
Și tot rar, în visuri îmi apar ei,
Și acolo tot nu reușesc tot eu să le spun ce doresc.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Pentru Dumnezeu
S-ar părea că cer prea mult,
Și Dumnezeu nu mă aude,
Și îmi dă puțin.
Însăși, sunt mulțumită de ceia ce am,
Nu am nevoie de mai mult,
Doresc , doar un lucru să se împlinească,
Să fie sănătoși părinții, fratele meu să crească mare,
Să-i văd mereu alături de mine pe cei dragi.
Pe prietena mea scumpă, să o privesc cu mândrie.
Sunt mândră pentru ceia ce am,
Îți sunt recunoscătoare, Dumnezeu!
Îți spun astăzi mulțumesc,
Ca mâine, să nu fie prea târziu.
Doamne îți mulțumesc încă odată,
Pentru ceia ce am.
Îți spun mulțumesc!
Pentru zile oferite,nopți oferite,
Tot,pentru tot mulțumesc!
Pentru soare astru,roșu dis-de-dimineață,
Pentru nouri și cer albastru aprins!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Cinstit
Legată de mâini,
picioarele pe nisipul fierbinte ca focul.
Cerul negru s-a făcut
stelele s-au spart de când
Trădare. Suflet al nimănui
Sabia dușmanului, peste mine a dat.
am fost rănită, dar
am uitat să mor.
Semnificația vieții mi-a dispărut
din vedere ca și din gând,
Voi rosti pe franceză ultima frază
Au revoir nu a fost rost să exist!
Nu pot să vă privesc cinstit în ochi,
Mă evapor ca aerul,
ce trece mereu prin copaci și vânt.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 14.11.2024
Nu. Blestem
Foaia și pixul,
Nu vă blestem,
Sunteți prietenii mei,
Nu pot pleca fără voi,
Nicăieri absolut.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
La o vorbă cu bunicii
Plec în spre seară la cimitir,
Să stau de vorbă
Cu scumpii ai mei bunici
Măcar un picuț.
Nu am nevoie de mai multe,
Doar să mă asculte ce doresc eu să le spun.
Lacrimile îmi curg deodată,
Când mă îndrept spre mormântul lor,
Și mi este foarte jale că nu mai sunt ei cu noi,
Când mă scufund în amintiri,
Le povestesc lor despre tot,
Cum ne jucam noi împreună
și cum ei iubeau,
Și tot rar, în visuri îmi apar ei,
Și acolo tot nu reușesc tot eu să le spun ce doresc.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Pentru Dumnezeu
S-ar părea că cer prea mult,
Și Dumnezeu nu mă aude,
Și îmi dă puțin.
Însăși, sunt mulțumită de ceia ce am,
Nu am nevoie de mai mult,
Doresc , doar un lucru să se împlinească,
Să fie sănătoși părinții, fratele meu să crească mare,
Să-i văd mereu alături de mine pe cei dragi.
Pe prietena mea scumpă, să o privesc cu mândrie.
Sunt mândră pentru ceia ce am,
Îți sunt recunoscătoare, Dumnezeu!
Îți spun astăzi mulțumesc,
Ca mâine, să nu fie prea târziu.
Doamne îți mulțumesc încă odată,
Pentru ceia ce am.
Îți spun mulțumesc!
Pentru zile oferite,nopți oferite,
Tot,pentru tot mulțumesc!
Pentru soare astru,roșu dis-de-dimineață,
Pentru nouri și cer albastru aprins!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Cinstit
Legată de mâini,
picioarele pe nisipul fierbinte ca focul.
Cerul negru s-a făcut
stelele s-au spart de când
Trădare. Suflet al nimănui
Sabia dușmanului, peste mine a dat.
am fost rănită, dar
am uitat să mor.
Semnificația vieții mi-a dispărut
din vedere ca și din gând,
Voi rosti pe franceză ultima frază
Au revoir nu a fost rost să exist!
Nu pot să vă privesc cinstit în ochi,
Mă evapor ca aerul,
ce trece mereu prin copaci și vânt.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 14.11.2024
Nu. Blestem
Foaia și pixul,
Nu vă blestem,
Sunteți prietenii mei,
Nu pot pleca fără voi,
Nicăieri absolut.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024