Category: Love poems
All author's poems: garabagion
Date of posting: 23 июля 2020
Added in favorites: 1
Views: 1709
Poems in the same category
El 💙
Eu nu-l iubesc pe el,
Eu mă iubesc pe mine-n ochii lui...
Când eu nu văd nimic,
El vede în mine lumea întreagă....
Și atunci când eu sunt la pământ..
Mă alina vocea lui cea draga...
Eu nu-l iubesc ca trup ....
Și nicidecum ca bancomat
El pentru mine e esența....
Descrierea cuvântului bărbat ❤️
Suflet Pierdut
Unde ești suflet părăsit
De vise oarbe păcălit
Singur pe drum ai ostenit
Umblând pribeag te-ai rătăcit
Suflet apus de-un răsărit
Lumina nu te-a încălzit
O stea frumoasă te-a orbit
Și-acum te pierzi în infinit
Strigând la porțile tăcerii
Nu vrei să bați cale întoarsă
Urmând chemările iubirii
Te risipești fără de șansă
N-ai regăsit un paradis
Te-ai amăgit căzând în plasă
Incert sperând ai îndrăznit
Și-acum te-afunzi în ceață deasă
Iubind prea mult te-a izgonit
N-ai înțeles că nu îi pasă
Te cauți singur prigonit
Suflet pierdut de un acasă
File de iubire!
Azi când din nou te-am întâlnit,
Pe drumul care duce înspre gară,
Am vrut să-ți spun ce am simțit,
Când am vorbit la telefon aseară
Dar nu știu cum m-am încurcat,
Că n-am putut nimic să-ți spun,
Și-n loc s-arăt că sunt bărbat,
Te-am întrebat, când pot să sun
Cred c-ai înțeles destul de bine,
Că sunt pierdut și-aveam rușine,
De aceea ai venit rapid spre mine,
Zicând, să bem un ceai poimâine
Mult n-am mai stat pe gânduri,
Și-am scos din buzunar un pix,
Am scris pe-o foaie două rânduri,
Rugând-o să ne-ntâlnim la 9 fix
Cu zâmbetul pe fața m-a privit,
Și-a tras cu ochiul la ce am scris,
S-a-ntors și a plecat cu pas grăbit,
Eu m-am ciupit să simt că nu e vis
...........................
Ne-am întâlnit la doua zile,
Când trandafiri i-am dăruit,
Și-n ani am scris eu mii de file,
Pe care cu iubire le-am lipit,
..în cartea vieții..de om căsătorit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iubita mea
Iubită, frumoasă
Tare drăgăstoasă
Tu ești femeia
Ce ai cheia sufletului meu.
Îți ador privirea
Și vad fericirea
Și toată iubirea
In ochii tai.
Sufletul tău bun
Îmi este acum
O mare de soare
In lumea cea mare.
Ador sa te privesc
Sa
simt că trăiesc.
Regrete
Și cât de mult am stat fără tine
Și cât de rău mi a parut
Și mi plăcea tare de tine
Țineam la tine atât de mult..
În seara asta nu mai oftez că nu vorbim
Ai în plan să mi aduci un fir de trandafir
Așa e? Sau doar e imaginația mea ?
Că răspunsul tău, fiori îmi va da..
Și acum mă bucur că vorbim din nou
Vorbim despre tot până și de noi
Cum am ajuns iar să vorbim
Îmi dai senzația ca tu vrei sa creștem un copil
Și asa mult îmi place de tine..
Mai mult decât oricine
Și lumea e rea și ne judecă pe amândoi
Hai să ne scriem problemele, și sa dăm foc acelor foi
Și totul va dispărea, și va fi doar tu și noi
Și curcubeul va apărea, și subiectul va fi tot despre noi
Parcă nu mai am nici o frica de când vorbesc cu tine iar
Parcă mesajele sunt doar de amintire
M as bucura tare sa ne aducem aminte peste 10 ani
Cum copii noștri vor spune
,, așa comunicau mami cu tati cândva"
de Rotariu Roxana Ariana
Unde ești?
Unde ești?
Să îmi strecori
Un strop de tine în pahar?...
Să-mi inchei ziua
Cu aroma ta?
Unde ești?
Somn ușor...să îmi spui
O-mbrățisare sa-mi trimiți,
Să cobor visele din cui
Cu un vin să m-alinți?
Unde ești?
De ce te ții departe
În fiecare noapte,
De ce îmi lași doar gândul
Să îți mai simtă vinul...?
