Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 1 января
Views: 73
Poems in the same category
La poale de munte!
Noaptea ne-n-velea cu umbra ei
Venind de după muntele Ceahlău,
Gasindu-ne îmbrățișați pe stâncă
În timp ce eu furam sărutul tău.
De sus de după nor măreața lună
Ne trimitea pe-o rază de lumină,
Îndemnul de-a ne iubi cu pasiune
Până ce dragostea nu se termină.
Cu noi era și vântul cel de toamnă
Dar nu prieten și inamicul nostru,
Care-aducea cu el răceala nopții
Pe care o simțeam destul de aspru.
Dar cui să-i pese de vânt și noapte
Sau de vreun nor mărunt de ploaie,
Când inima bătea cu puls de-o sută
Cuprinsă de cea mai mare vâlvătaie
Și mai era cu noi dragostea noastră
Pe care o trăiam la poale de munte,
Și care și, acum ne însoțește-n viață
Chiar dacă tâmplele ne sunt...cărunte!
Doar ea!
Tu ești, ai fost și vei rămâne,
Perechea mea și, noi știm bine,
Sunt fericit și, împlinit cu tine,
Și amândoi, privim, spre mâine
Povestea noastră adevarată,
A inceput, pe timp de toamnă,
Eram studenți, la facultate,
Și tu, ți-aduci aminte, doamnă
Eram doi tineri bobocei, la studiu,
Și mândri de a noastră, reușită,
Atunci, n-aveam de und' să știu,
Că-n timp, tu îmi vei fi mie, iubită
Mi-aduc aminte cum, ne-au adunat,
Pe toți, într-un amfiteatru, mare,
Și-apoi, pe grupe, ne-au repartizat,
Iar la final, am mers, la o plimbare
În grup, am văzut-o, întâia oară,
Și am simțit ceva, că arde tare,
De vină era ea, o domnișoară,
Și de atunci, am fost, fără scăpare
In minte, multe gânduri, mai aveam,
Cum pot să-i spun, că îmi placea,
Și daca refuzat, pe loc, de ea, eram,
Să mai încerc, din nou, oare-aș putea?
Cu ea în gând, mult timp, am petrecut,
Să-i spun direct, ce simt, am amânat,
Apropiați eram, dar parca, ,,la trecut",
Și nu iubiti, așa cum eu, am tot, visat
Și anii de studiu, au trecut, într-o clipita,
Iar noi, în timp, maturi, am devenit,
Iubirea noastra, a fost mărturisită,
Și-n anul patru, pe veci, noi, ne-am unit
Acum când peste ani, noi doi privim,
Și un copil frumos, pe noi, ne-a fericit,
Cu piosenie și împliniți, noi mulțumim,
Celui de Sus, care pe noi, El, ne-a iubit
Să spun cuiva, cum este bine,
Și cum iubirea noastra, a dăinuit,
Ar fi, o mare gafa, facută, de mine,
Dar cred si-afirm, că-n viața, ,,totul", e sortit,
Îndoiala...
Ce suflet o fi fost, între apă şi lut?
Ce muget anost, peste veacuri ascult.
Ce lumină a pătruns la-nceput în genom?
Ce întuneric i-acum pe pământ, peste om.
Ce cuvânt s-a rostit în vremelnicul haos?
Ce minciuni proslăvesc ei acum in pronaos.
Ce rugi au fost înălţate de sfinţi către cer?
Ce viaţă urâtă şi ce suflet mizer.
Ce om, ce cuvânt, care sfânt legământ?
Ce lumină, ce început, care apă... ce lut?
Et si tu n'existais pas în italiană
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
E Se Tu Non Esistessi
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Dei passanti addormentati nelle mie braccia
Che non amerò mai
E se tu non esistessi
Non sarei che un altro punto
In un mondo che viene e che va
Mi sentirei perso
Avrei bisogno di te
E se tu non esistessi
Dimmi come esisterei io
Potrei fingere di essere me
Ma non sarebbe vero
E se tu non esistessi
Credo che l'avrei trovato
Il segreto della vita, il perché
Solo per crederti
E guardarti
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro.
Nu-i pasă
Răvășitoare tăcere,
Îmi scurmă rărunchii,
Ca o haită de lupi,
Zgâriind pe sub prag.
Carnivora durere,
Săgetându-mi genunchii,
Peste valuri stinghere,
Zămislite în larg.
Ochii ei, crivăț cald,
Printre bucle de aur,
Știu blesteme cumplite,
În suflet ...cum ard.
Adevăruri mocnite,
Niciodată rostite,
Mai presus de cuvinte,
În sclipiri de smarald.
Vrea destinul sa-i fure,
Un sărut din visare,
Zeii toți o așteaptă,
Criminal să zămbească,
Vrea poetul cu-n vers,
Muritor, s-o îndure,
Să o-ntoarcă la sine,
Înapoi, să-l privească.
Și zorii se tem uneori,
S-o întrebe,
Iar nopțile tac,
Dacă doarme tăcută,
Nu-i pasă că trece,
Cum nu-i pasă că pierde,
Și-n urma ei timpul,
Mă preschimbă în stâncă.
