Luna
Se aude un plânset în noapte,
E luna lovită de-o stea,
Se întoarce Pamântul pe-o parte,
Să absoarbă durerea din ea.
Se întrezăreşte o pâlpâire fadă,
Regina Nopţii e aproape moartă,
Viral se răspândeşte un zvon pe stradă,
Că Soarele şi-ar fi găsit altă consoartă.
Privim cu totii înspre Lună,
Dar jinduind, doar eu şi tu,
Să-i vindecăm durerea sa nebună,
Şi sentimentul… Déjà Vu.
Să-i recreem o trena argintie,
Să-i geometrizăm un “clar” …
De-a pururi pentru noi să fie,
Cel mai romantic loc stelar.
Category: Love poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 28 сентября 2023
Views: 818
Poems in the same category
Fără sens
Mașina de scris s-a uzat...s-au,
Fi-rar o simpla aluzie a timpului...or,
Cerneala-n călimara s-a uscat...și,
A trecut, o vreme...
De când n-am mai atins acel, alinator.
Ce-o fi dacă n-aș exista?
Ce-o fi dacă n-ar exista?
Păi, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur...
Acei ochi, n-o fi,
De o nuanță pur celesta...și,
Încremenind privindu-i,
De zici ca ești tu prințul timp —
și ea prințesa.
Acele mâini, n-o fi,
De e o mătase pur regală...și,
Profund diamantizate, de zici —
Că ești lângă Jwaneng.
N-o fi nici — pielea-i,
Firavă și fină,
Netedă și lină,
Ce-ți injectează adânc în venă,
Serotonină — doar, atingând-o.
Si dacă toate astea,
Adunate — fac cât o lume pentru mine,
Iți pun eu întrebarea — ce-o fi oare…
Daca Ea n-ar exista?
[…]
Pai, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur[…]
N-o fi nimic, n-ar exista nici lumea,
Aș fi doar eu, singur, în univers...
Fără sens.
"I love Paris" în română
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
Iubesc Parisul
De fiecare dată când privesc în jos,
La acest oraș etern,
Fie că cerul lui e albastru sau cenușiu,
Fie că-i sunt zgomotoase uralele
Sau liniștite lacrimile lui,
Din ce în ce mai mult îmi dau seama că...
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc Parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape.
Am încercat
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat căin zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul de tine un rosu sangvin
Atat de mult pentru mine...contezi.
"Unforgettable" în islandeză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Ógleymanlegt
Ógleymanlegt, það er það sem þú ert
Ógleymanlegt þó nærri eða fjarri
Eins og ástarsöngur sem loðir við mig
Hvernig tilhugsunin um þig gerir hlutina við mig
Aldrei áður hefur einhver verið meira
Ógleymanlegt í alla staði
Og að eilífu lengur, þannig verður þú áfram
Þess vegna, elskan, þetta er ótrúlegt
Að einhver svo ógleymanlegur
Held að ég sé líka ógleymanleg
Ógleymanlegt í alla staði
Og að eilífu lengur, þannig verður þú áfram
Þess vegna, elskan, þetta er ótrúlegt
Að einhver svo ógleymanlegur
Held að ég sé líka ógleymanleg.
Iartă-mă că-mi este dor
Iartă-mă... iar imi e dor...
Ochii iar mi-i stăpânesc cu greu
Iar îți scriu...Știu! Sunt o proastă...
Poate-așa am fost mereu...!?
Știu că tu mi-ai interzis
Să te caut...să te sun...
Însă am un dor nestins,
De parfumul tău de vin...
Fără vise... numai gânduri...
Doar ele mă-mbrățișează
Când prins între zeci de rânduri
Sufletu-mi se-atrofiază...
Oare-ți mai aduci aminte
Cum zâmbeam unul la altul?...
Oare-o clipă-ți trec prin minte
C-am împărțit vinul și patul?...
Ne-am privit...ne-am întâmplat
La final ai contemplat...
Cum tăcerea mă doboară
Și teama cum mă omoară...
M-ai tratat ca pe un monstru
...cică îți eram frumoasă...
Te comporți ca și c-un "stalker"
Mă vezi și faci cale-ntoarsă....
Te-ai gândit oare ce faci?...
Felul tău de "bun rămas"?...