Unde ești?
De ce nu vii...
Finalul să-l rescrii
Cu o îmbrățișare
La un spus de soare...
El 💙
Eu nu-l iubesc pe el,
Eu mă iubesc pe mine-n ochii lui...
Când eu nu văd nimic,
El vede în mine lumea întreagă....
Și atunci când eu sunt la pământ..
Mă alina vocea lui cea draga...
Eu nu-l iubesc ca trup ....
Și nicidecum ca bancomat
El pentru mine e esența....
Descrierea cuvântului bărbat ❤️
Suflet Pierdut
Unde ești suflet părăsit
De vise oarbe păcălit
Singur pe drum ai ostenit
Umblând pribeag te-ai rătăcit
Suflet apus de-un răsărit
Lumina nu te-a încălzit
O stea frumoasă te-a orbit
Și-acum te pierzi în infinit
Strigând la porțile tăcerii
Nu vrei să bați cale întoarsă
Urmând chemările iubirii
Te risipești fără de șansă
N-ai regăsit un paradis
Te-ai amăgit căzând în plasă
Incert sperând ai îndrăznit
Și-acum te-afunzi în ceață deasă
Iubind prea mult te-a izgonit
N-ai înțeles că nu îi pasă
Te cauți singur prigonit
Suflet pierdut de un acasă
File de iubire!
Azi când din nou te-am întâlnit,
Pe drumul care duce înspre gară,
Am vrut să-ți spun ce am simțit,
Când am vorbit la telefon aseară
Dar nu știu cum m-am încurcat,
Că n-am putut nimic să-ți spun,
Și-n loc s-arăt că sunt bărbat,
Te-am întrebat, când pot să sun
Cred c-ai înțeles destul de bine,
Că sunt pierdut și-aveam rușine,
De aceea ai venit rapid spre mine,
Zicând, să bem un ceai poimâine
Mult n-am mai stat pe gânduri,
Și-am scos din buzunar un pix,
Am scris pe-o foaie două rânduri,
Rugând-o să ne-ntâlnim la 9 fix
Cu zâmbetul pe fața m-a privit,
Și-a tras cu ochiul la ce am scris,
S-a-ntors și a plecat cu pas grăbit,
Eu m-am ciupit să simt că nu e vis
...........................
Ne-am întâlnit la doua zile,
Când trandafiri i-am dăruit,
Și-n ani am scris eu mii de file,
Pe care cu iubire le-am lipit,
..în cartea vieții..de om căsătorit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iubita mea
Iubită, frumoasă
Tare drăgăstoasă
Tu ești femeia
Ce ai cheia sufletului meu.
Îți ador privirea
Și vad fericirea
Și toată iubirea
In ochii tai.
Sufletul tău bun
Îmi este acum
O mare de soare
In lumea cea mare.
Ador sa te privesc
Sa
simt că trăiesc.
Regrete
Și cât de mult am stat fără tine
Și cât de rău mi a parut
Și mi plăcea tare de tine
Țineam la tine atât de mult..
În seara asta nu mai oftez că nu vorbim
Ai în plan să mi aduci un fir de trandafir
Așa e? Sau doar e imaginația mea ?
Că răspunsul tău, fiori îmi va da..
Și acum mă bucur că vorbim din nou
Vorbim despre tot până și de noi
Cum am ajuns iar să vorbim
Îmi dai senzația ca tu vrei sa creștem un copil
Și asa mult îmi place de tine..
Mai mult decât oricine
Și lumea e rea și ne judecă pe amândoi
Hai să ne scriem problemele, și sa dăm foc acelor foi
Și totul va dispărea, și va fi doar tu și noi
Și curcubeul va apărea, și subiectul va fi tot despre noi
Parcă nu mai am nici o frica de când vorbesc cu tine iar
Parcă mesajele sunt doar de amintire
M as bucura tare sa ne aducem aminte peste 10 ani
Cum copii noștri vor spune
,, așa comunicau mami cu tati cândva"
de Rotariu Roxana Ariana
Unde ești?
Unde ești?
Să îmi strecori
Un strop de tine în pahar?...
Să-mi inchei ziua
Cu aroma ta?
Unde ești?
Somn ușor...să îmi spui
O-mbrățisare sa-mi trimiți,
Să cobor visele din cui
Cu un vin să m-alinți?
Unde ești?
De ce te ții departe
În fiecare noapte,
De ce îmi lași doar gândul
Să îți mai simtă vinul...?
