Noi
Viața e senină,
Când îți dă lumea lumină
La bine și la greu,
Noi, vom fii mereu
Chiar de-i ploaie, sau de-i vânt,
Acasă este locul nostru sfânt,
În care ne vom revedea chiar și-n noaptea aia grea.
Împreună vom învinge,
Orice taur ce ne-n pinge,
Prin noroi și prin șuvoi,
Împreună, vom fi doi.
Eu cu tine,
Siguranța, împlinire.
Poems in the same category
Daca-i sa mor
Daca-i sa mor
macar sa mor frmos,
indragostita si inca tinara.
Grabeste-te,iubitule,sa-ti fiu de vre-un folos
nu ma privi straina
peste umar.
Caci si asa degraba o sa plec
sa ar hectare de singuratate,
dar,egoista,mai sper sa ma inec
in sufletul tau de miere si de lapte.
Parca ti-am spus
ca vreau sa mor frumos.
Împreună
Străpung hârtia cu penița,
sângerând, scriidu-ți numele,
tremurând, cerneala alege
încet culoare veșniciei
și cum privirea s-o-mbie...
Ți-aș adormi pe piept,
ca pe-o rece iarbă-n
asfințit de vară,
și m-aș trezi în miez de noapte
privind coroana stelelor
ce-n ochii tăi se odihniră...
Aș adormi-napoi ca
iarna lângă sobă,
strâns la pieptul tău
s-aud orice secundă
din eternul-mpreună...
Pleacă..
... Pleacă, iarnă, vreau să pleci,
Unde vântul te alungă,
Lasă soarele să-nveci,
Lumea rece să n-ajungă.
Strânge-ți albii tăi nămeți,
Să răsară fir de floare,
Pomii goi, cu ramuri reci,
Să-și găsească iar culoare.
Lasă râul dezghețat
Să-și urmeze drumul lin,
Peste câmpul înverzit,
Să adie vântul blând.
Pleacă, iarnă, e târziu,
Primăvara bate-n poartă,
Lumea-ntreagă prinde viu,
Vestea bună să ne poarte.
XXVI. XII
oare dragostea mea merită salvată?
și dacă ți o dau...va mai fi întreagă?
te gândești la mine ca la un posibil inamic..
eu nu sunt inamicul nimănui,
as spune ca sunt doar plină de frici..
mi-am lăsat curajul la poartă, tu ia-l.
oare sunt cea bună sau doar un salvamar?
nu mai știu să număr, defect profesional.
inca știu să citesc, te pot citi în poezii.
oare sunt încă vie? sau pe muchie de cuțit
nu știu dacă știu ce vreau, mai lasă-mă puțin,
as vrea sa cred ca nu ma doare..
dar te caut în răspunsuri, semne, zâmbete și duhuri.
nu știu cine sunt, poate de asta nu știu încă ce vreau,
dar cred ca vreau sa stau cu tine, sa nu ma mai chinui la fel de mult.
o energie străină bate la ușa mea,
eu nu îi deschid, o las ca să mă vrea..
o las ca să mă cânte, să mi spună povești,
iar noaptea să mi dezvăluie că încă mă iubești.
iau trenul pân' la tine, dar nu știu unde ești,
aș vrea să fiu cu tine, nu să culeg cireși,
oare dacă te strig, mă vei chema de acolo?
am să ți aflu adresa și vom fi pentru totdeauna –
....împreună...iar dragostea mea salvată.
Iubirea nepatrunsă
În cenușă sta ascunsă,
Și.o iubire nepatrunsă ,
Și de patima e arsă ,
Dincolo de ori ce șoaptă ,
În inima mea iubire ,
Loc mereu am sa.ti găsesc ,
Vreau sa dau departe știre ,
Sunt haiduc și te iubesc ,
Astăzi as fi stat acasă ,
Pe fotoliu,iniștit ,
Cu o carte veche.n mana ,
Recitind prin infinit ,
Când îți spun că te iubesc,.
Doar la tine ma gândesc,
La al tau chip cioplit ,
La a tale buze moi,
Iubirea e din doua cuvinte ,
Se simte și se trăiește cu tine,
Ca doar iubirea e rupta ,
Din cartea fericiri mele .
Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Daca-i sa mor
Daca-i sa mor
macar sa mor frmos,
indragostita si inca tinara.
Grabeste-te,iubitule,sa-ti fiu de vre-un folos
nu ma privi straina
peste umar.
Caci si asa degraba o sa plec
sa ar hectare de singuratate,
dar,egoista,mai sper sa ma inec
in sufletul tau de miere si de lapte.
Parca ti-am spus
ca vreau sa mor frumos.
Împreună
Străpung hârtia cu penița,
sângerând, scriidu-ți numele,
tremurând, cerneala alege
încet culoare veșniciei
și cum privirea s-o-mbie...