Nu ți-a fost c-am deplasat
De la "premium", la acuzat!?...
N-am băut de mult se pare,
La tine gându-mi scapă mereu
Mi-e dor... și nu-i doar o-ntâmplare
E-un dor din ce în ce mai greu...
...Speranțe tind să mă pătrundă
Să te aștept cu nerăbdare...
Vinul tău buzele-mi să simtă,
Poezia ta să curgă în pahare...
Echilibru
Sunt mai deștept decât îți poți închipui
Dar mult mai prost decât îți poți imagina
Dezechilibrul nu îl poți învinui
Am echilibrul rătăcit în palma ta
Atins de patimă nici patul n-are somn
Primind otravă-n diminețile străine
Tot caut zilele-n prezent până adorm
Trăind incert mă risipesc în amintire
Atârnă greu lacrima scursă din creion
Silid cuvintele să piară pe hârtie
Cântarul tremură lipsit de etalon
Nu știe dorul să-l măsoare-n poezie
Căzând din propria-mi balanță mă transform
Strivit de umbletul tăcerii plec din mine
Plutesc absent rostogolindu-mă diform
Cerșind uitării să mă scuture de tine
Cum ar fi marea fără valuri pe ponton
Oglindă soarelui în zilele senine
Cum ar fi dragostea pe rafturi la raion
Să poți alege cântărind ce e mai bine
N-ai echilibru când iubești abandonat
Cărând o stâncă agățată-n amintire
Te-apasă-n jos exagerând dezordonat
Umplându-ți talerul te paște nebunie
Fără sens
Mașina de scris s-a uzat...s-au,
Fi-rar o simpla aluzie a timpului...or,
Cerneala-n călimara s-a uscat...și,
A trecut, o vreme...
De când n-am mai atins acel, alinator.
Ce-o fi dacă n-aș exista?
Ce-o fi dacă n-ar exista?
Păi, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur...
Acei ochi, n-o fi,
De o nuanță pur celesta...și,
Încremenind privindu-i,
De zici ca ești tu prințul timp —
și ea prințesa.
Acele mâini, n-o fi,
De e o mătase pur regală...și,
Profund diamantizate, de zici —
Că ești lângă Jwaneng.
N-o fi nici — pielea-i,
Firavă și fină,
Netedă și lină,
Ce-ți injectează adânc în venă,
Serotonină — doar, atingând-o.
Si dacă toate astea,
Adunate — fac cât o lume pentru mine,
Iți pun eu întrebarea — ce-o fi oare…
Daca Ea n-ar exista?
[…]
Pai, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur[…]
N-o fi nimic, n-ar exista nici lumea,
Aș fi doar eu, singur, în univers...
Fără sens.
"I love Paris" în română
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
Iubesc Parisul
De fiecare dată când privesc în jos,
La acest oraș etern,
Fie că cerul lui e albastru sau cenușiu,
Fie că-i sunt zgomotoase uralele
Sau liniștite lacrimile lui,
Din ce în ce mai mult îmi dau seama că...
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc Parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape.
Am încercat
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat căin zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul de tine un rosu sangvin
Atat de mult pentru mine...contezi.
"Unforgettable" în islandeză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Ógleymanlegt
Ógleymanlegt, það er það sem þú ert
Ógleymanlegt þó nærri eða fjarri
Eins og ástarsöngur sem loðir við mig
Hvernig tilhugsunin um þig gerir hlutina við mig
Aldrei áður hefur einhver verið meira
Ógleymanlegt í alla staði
Og að eilífu lengur, þannig verður þú áfram
Þess vegna, elskan, þetta er ótrúlegt
Að einhver svo ógleymanlegur
Held að ég sé líka ógleymanleg
Ógleymanlegt í alla staði
Og að eilífu lengur, þannig verður þú áfram
Þess vegna, elskan, þetta er ótrúlegt
Að einhver svo ógleymanlegur
Held að ég sé líka ógleymanleg.
Iartă-mă că-mi este dor
Iartă-mă... iar imi e dor...
Ochii iar mi-i stăpânesc cu greu
Iar îți scriu...Știu! Sunt o proastă...
Poate-așa am fost mereu...!?
Știu că tu mi-ai interzis
Să te caut...să te sun...