Unde ești?
De ce nu vii...
Finalul să-l rescrii
Cu o îmbrățișare
La un spus de soare...
Other poems by the author
Urlet în cosmos
Decât o sută discutând în delung
Ea iarna miroase a vară,
Iar când toți merg - ea zboară
Ea în moarte va vedea frumosul,
Doar cel destoinic îi va simte mirosul
Pe ea n-o pot defini filozofii,
Trupul ei imediat vrăjește ochii
Da Vinci n-a reușit s-o plaseze pe filă,
Eminescu și azi doar din ea se inspiră
Te-ai ascuns printre norii din cer?
Iubito, ivește-te, am obosit de infern
Katharsis în Infern
Odaia treptat îmi devine purgatoriu,
După geam morții vor să pară vii,
Pentru ce răsare sărmanul soare, nu mai știu
Finalul e unul, ne dizolvăm în sicrii.
Care-i rostul să fixezi frumusețea în portrete?
Dacă muncile tale vor sta pe-un perete,
Creației viața îi poți oferi,
Doar peste veacuri te-or începe a slăvi.
Oricâte n-ai face și n-ai cunoaște,
De coasa Morții nu te scapă nici iubirea,
Poți să te ascunzi de adevăr mai departe,
Sau, smerit să începi a dansa cu Moartea.
Se va stinge și soarele, vor pieri universuri,
Doar iubirea va rămâne constantă,
Numai neprihăniții în suflet o poartă,
Ceilalți o confundă cu instincte și mrejuri.
De ce ți-e frică să iubești?
M-a prins cumplit iarnă In bratele ei reci,
Soptind o vorbă caldă
Mă poți scăpă de ea pe veci
De ce ți-e frică să iubești?
Mă plouă, iar cerul e senin,
Uscat e doar la tine-n brațe
Iar tu le închizi de parcă-s cu venin.
Si umbra mea de-a ta nu tace
De ce ți-e frică să iubești?
Te port...
Te port în aprige priviri
Te port în orice mărunțiș
Te port în fiecare vis
Te port în zori de diminiață
Te port în orișicare față
Te port în stinsa lumânare
Te port când luna răsare
Te port în rușine și mîndrie
Te port în falsă bucurie
Te port în miros de parfum
Te port și nuștiu cum să-ți spun
Urlet în cosmos
Decât o sută discutând în delung
Ea iarna miroase a vară,
Iar când toți merg - ea zboară
Ea în moarte va vedea frumosul,
Doar cel destoinic îi va simte mirosul
Pe ea n-o pot defini filozofii,
Trupul ei imediat vrăjește ochii
Da Vinci n-a reușit s-o plaseze pe filă,
Eminescu și azi doar din ea se inspiră
Te-ai ascuns printre norii din cer?
Iubito, ivește-te, am obosit de infern
Katharsis în Infern
Odaia treptat îmi devine purgatoriu,
După geam morții vor să pară vii,
Pentru ce răsare sărmanul soare, nu mai știu
Finalul e unul, ne dizolvăm în sicrii.
Care-i rostul să fixezi frumusețea în portrete?
Dacă muncile tale vor sta pe-un perete,
Creației viața îi poți oferi,
Doar peste veacuri te-or începe a slăvi.
Oricâte n-ai face și n-ai cunoaște,
De coasa Morții nu te scapă nici iubirea,
Poți să te ascunzi de adevăr mai departe,
Sau, smerit să începi a dansa cu Moartea.
Se va stinge și soarele, vor pieri universuri,
Doar iubirea va rămâne constantă,
Numai neprihăniții în suflet o poartă,
Ceilalți o confundă cu instincte și mrejuri.
De ce ți-e frică să iubești?
M-a prins cumplit iarnă In bratele ei reci,
Soptind o vorbă caldă
Mă poți scăpă de ea pe veci
De ce ți-e frică să iubești?
Mă plouă, iar cerul e senin,
Uscat e doar la tine-n brațe
Iar tu le închizi de parcă-s cu venin.
Si umbra mea de-a ta nu tace
De ce ți-e frică să iubești?
Te port...
Te port în aprige priviri
Te port în orice mărunțiș
Te port în fiecare vis
Te port în zori de diminiață
Te port în orișicare față
Te port în stinsa lumânare
Te port când luna răsare
Te port în rușine și mîndrie
Te port în falsă bucurie
Te port în miros de parfum
Te port și nuștiu cum să-ți spun