REVINO
Străin te-ai vrut, un pumn de amintiri pierdute,
Dar noaptea mi te port în vise.de mine făurite.
Şi mi te strång la piept prin ceata nopti plutind
Și mi se face dor de-un vin, mai mult ca oricând.
Mă macină un dor nebun, ce aprig mă doare
Un dulce vis cum că-ntr-o zi ne-om revedea
Spune-mi te rog, babe, ar fi posibil oare?..
La un apus de soare, îmbrătişaţ.i cândva?
Să-mi stropești sufletul uscat de dor
Cu picături din al tău roșu demidulce,
Să-l simt din nou pe buze și-n inima fior
CU el să mă scufunzi fn patimi inter zise.
P.S
Revino o clipă!. ca şi când nu ai plecat
Mă doare enorm nimicul de tine lăsat,
Rupe tăcerea imensă așternută-ntre noi
Răsai ca un soare de toamnă, după vânturi și ploi.
Poems in the same category
Portretul infinit
Numele tău auzit
E un cuvânt deosebit,
Ce mereu ma urmărește
Și de tine-mi amintește.
A ta voce auzită
E mereu cea favorită,
Ca un cântec preferat
Ce-i mereu de admirat.
Ai tai ochi reprezintă
Oglinda-mi favorită,
Frumoși, precum o mare
Ce se vede-n departare.
Brațele tale, mi-au dăruit
Locul cel mai diferit,
Deosebit mă simt
Lângă ele fiind.
Pieptul tău, umerii tăi
Sunt relax în ochii mei
Sunt o pernă de confort
Pe care aș vrea s-o port...
07.09.24
Pentru tine...
Pentru păsări, pentru fluturi,
Cerul e casă, vântul e zbor,
Pentru tine mii de săruturi,
Sunt al iubirii izvor.
Pentru copaci, pentru o floare,
Pământul e casă, apa e viață,
Pentru tine o îmbrățișare,
E zâmbetul de pe față.
Pentru deșertul ce-n arșiță piere,
Ploaia e viață, ploaia e hrană,
Pentru tine o mângâiere,
Este vindecarea de rană.
Pentru un suflet, pentru divin,
Omu-i creare, virtuți și porunci,
Pentru tine-un destin...
E zămislirea de prunci.
Eterenitate
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Nebuna mea din nebunia noastră
Nebuna mea din nebunia noastră,
Desculți lipim afișe pe perete,
Și desenăm crini albi în glastră,
Ca două suprarealistice portrete.
Halate albe dănțuie pe coridor,
Ca umbre de stafii de prin castele,
Iar eu mă simt ca ultimul locuitor,
Sub cerul tău lipsit de stele.
Cămăși de forță avem în garderobă,
Pe care le îmbrăcăm doar de Crăciun,
Iisus din iesle, chicotind, ne-aprobă,
Și bem cu toții smirnă din ceaun.
Ne aplaudă în treacăt câte-un om normal,
Bufnim în râs și fluierăm la Lună,
Apoi executăm un salt mortal,
Cu medicul de gardă împreună.
Cântăm în izolare Odă bucuriei,
Lui Beethoven subit auzul îi revine,
Un paznic cade pradă poeziei,
Și începe să recite Poemele luminii.
Nebuna mea din nebunia noastră,
Ce ne iubim aicea în ospiciu,
Suntem nebuni de inimă albastră,
Și a fi așa nebuni... e un deliciu.
Te iubesc pentru că..
Te iubesc pentru că exişti,
Te iubesc pentru că viaţa din loc mi-o mişti.
Te iubesc pentru că mă iubeşti-
Un îngeraş dulce tu eşti!
Te iubesc pentru că respiri,
Te iubesc pentru că-mi creezi frumoase amintiri.
Te iubesc pentru că mă iubeşti-
Micuţul meu iubit tu eşti!
Te iubesc..Te voi iubi mereu,
Ai rămas pe veci în gîndul meu..
Te iubesc : azi ,mîine şi oricînd-
Te iubesc printr-un simplu cuvînt”Te iubesc”!
Portretul infinit
Numele tău auzit
E un cuvânt deosebit,
Ce mereu ma urmărește
Și de tine-mi amintește.
A ta voce auzită
E mereu cea favorită,
Ca un cântec preferat
Ce-i mereu de admirat.
Ai tai ochi reprezintă
Oglinda-mi favorită,
Frumoși, precum o mare
Ce se vede-n departare.
Brațele tale, mi-au dăruit
Locul cel mai diferit,
Deosebit mă simt
Lângă ele fiind.
Pieptul tău, umerii tăi
Sunt relax în ochii mei
Sunt o pernă de confort
Pe care aș vrea s-o port...
07.09.24
Pentru tine...
Pentru păsări, pentru fluturi,
Cerul e casă, vântul e zbor,
Pentru tine mii de săruturi,
Sunt al iubirii izvor.