Focul inimii
inima mi e frântă, încercând sa găsesc liniștea în bratele lui,
lacrimile ard,și surâzând de dor țipă,
mi e greu sa vad realitatea la care sunt expusă, alerg de adevăr și mă scufund în durere,
viața îmi oferă greutăți, obiective/lucruri la care nu poți sa le faci fața.
gândurile negativiste îmi acoperă toată imaginația, creativitatea, și stropii ăia de culoare,
ma lupt cu întunericul din interior, să mi smulg frica și teama de a mă pierde,
sufletul nu exista, dar îl simt de la atâta durere,
inima țipă, o pot auzi atunci când lacrimile curg pe obraz,
ma uit în jur, și vad totul ofilit, locurile pe care odată le vedeam cu fericire au devenit "cioburi ale tristeții" ,
totul s a schimbat, până și trupul pe care il ascundeam.
Other poems by the author
După un an...
E-o zi torida ca de vară
La meteo se-anunta ploi
Își intra-n drepturi mandra toamnă
Lăsând de frunze copacii goi.
E anotimpul când oamenii petrec
Cu el povestea vinului devine realitate
O frumoasă poveste de dragoste
Pentru suflet condiment îngeresc.
E anotimpul despărțirii noastre
Romanticul și tradiția nu s-au mai îneles..
Deschid fereastră sa privesc cât mai departe
Și parca gânduri și vise tind să împletes...
As vrea doar un minut sa mai putem vorbi
Să-ti spun ce dor mi-a fost de tine
Sa innecam emotia toamnei intr-un pahar cu vin
Pahar cu vin...născut din a ta pasiune.
27.09.2024
Pahar de octombrie
E sfârșit de octombrie
Și-as vrea să te beau
Dintr-un pahar de vin
Rosu, cum buzele-ți erau.
Sfârşit de octombrie
Altă lună fără de noi
Visele-mi miros a-nceput
Tăcerea ta .doar a ploi...
Acuș ne ajunge brumarul
Și gol tu fmi tiipaharul
De simţi ce dor mi-e de voi
la seamă și.. vino inapoi.
Pod din rime
Rimele-mi fac pod către tine mereu, pe
nimic sprijinite, doar pe sufletul meu...
Nu imi e frig, dar imi e frica
In fiecare zi ma pierd putin
Mă răzbun, si ii port pica
Sticlei din dulap.de vin.
Zi ce trece sunt mai rece,
Insensibila si cruda...
O racoare ce nu-mi trece..
sticla goala-mi face-n ciuda.
Nu E e frig...parca mi-i mila
E un tremurat subtil de nervi..
Ma simt ca vremea....instabila.
Tu cel ce stai la distanta
Altceva, ce mai observi?.
Extremităţi mai reci?tipice mie
Scriu si plang cu-n nod în gat
Ma răzbun pe poezie,
Ma-ntelege ea..atât!
2024-08-06
Dor
Și dup-atâta timp încă simt dor
Nu mă-ntreba de ce..
Știu doar că doare
Când sufletul mi-I taie,
Cu-atâtea semne de-ntrebare..
Nu mă-ntreba de ce nu-mi trece
O fi de la cumplitele tăceri
Ce-ascund un țipăt mut..nebun...
Nu știu...in cuvinte să îl pun.
As vrea sa-I scriu frumos..
"Te-astept, te vreau, te sper"
Să-mi bată-n piept un soare
Dar nu..si totuși îmi e dor..
Și uneori..mă doare..
Revedere
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Nu am nevoie de cuvinte,
De vise vreau să mă dezbrac
Când mă ating de pielea ta fierbinte.
Îmbrăţișează-mă, sărută-mă și taci
Să gust din vinu-ți astă noapte
Și-n brațele-mi culcuș să-ti fac
Sub albe cearșafuri dantelate.
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Alină-mi dorul cu-al tău vin
Pe buze să mi se scurgă ncet
Să mă bucur de parfumu-i discret.
Te-as ruga
Te-aș ruga să vii cu mine
Pentru o clipă măcar
Într-un loc din altă lume
Unde visele nu au hotar.
Te-aș ruga să-mi stai alături
La ureche să-ti șoptesc
Dorul ce I-am strâns în mine
De când vise împletesc.
Te-aș ruga să mă asculți
Să-mi simți inima cum cântă
Însetată de ochii tăi căprui
Ce îmi spuneau că sunt dorită.
Te-aș ruga pentr-o ultimă dată
Să mă saruti, să mă îmbrățişezi
Un vin să mai ciocnim in noapte
Apoi să pleci, să nu te mai intorci.
Dar...m-ai "rugat" să uit de tine
Când dorul aprig ardea în mine
Mi-ai spus atât de rece, fără regret
"Nici o speranță!".. să-ți mai cer.
Si..m-ai "rugat" să uit de noi
Că nu-ți mai pasă mi-ai strigat
Dar n-ai gândit că am un suflet
Ce nu așa...te-a vrut uitat.
P.S
M-am tot rugat să te intorci
Așa m-a îndemnat instinctul
Că uneori și tu ai vrea
La un pahar de vin...sfârșitul.