File de iubire!
Azi când din nou te-am întâlnit,
Pe drumul care duce înspre gară,
Am vrut să-ți spun ce am simțit,
Când am vorbit la telefon aseară
Dar nu știu cum m-am încurcat,
Că n-am putut nimic să-ți spun,
Și-n loc s-arăt că sunt bărbat,
Te-am întrebat, când pot să sun
Cred c-ai înțeles destul de bine,
Că sunt pierdut și-aveam rușine,
De aceea ai venit rapid spre mine,
Zicând, să bem un ceai poimâine
Mult n-am mai stat pe gânduri,
Și-am scos din buzunar un pix,
Am scris pe-o foaie două rânduri,
Rugând-o să ne-ntâlnim la 9 fix
Cu zâmbetul pe fața m-a privit,
Și-a tras cu ochiul la ce am scris,
S-a-ntors și a plecat cu pas grăbit,
Eu m-am ciupit să simt că nu e vis
...........................
Ne-am întâlnit la doua zile,
Când trandafiri i-am dăruit,
Și-n ani am scris eu mii de file,
Pe care cu iubire le-am lipit,
..în cartea vieții..de om căsătorit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Poems in the same category
Rătăcit prin sentimente
Te-am căutat prin toți și toate,
Dar nu mi-ai răspuns tăcerii.
Te ascundea-i prin mii de șoapte,
Ce-au dat naștere uitării.
M-ai bântuit mai des prin vise,
Transformându-le în coșmar,
Prin strigăte ce-au fost respinse
Astăzi duse la tipar...
Și-am scris cu gândul regăsirii,
Ce lua naștere mereu,
Dar gândul este al nemuririi,
Al sufletului un trofeu.
Tentație divină
M-a împins în perete
A început să mă dezbrace
Mi-a dezvăluit secrete
Cum mă va satisface
M-am uitat mirată
La abdomenul lui perfect
Eram așa desconcentrată
Încât îl priveam fără respect
Pentru a-l supăra i-am zis
”Ce faci, Adonis?
Crezi că mă seduci
Dacă te dezbraci?”
Mi-a zâmbit cu nerușinare
Asupra mea știa ce efect are
În ochii lui am văzut dominare
Cunoșteam de ce-i în stare
S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit
”Da! Și chiar o fac....”
Atât de rău m-a ispitit
Încât am trecut la atac.
Tot la tine vreau să mă întorc
Mă întrebi curios și cald, ceva de necrezut.
Cum că eu m-aș fi răcit de tine
și iubirea mea pentru tine,
crezi că așa de repede a căzut.
Deși a fost o pauză între noi,
și nu te-am simțit lângă mine,
așteptam să mă săruți cu buzele tale moi,
să mă strângi în brațe tare, să mă lipești de tine.
Nu, băiatul meu brunet, nu m-am răcit de tine.
Simțeam că te sufoc și că prezența mea nu-ți face bine.
Dar mi-ai dovedit contrar și mi-ai explicat cuminte,
cum că de mine îți e dor, și că te-ai învățat minte.
Cu sentimentele confuze și ochii nevinovați,
eu te ascultam pe tine, cât de înflăcărați erați.
Povesteai așa de simplu "A fost o noapte, nu mai mult".
Dar știu că v-ați iubit, de aia tu m-ai pierdut.
M-am retras în bula mea, fără să îmi dau seama,
Și m-am îndepărtat de oameni ca să-mi rezolv inima.
Și îi spuneam cu voce tare, plângând în pumni în noapte,
"Nu poate fi al meu, cu ea poate merge mai departe".
Și uite așa, ai venit atunci și ai întrebat "de ce?",
Eu nu știam la ce te referi, dar tu credeai că sunt rece.
Și privind spre ochii tăi simțeam că fața îmi arde,
Mi-am pus palma spre piept și simțeam inima ce tare bate.
M-ai întrebat simplu, privindu-mă în ochi atent
"Ți-am lipsit? Mă mai iubești?"
Normal ca da...băiatul meu brunet..
Primăvara inimii mele în norvegiană
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Våren i mitt hjerte
En hyggelig gutt, George...