Ți-aș adormi pe piept,
ca pe-o rece iarbă-n
asfințit de vară,
și m-aș trezi în miez de noapte
privind coroana stelelor
ce-n ochii tăi se odihniră...
Aș adormi-napoi ca
iarna lângă sobă,
strâns la pieptul tău
s-aud orice secundă
din eternul-mpreună...
Pleacă..
... Pleacă, iarnă, vreau să pleci,
Unde vântul te alungă,
Lasă soarele să-nveci,
Lumea rece să n-ajungă.
Strânge-ți albii tăi nămeți,
Să răsară fir de floare,
Pomii goi, cu ramuri reci,
Să-și găsească iar culoare.
Lasă râul dezghețat
Să-și urmeze drumul lin,
Peste câmpul înverzit,
Să adie vântul blând.
Pleacă, iarnă, e târziu,
Primăvara bate-n poartă,
Lumea-ntreagă prinde viu,
Vestea bună să ne poarte.
XXVI. XII
oare dragostea mea merită salvată?
și dacă ți o dau...va mai fi întreagă?
te gândești la mine ca la un posibil inamic..
eu nu sunt inamicul nimănui,
as spune ca sunt doar plină de frici..
mi-am lăsat curajul la poartă, tu ia-l.
oare sunt cea bună sau doar un salvamar?
nu mai știu să număr, defect profesional.
inca știu să citesc, te pot citi în poezii.
oare sunt încă vie? sau pe muchie de cuțit
nu știu dacă știu ce vreau, mai lasă-mă puțin,
as vrea sa cred ca nu ma doare..
dar te caut în răspunsuri, semne, zâmbete și duhuri.
nu știu cine sunt, poate de asta nu știu încă ce vreau,
dar cred ca vreau sa stau cu tine, sa nu ma mai chinui la fel de mult.
o energie străină bate la ușa mea,
eu nu îi deschid, o las ca să mă vrea..
o las ca să mă cânte, să mi spună povești,
iar noaptea să mi dezvăluie că încă mă iubești.
iau trenul pân' la tine, dar nu știu unde ești,
aș vrea să fiu cu tine, nu să culeg cireși,
oare dacă te strig, mă vei chema de acolo?
am să ți aflu adresa și vom fi pentru totdeauna –
....împreună...iar dragostea mea salvată.
Iubirea nepatrunsă
În cenușă sta ascunsă,
Și.o iubire nepatrunsă ,
Și de patima e arsă ,
Dincolo de ori ce șoaptă ,
În inima mea iubire ,
Loc mereu am sa.ti găsesc ,
Vreau sa dau departe știre ,
Sunt haiduc și te iubesc ,
Astăzi as fi stat acasă ,
Pe fotoliu,iniștit ,
Cu o carte veche.n mana ,
Recitind prin infinit ,
Când îți spun că te iubesc,.
Doar la tine ma gândesc,
La al tau chip cioplit ,
La a tale buze moi,
Iubirea e din doua cuvinte ,
Se simte și se trăiește cu tine,
Ca doar iubirea e rupta ,
Din cartea fericiri mele .
Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Other poems by the author
Mi-e rău
Tristețea mă cuprinde,
Și mă pune pe vine,
Mi-e rău,
Nu mă simt bine,
Stau și mă gândesc în sine,
Când va avea de gând durerea să se termine?
Încă o noapte nedormită,
Încă o iubire nedorită,
Care duce doar spre rău,
Și se comportă ca un călău,
Când nu știi să iubești,
O viață fericită n-ai să trăiești,
Vei fi singur pe vecie,
Într-o singurătate făr de căsnicie.
Ură și iertare
Doar ura mă știe,
O viață să iau îmi vine.
Mi-a distrus viața toată,
Nu mi-a fost niciodată tată.
Un joegos, un nesimțit,
Într-o zi o să moară, zic.
Nu îi doresc răul,
Ci, doar atât bine,
Cât mi-a făcut el mie.
Vreau să îl iert, să pot trăi
O zi fără o piatră pe inimă... știi?
E un păcat incurabil, ura,
Mai ales când îmi controlează gura...
Un suflet nevinovat am fost
Când speranța că își va reveni avea un rost.
Timpul trece, și l-am urât cât zece.
Pentru ce?
E bătrân, e ramolit,
La realitate, nu s-a trezit.
E singur și e trist,
Pentru că acum familia rămâne doar un vis
O umbră a fericirii și o amintire ce plutește acum în abis...
Eliberarea
Vocile îți vorbesc,
Șoaptele te înnebunesc
Ele strigă neîncetat
Sari..., mori înecat.
Ești un nimeni, un nimic,
Încă de când erai un copil mic.
Vinul vorbește, vodka gândește,
Iar creierul meu încetinește
Se stinge..., durerea nu mă va mai atinge
Asta e moartea, lipsa vieții,
Unde nu te poți afla intre pereții tristeții...