Însă am un dor nestins,
De parfumul tău de vin...
Fără vise... numai gânduri...
Doar ele mă-mbrățișează
Când prins între zeci de rânduri
Sufletu-mi se-atrofiază...
Oare-ți mai aduci aminte
Cum zâmbeam unul la altul?...
Oare-o clipă-ți trec prin minte
C-am împărțit vinul și patul?...
Ne-am privit...ne-am întâmplat
La final ai contemplat...
Cum tăcerea mă doboară
Și teama cum mă omoară...
M-ai tratat ca pe un monstru
...cică îți eram frumoasă...
Te comporți ca și c-un "stalker"
Mă vezi și faci cale-ntoarsă....
Te-ai gândit oare ce faci?...
Felul tău de "bun rămas"?...
Nu ți-a fost c-am deplasat
De la "premium", la acuzat!?...
N-am băut de mult se pare,
La tine gându-mi scapă mereu
Mi-e dor... și nu-i doar o-ntâmplare
E-un dor din ce în ce mai greu...
...Speranțe tind să mă pătrundă
Să te aștept cu nerăbdare...
Vinul tău buzele-mi să simtă,
Poezia ta să curgă în pahare...
Echilibru
Sunt mai deștept decât îți poți închipui
Dar mult mai prost decât îți poți imagina
Dezechilibrul nu îl poți învinui
Am echilibrul rătăcit în palma ta
Atins de patimă nici patul n-are somn
Primind otravă-n diminețile străine
Tot caut zilele-n prezent până adorm
Trăind incert mă risipesc în amintire
Atârnă greu lacrima scursă din creion
Silid cuvintele să piară pe hârtie
Cântarul tremură lipsit de etalon
Nu știe dorul să-l măsoare-n poezie
Căzând din propria-mi balanță mă transform
Strivit de umbletul tăcerii plec din mine
Plutesc absent rostogolindu-mă diform
Cerșind uitării să mă scuture de tine
Cum ar fi marea fără valuri pe ponton
Oglindă soarelui în zilele senine
Cum ar fi dragostea pe rafturi la raion
Să poți alege cântărind ce e mai bine
N-ai echilibru când iubești abandonat
Cărând o stâncă agățată-n amintire
Te-apasă-n jos exagerând dezordonat
Umplându-ți talerul te paște nebunie
Other poems by the author
Ruptură...
Acum când viața mă provoacă,
Mai bine-n ștreang aș atârna,
Să-mi curgă sângele băltoacă,
Din rana mea prin carnea ta.
M-aș biciui cumplit ca pe-un infam,
Apoi l-aș insulta pe Creator,
Căci am pierdut și ce n-aveam,
Și lesne-mi este ca să mor.
Mi-e jertfa somniferul morții,
Și mă-nspăimântă zorile de zi,
Fără regret las tot în grija sorții,
Că dinlăuntru eu nu mai pot iubi.
Primesc pedepse de oriunde,
Iar ispășirea-i crâncenă și grea,
Și nu-mi mai curge pic de sânge,
Și-n ștreang atârnă umbra mea.
Prin cimitir mi-e lesne pasul,
Cu moartea braț la braț mă plimb,
Îi simt în carne pulsul, glasul,
Și n-aș mai da-o pe nimic la schimb.
Vis
Și brusc în tot coșmarul ce-l aveam,
Azi-noapte te-am visat subit,
Cu tâmpla-n palme îți stăteam,
Și parc-o veșnicie am dormit.
Aveam în ochi și zâmbete, și lacrimi,
Iar pielea-ți mirosea a nou născut,
Străin eram acum de acele patimi,
Pe care nopți în șir le-am străbătut.
Am strâns în pumni frumoasa clipă,
Să nu te pierd în zori ca pe un gând,
Dar raza dimineții-n pripă,
Te-a risipit din visul meu plăpând.
Parfumul tău de îngeri și tăcere,
Plutea pe perna albă, nefiresc,
Și văduvit de blânda-ți mângâiere,
Am vrut ca viața să-mi sfârșesc.
Și te-am strigat minute-n șir,
Apoi m-am cufundat în beznă,
Voiam prezența să-ți respir,
Și să te leg, ca să nu fugi, de gleznă.
E-nvolburată iar cărarea...