En introvert gutt, George...
En morsom gutt, George...
En gutt som jeg aldri har møtt før, George,
En gutt som hver oppmerksomhet teller, George,
En gutt som liker dikt, George,
En uttrykksfull og kunstnerisk gutt, George,
En gutt som virkelig vil ta oss en tur på hydrosykkelen, George...
En gutt som virkelig vil at vi skal sitte og fortelle historier på pikniken, George,
En gutt å gå på kino med, spiller, George,
En gutt med enkel, men velvalgt smak, George,
En modig og bestemt gutt, George,
En gutt som liker gamle moteblader, George,
En gutt som ved enhver anledning tar med seg flere blomster, godteri, George,
En gutt hvis dikt tiltrekker meg mer og mer, George,
En gutt som skriver, klipper og skriver om tusen ganger til han uttrykker nøyaktig hva han vil, George,
En gutt som jeg går til naboen som gir spansktimer, George,
En gutt som, hvis jeg faller på etterskudd i læringen, mediterer på meg også, George,
En gutt som hører på omtrent samme type musikk, George.
George, minnene mine om deg, hvordan jeg møtte deg og hvor mye jeg elsket hvordan du skrev, hvordan du spiste pizza, hvordan du lo av vitsene mine (fordi vanligvis bare jeg ler), hvordan du lo av meg noen ganger, hvordan vi pleide å gå nedover smugene, hvordan vi begge syklet motorsykler, på motorveien til solen, over fartsgrensen, med håret i vinden, bekymringsløst, hvordan vi visste hvordan vi skulle få hverandre til å føle oss bra, for å løfte humøret vårt, til vi ha det gøy på puber, gå på fotballkamper, skrik og spytt frø, lek med Nebelung-katten min, gi meg en penn du kjeder deg med, jeg ville fikse den og du ville bli veldig glad. Søte minner, synd at du dro med. Jeg vet ikke hvilket prosjekt i Brasil. Det er ingenting, du var ung, som Otilia fra "Otilia's Enigma" ville sagt, du hadde drømmene dine og du måtte oppfylle dem. Det er så mange andre jenter, men du trengte virkelig det prosjektet. Jeg forstår deg, det gjorde du ikke legg igjen mange dikt til meg, men jeg vil beholde dem, minnet deres vil blomstre mer og mer når jeg leser dem, blar i dem, når jeg nyter det du skriver og hva du ønsket å uttrykke gjennom disse linjene.
O dragoste pierdută ...
Nu te mai pot vedea,nu te mai pot auzi..Tot, trecutul a rămas acum sub eterna umbră a liniștii. Recunosc, îmi e dor să îți simt atingerea, să îți văd privirea,sa fi langa mine și să îmi zici că totul va fi bine. Acum,toate amintirile sunt îngropate în umbra trecutului și a unui mister nesfârșit.. La infinit ,eu te aștept,sa vii și să îmi luminezi din nou, viața cea neagră și pustie.. Inima mea ,acum a rămas un ghețar rece ce tinde spre pașii tăi,spre tine ... Mereu ,mă întreb...Oare între noi va mai fi vreodată ceva ?... Sau totul va rămâne în negura pustie a trecutului .. Sufletul meu , încă e în cioburi.. Nu a fost vindecat niciodată de a ta privire,de a ta atingere.. Are momente când vrea sa te simtă,dar știe ,că numai poate ,știe că greșește,dacă te aduce înapoi,dar simte că ești pentru el.. Și simte ,simte într-una.. Nimic,nu îl poate vindeca.. Nimeni ,nu poate lua locul sufletului tău din inima mea. Mulți au încercat să treacă barierele mele,dar doar tu ai reușit, amintire eternă,sa îmi pătrunzi în a sufletului taină .
1 Decembrie
E întuneric și frig
Aș vrea să pot să te strig
Să îmi pui mâna pe spate
Să îmi spui că încă există o șansă, poate.
Dar sunt într-o buclă infinită,
În singurătatea mea nemărginită,
Într-o cameră mâhnită, ruginită
Într-un loc fără de reușită.