Dragă jurnalule
Dragă jurnalule,
A mai trecut o zi,
Din acest vis nu mă pot trezi,
E ca un coșmar din care nu pot ieși,
În această viață în care nu pot iubi.
Ce e iubirea față de semeni?
Ce iubirea când durere ademeni?
Nu știu să iubesc,
Nu știu să trăiesc.
Încă o zi și încep să șovăiesc.
Încă o zi,
Încă o zi, iar de păcatele mele mă voi căii.
A fost odată
De când suntem mici avem vise,
De multe ori ele nu sunt atinse,
Toți au așteptări, speranțe,
Dar, ele nu te i-au mereu în brațe,
Iar atunci, tristețea vine din senin,
Și te cuprinde cu brațele de mărăcini
Durerea apare, se urcă în spinare,
Iar pofta de viață dispare.
Ce e viața când nu te iubești?
Ce viața când nu știi să iubești?
Devii o simpla carapace,
Care nu va avea pace,
Un gând te va frământa în fiecare zi,
Cu ce-ai greșit când ai fost copil...
Ce bine și frumos a fost,
Când viața mai avea rost.
Nu pot evada
Sunt trist, sunt frânt,
Inima mi-e mormânt,
nu pot evada.
E întuneric și amar,
Viața e un coșmar,
nu pot evada.
Să ies aș vrea,
Din cochilia mea,
nu pot evada.
Oare nimeni nu poate vedea,
Ce e in inima mea?
nu pot... Nu pot evada...
Mi-e rău
Tristețea mă cuprinde,
Și mă pune pe vine,
Mi-e rău,
Nu mă simt bine,
Stau și mă gândesc în sine,
Când va avea de gând durerea să se termine?
Încă o noapte nedormită,
Încă o iubire nedorită,
Care duce doar spre rău,
Și se comportă ca un călău,
Când nu știi să iubești,
O viață fericită n-ai să trăiești,
Vei fi singur pe vecie,
Într-o singurătate făr de căsnicie.
Ură și iertare
Doar ura mă știe,
O viață să iau îmi vine.
Mi-a distrus viața toată,
Nu mi-a fost niciodată tată.
Un joegos, un nesimțit,
Într-o zi o să moară, zic.
Nu îi doresc răul,
Ci, doar atât bine,
Cât mi-a făcut el mie.
Vreau să îl iert, să pot trăi
O zi fără o piatră pe inimă... știi?
E un păcat incurabil, ura,
Mai ales când îmi controlează gura...
Un suflet nevinovat am fost
Când speranța că își va reveni avea un rost.
Timpul trece, și l-am urât cât zece.
Pentru ce?
E bătrân, e ramolit,
La realitate, nu s-a trezit.
E singur și e trist,
Pentru că acum familia rămâne doar un vis
O umbră a fericirii și o amintire ce plutește acum în abis...
Eliberarea
Vocile îți vorbesc,
Șoaptele te înnebunesc
Ele strigă neîncetat
Sari..., mori înecat.
Ești un nimeni, un nimic,
Încă de când erai un copil mic.
Vinul vorbește, vodka gândește,
Iar creierul meu încetinește
Se stinge..., durerea nu mă va mai atinge
Asta e moartea, lipsa vieții,
Unde nu te poți afla intre pereții tristeții...
Dragă jurnalule
Dragă jurnalule,
A mai trecut o zi,
Din acest vis nu mă pot trezi,
E ca un coșmar din care nu pot ieși,
În această viață în care nu pot iubi.
Ce e iubirea față de semeni?
Ce iubirea când durere ademeni?
Nu știu să iubesc,
Nu știu să trăiesc.
Încă o zi și încep să șovăiesc.
Încă o zi,
Încă o zi, iar de păcatele mele mă voi căii.
A fost odată
De când suntem mici avem vise,
De multe ori ele nu sunt atinse,
Toți au așteptări, speranțe,
Dar, ele nu te i-au mereu în brațe,
Iar atunci, tristețea vine din senin,
Și te cuprinde cu brațele de mărăcini
Durerea apare, se urcă în spinare,
Iar pofta de viață dispare.
Ce e viața când nu te iubești?
Ce viața când nu știi să iubești?
Devii o simpla carapace,
Care nu va avea pace,
Un gând te va frământa în fiecare zi,
Cu ce-ai greșit când ai fost copil...
Ce bine și frumos a fost,
Când viața mai avea rost.
Nu pot evada
Sunt trist, sunt frânt,
Inima mi-e mormânt,
nu pot evada.
E întuneric și amar,
Viața e un coșmar,
nu pot evada.
Să ies aș vrea,
Din cochilia mea,
nu pot evada.
Oare nimeni nu poate vedea,
Ce e in inima mea?
nu pot... Nu pot evada...