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Iar șerpii colcăie la fiecare pas,
Păcate mari mi-au gârbovit spinarea,
Iar sufletul în întuneric mi-a rămas.
N-am mai prășit ogorul meu demult,
Iar coasa stă tocită pe scriptură,
Cântări demonice în șoaptă eu ascult,
Scrâșniri din dinți îmi dănțuie în gură.
Mi-e biata inimă-nghețată în întuneric,
Doar ochii îmi mai scapără din când în când,
De liturghii mă-ndepărtez ușor coleric,
Și îngropat sub psalmi adesea mă frământ.
Mă simt pierdut și suspendat în lume,
Cuvintele îmi sunt un sâsâit de șarpe,
Ce-ndrumă fiecare om indiferent de nume,
Să muște mărul cel aducător de moarte.
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Cu crucea-n spate pășesc smerit prin spini,
Arată-mi Doamne înspre Rai intrarea,
Că știu c-atunci când plâng, Tu dureros suspini.
Timpul
De ce treci aşa de iute,
Şi mă faci să par bătrân,
Peste clipe zeci şi sute,
Să nu pot să fiu stăpân?
Zile, ani, veacuri şi ere,
Sunt ai tăi copii despotici,
Ce-mi transformă în himere,
Vise, dragoste, putere.
Cu voci de orologii mă-nspăimânţi,
Clepsidra mi-o impui ca judecată,
Şi ale mele rugăminţi fierbinţi,
Le aud în vremuri de-altădată.
În găuri negre vreau să mă arunc,
Şi în vârtejuri să mă înfirip,
În univers ori haos să ajung,
Acolo unde timpul e nimic.
Amintiri
Se clatină-n minte gândul pierdut,
iar ceasul bate deja ora târzie,
mă-ntreb încontinuu de ce încă sunt,
dar vocea-mi se pierde ca o stihie.
M-ascund în cărți, pitit printre rânduri,
și-n aburii bahici încet mă destram,
noapte îmi sapă întruna în gânduri,
și visu-mi rămâne ca o rază în geam.
Se frânge ușor lumina sub pleoape,
ca o floare uscată sub arșița verii,
dorul îmi pleacă pribeag peste ape,
și-n tăcerea adâncă încep să mă sperii.
Pășesc peste mine cu tălpi nevăzute,
printre urmele șterse caut lumina,
amintirile-mi par hidoase și slute,
și toate, în cor, pe mine dau vina.
În taină te caut…
În taină te caut, și-n taină m-ascund,
Speranța-mi e umbra ce cade pe tine,
Dar pașii tăi fug, și amorul scufund,
Într-o inimă arsă de iubiri clandestine.
Îți scriu fără glas, cu cerneala din plâns,
Cuvintele dor când nu duc înspre tine,
Şi râuri de lacrimi în suflet am strâns,
Ca valuri înalte să te aducă la mine.
Și iarăși m-ascund, și iarăși tresar,
Ca steaua ce moare-ntr-o zare străină,
Căci tu ești lumina din visu-mi amar,
Dar ești și durerea, lipsită de vină.
Și tot ce rămâne e-un dans fără pas,
Un timp fără ceas și o toamnă-n oglindă,
Iar lacrima mea în ochiul tău a rămas,
Ca o noapte senină în care luna colindă.
Ruptură...
Acum când viața mă provoacă,
Mai bine-n ștreang aș atârna,
Să-mi curgă sângele băltoacă,
Din rana mea prin carnea ta.
M-aș biciui cumplit ca pe-un infam,
Apoi l-aș insulta pe Creator,
Căci am pierdut și ce n-aveam,
Și lesne-mi este ca să mor.
Mi-e jertfa somniferul morții,
Și mă-nspăimântă zorile de zi,
Fără regret las tot în grija sorții,
Că dinlăuntru eu nu mai pot iubi.
Primesc pedepse de oriunde,
Iar ispășirea-i crâncenă și grea,
Și nu-mi mai curge pic de sânge,
Și-n ștreang atârnă umbra mea.
Prin cimitir mi-e lesne pasul,
Cu moartea braț la braț mă plimb,
Îi simt în carne pulsul, glasul,
Și n-aș mai da-o pe nimic la schimb.