De la tine, tot aștept un mesaj
Poate că ar trebuii să îmi fac eu curaj
Dar mi-ai spus că s-a terminat
Că ce a fost între noi doi, s-a incheiat.
Mă tot aștept să văd notificarea
Dar știu că nimic nu îți poate schimba plecarea
Tot mă aștept ca tu să faci primul pas
Pentru că asta e tot ce mi-a rămas
Nu am să mă prefac
Deoarece, eu nu știu ce să fac
Au trecut doi ani, azi ar fii fost ziua noastră
Dar acum, mă uit singur pe fereastră.
Off doamne, 1 decembrie, ce mai zi ai mai ales
Dar știam că în istorie ai un interes
Ca principatele vroiai să ne unim
Și numai noi de fericire să știim.
Dar tu, mare cititor, mare privitor al tuturor poveștilor
Tu, trăitor al tuturor vieților, atotcunoscător al vremurilor.
Tu, această situație cum colorezi?
Tu ce vezi? Tu ce crezi?
Other poems by the author
Îmi cânt..iubirea!
Îmi cânt prin vers iubirea,
Găsită împreună pe pământ,
La tine am aflat ce-i fericirea,
Când ne-am unit prin legământ
Eu dimineața prin rugăciune,
Înalț mulțumiri Celui de Sus,
La Domnul cer înțelepciune,
Sănătate și iertare de la IIsus
Îmi place să fii lângă mine,
Să îți șoptesc că te iubesc,
S-aștept răspunsul de la tine,
Și eu...ăsta-i cuvântul cel doresc
Ador să mergem la plimbare,
Prin locuri, ce amintiri trezesc,
Pe unde eu ți-am furat sărutare,
Simțind cum mă îndrăgostesc
Seara în liniște cinăm și povestim,
Unul altuia prin câte am trecut,
De-a fost ușor sau greu zâmbim,
Și bucuroși o-luăm de la-nceput
Zilele grele devin mult mai ușoare,
Când cel de lângă tine e perechea,
Iar dragostea nu are cum să zboare,
Când e iubire, respect și la
bârfeli...nu pleci urechea!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iubirea poartă sentimente!
Cine-a iubit vreodat' în viață,
Cu ușurință poate-nțelege,
Că târgul vieții, nu este piață,
Nu e tocmeală și nici vreo lege
Iubirea poartă sentimente,
Și lasă urme pe unde trece,
Degeaba semnezi documente,
Când inima-ți rămâne rece
Nu e ușor perechea s-o găsești,
Cu care să-mparți bune și rele,
Să simți cum te îndrăgostești,
Iar el sau ea să-ți facă zilele grele
Spui că iubești și asta iți dorești,
Iubirea s-o împarți cu cineva,
Iar viața s-o trăiești ca în povești,
Tu făt frumos, vrăjit de zâna ta
Însă viața este cu dus-întors,
Fără vreo zână sau făt frumos,
Cu multe inimî ce sunt rănite,
Și care-așteaptă să fie iubite!
Viață, viață!
Imaginea în oglindă mi-o privesc
Și sticla-mi spune că îmbătrânesc,
Pe fața mi-au apărut adânci riduri
Plantate-n ani, răsărite pe rânduri
Urc scara, piciorul mă doare
Și mă întreb retoric de ce oare?
Pe frunte am broboade și-asud
Răspuns îmi dau, refuz să-l aud
Vederea o simt că este redusă
Și greu disting înscrisul pe ușă,
Pe nas ochelarii des mi-i plantez
Când vreau să citesc și să semnez
Vecinul mă strigă în mod repetat
Pentru că am auzul un pic afectat,
Mă fac că ce spune am receptat
Dar știu că-i timpul să port aparat
Rându-l citesc de mai multe ori
Memoria-mi joacă feste deseori,
Cu scrisul citeț nu pot să mă laud
Mâna e tremur, greu mai aplaud
Fac analize constant în privat
Iar de sunt fonduri merg și la stat,
Văd buletinul și știu ce-mi revine
Regim, tratament și zilnic buline
.........................................................
Tânăr am fost ca voi și eu odată
Când refuzam să cred în soartă,
Anii s-au dus în zbor cu tinerețea
Și trist acum, îmi accept bătrànețea!
Gândul! ( pentru tata)
Ziua se duce, seara se lasă
Și frigul rece mă cuprinde,
Mă uit prelung la poartă
Dar nimeni n-o deschide
Nu știu c-aș aștepta pe cineva
Când sunt convins că tu nu vii,
Doar sper că poate se va întâmpla
În visul meu în noapte să revii
Gândul mereu mă duce către tine
Nu pot să-i spun te rog așteaptă,
E plin de amintiri și greu mai urcă
Acolo sus la Cer, treaptă cu treaptă
Într-un târziu din scaun mă ridic
Simțind dureri în ale mele oase,
Îmi spun încet că tânăr nu mai sunt
Și trebuie să port haine mai groase
Înfrigurat și trist pătrund în casă
Dezamăgit că n-o să vină nimeni,
Sunt resemnat și îmi duc anii
În cârcă adunați, uitat de oameni!
Visez la tine!
Visez mereu la tine
Cu ochii larg deschiși,
Îți vorbesc de iubire
Dar tu, nimic nu ziși
Să merg tot înaite
Nu știu de-i bine,
Nici care este calea
Ce duce către tine
Mesaje ți-am trimis
Nu cred că le-ai citit,
Te faci că nu mă știi
Cu toate c-am vorbit
Ceva îmi spune mie
Că ieri tu m-ai mințit,
Că mâine vii la întâlnire
Și astăzi văd că n-ai venit
Pe bancă stau și te aștept
Poate te-arăți de undeva,
La ceas mă uit, este târziu
Și simt că floarea nu o vrea
Mă mint și-mi spun în gând
Că poate s-a-ntâmplat ceva,
Refuz să cred că n-am noroc
Iar fata ar avea pe-altcineva
Abia când am văzut-o pe stradă
Mergând la braț c-un alt bărbat,
Am înțeles că inima-i este furată
Și-am renunțat la tot ce am visat
.................
Dar cine n-a visat odată-n viață
O zână, făt frumos să întâlnească,
Și cât regret s-a adunat în suflet
Când ce-am iubit, n-a vrut să ne iubească!
Trist, dar adevărat!
Stau pe prispa casei de la țară și vreau cu cineva să povestesc,
Dar n-am o vorbă cui să arunc, că toți satul pe rând îl părăsesc.
Cei tineri au plecat demult prin țări străine pentru un colț de pâine,
Iar cei ce au rămas, au îmbătrânit și se vor duce și ei, ca mâine.
Mă uit la drumul pietruit, rămas în praf așa de zeci de ani,
Dar ce e trist că nu mai vezi pe el, nici vaci dar nici țărani.
În curte sunt multe bălării și n-are cin' să le cosească,
Cândva iarba de pe aici, tata lăsa calul și vaca să o pască.
Copacii sunt plini de multe poame, dar cine să le culeagă,
Cad toate jos la adieri de vânt, iar la furtuni și câte-o creangă.
Fântâna mai are apă de băut, dar n-are cine să o bea,
Că trecătorul demult nu mai oprește, să-si potolească setea.
E atâta liniște în jurul meu, că îmi aud și gândul cum îmi spune,
Să știi c-aici cu toții ați crescut și rând pe rând ați decolat în lume.
În fața mea este o cușcă mică, de unde își arată botul un câine,
Stă liniștit în așteptarea orei, când va primi un coltuc de pâine.
Tresar când ușa se deschide și tata îmi șoptește c-a început războiul,
Și tot din gura lui aud, că la Siret în vamă, trec oamenii precum puhoiul.
Mă uit mirat la el și nu-nțeleg ce vrea să spună cu războiul,
Îmi bate umărul și cu tristețe zice, să știi că rusul pare-a fi gunoiul.
Intrăm în casă imediat, uitând de tot ce-am apucat să scriu,
Și triști privim la știri un interviu și cum o mamă plânge..la sicriu!