Vis
Și brusc în tot coșmarul ce-l aveam,
Azi-noapte te-am visat subit,
Cu tâmpla-n palme îți stăteam,
Și parc-o veșnicie am dormit.
Aveam în ochi și zâmbete, și lacrimi,
Iar pielea-ți mirosea a nou născut,
Străin eram acum de acele patimi,
Pe care nopți în șir le-am străbătut.
Am strâns în pumni frumoasa clipă,
Să nu te pierd în zori ca pe un gând,
Dar raza dimineții-n pripă,
Te-a risipit din visul meu plăpând.
Parfumul tău de îngeri și tăcere,
Plutea pe perna albă, nefiresc,
Și văduvit de blânda-ți mângâiere,
Am vrut ca viața să-mi sfârșesc.
Și te-am strigat minute-n șir,
Apoi m-am cufundat în beznă,
Voiam prezența să-ți respir,
Și să te leg, ca să nu fugi, de gleznă.
E-nvolburată iar cărarea...
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Iar șerpii colcăie la fiecare pas,
Păcate mari mi-au gârbovit spinarea,
Iar sufletul în întuneric mi-a rămas.
N-am mai prășit ogorul meu demult,
Iar coasa stă tocită pe scriptură,
Cântări demonice în șoaptă eu ascult,
Scrâșniri din dinți îmi dănțuie în gură.
Mi-e biata inimă-nghețată în întuneric,
Doar ochii îmi mai scapără din când în când,
De liturghii mă-ndepărtez ușor coleric,
Și îngropat sub psalmi adesea mă frământ.
Mă simt pierdut și suspendat în lume,
Cuvintele îmi sunt un sâsâit de șarpe,
Ce-ndrumă fiecare om indiferent de nume,
Să muște mărul cel aducător de moarte.
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Cu crucea-n spate pășesc smerit prin spini,
Arată-mi Doamne înspre Rai intrarea,
Că știu c-atunci când plâng, Tu dureros suspini.
Timpul
De ce treci aşa de iute,
Şi mă faci să par bătrân,
Peste clipe zeci şi sute,
Să nu pot să fiu stăpân?
Zile, ani, veacuri şi ere,
Sunt ai tăi copii despotici,
Ce-mi transformă în himere,
Vise, dragoste, putere.
Cu voci de orologii mă-nspăimânţi,
Clepsidra mi-o impui ca judecată,
Şi ale mele rugăminţi fierbinţi,
Le aud în vremuri de-altădată.
În găuri negre vreau să mă arunc,
Şi în vârtejuri să mă înfirip,
În univers ori haos să ajung,
Acolo unde timpul e nimic.
Amintiri
Se clatină-n minte gândul pierdut,
iar ceasul bate deja ora târzie,
mă-ntreb încontinuu de ce încă sunt,
dar vocea-mi se pierde ca o stihie.
M-ascund în cărți, pitit printre rânduri,
și-n aburii bahici încet mă destram,
noapte îmi sapă întruna în gânduri,
și visu-mi rămâne ca o rază în geam.
Se frânge ușor lumina sub pleoape,
ca o floare uscată sub arșița verii,
dorul îmi pleacă pribeag peste ape,
și-n tăcerea adâncă încep să mă sperii.
Pășesc peste mine cu tălpi nevăzute,
printre urmele șterse caut lumina,
amintirile-mi par hidoase și slute,
și toate, în cor, pe mine dau vina.
În taină te caut…
În taină te caut, și-n taină m-ascund,
Speranța-mi e umbra ce cade pe tine,
Dar pașii tăi fug, și amorul scufund,
Într-o inimă arsă de iubiri clandestine.
Îți scriu fără glas, cu cerneala din plâns,
Cuvintele dor când nu duc înspre tine,
Şi râuri de lacrimi în suflet am strâns,
Ca valuri înalte să te aducă la mine.
Și iarăși m-ascund, și iarăși tresar,
Ca steaua ce moare-ntr-o zare străină,
Căci tu ești lumina din visu-mi amar,
Dar ești și durerea, lipsită de vină.
Și tot ce rămâne e-un dans fără pas,
Un timp fără ceas și o toamnă-n oglindă,
Iar lacrima mea în ochiul tău a rămas,
Ca o noapte senină în care luna colindă.