Pentru copaci, pentru o floare,
Pământul e casă, apa e viață,
Pentru tine o îmbrățișare,
E zâmbetul de pe față.
Pentru deșertul ce-n arșiță piere,
Ploaia e viață, ploaia e hrană,
Pentru tine o mângâiere,
Este vindecarea de rană.
Pentru un suflet, pentru divin,
Omu-i creare, virtuți și porunci,
Pentru tine-un destin...
E zămislirea de prunci.
Eterenitate
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Nebuna mea din nebunia noastră
Nebuna mea din nebunia noastră,
Desculți lipim afișe pe perete,
Și desenăm crini albi în glastră,
Ca două suprarealistice portrete.
Halate albe dănțuie pe coridor,
Ca umbre de stafii de prin castele,
Iar eu mă simt ca ultimul locuitor,
Sub cerul tău lipsit de stele.
Cămăși de forță avem în garderobă,
Pe care le îmbrăcăm doar de Crăciun,
Iisus din iesle, chicotind, ne-aprobă,
Și bem cu toții smirnă din ceaun.
Ne aplaudă în treacăt câte-un om normal,
Bufnim în râs și fluierăm la Lună,
Apoi executăm un salt mortal,
Cu medicul de gardă împreună.
Cântăm în izolare Odă bucuriei,
Lui Beethoven subit auzul îi revine,
Un paznic cade pradă poeziei,
Și începe să recite Poemele luminii.
Nebuna mea din nebunia noastră,
Ce ne iubim aicea în ospiciu,
Suntem nebuni de inimă albastră,
Și a fi așa nebuni... e un deliciu.
Te iubesc pentru că..
Te iubesc pentru că exişti,
Te iubesc pentru că viaţa din loc mi-o mişti.
Te iubesc pentru că mă iubeşti-
Un îngeraş dulce tu eşti!
Te iubesc pentru că respiri,
Te iubesc pentru că-mi creezi frumoase amintiri.
Te iubesc pentru că mă iubeşti-
Micuţul meu iubit tu eşti!
Te iubesc..Te voi iubi mereu,
Ai rămas pe veci în gîndul meu..
Te iubesc : azi ,mîine şi oricînd-
Te iubesc printr-un simplu cuvînt”Te iubesc”!
Other poems by the author
Trecut, prezent și viitor
Prezentul azi, mi-e o luptă pentru supraviețuire
Când trecutul vrea doar să mă bântuie
Totul pare o lume gri....trecătoare
Dar țin fruntea sus... vreau să vindec tot ce mai doare!
Să fiu din nou cum eram, o pată de culoare, de viață
Să-mi dau și mie, nu doar celor din jur, zâmbete pe față
În toată lumea de azi, ce se vrea tot mai tristă
Vreau să fiu cea care speră, că iertarea și iubirea există!
Să uit de lacrimile amare strânse în batistă
Așteptând zadarnic de la tine un "iartă-mă!"...un semn,
C-o să-ntelegi într-o zi că te respiră un suflet
Ce cu tăcerea, l-ai făcut de respect, să fie nedemn.
Să șterg vreo urmă de regret și orice tristă amintire, de la tine,
Să pot privi din nou cu soare, în viitor
Să înec în zâmbete durerea despărțirii
În lumea asta tristă, gri..să trăiesc din nou, o viață în culori!
Și de va fi trecutul să-ncerce să m-apese
Cu-al despărțirii noastre peisaj decolorat
Am să-i interzic sufletului să îi mai pese
Nimic nu are să se schimbe și tot ce a putut, deja... a dat!
Dor ce doare
mi-esti gand in mijlocul furtunii
când inchid ochii și aud vocea ta
pot s-aud cum respiri lângă mine
mi-e dor..si nu mai știu a îndura..
îți simt parfumul pielii cum adie
mirosi a tot ce-mi place mie,
buzele-ti au gust de cabernet
mi-e dor....cu lacrimi iar ma-mbat..
ma-nghite dorul..ma afundă
simt doar durere-n suflet
tacerea în valuri ma inunda
ma pierd în marea de regret..
fără sa vreau ma frâng încă o dată,
atâtea doruri si dureri
oare ma vor uita vreodată???
azi...nu-i mai bine decât ieri...
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Om pentru alt om
Întotdeauna un om are nevoie de-un alt om
Și-așa am avut eu nevoie de tine
Și mi-ai fost mereu cu orgoliu în glas
Ai simțit... si-ai plecat, când te-ai simțit prea plin de tine.
M-ai judecat cu tăceri neclintite
Cu vorbe reci, născute din neant...
În ochii tăi sclipeau lumini rătăcite
Eram un chip străin pe-al tău ecran.
Și tot respectul l-ai prefăcut în teamă
Sub acuzații cu glas înfiorător ....
Doar dorul a rămas ce-n liniște te cheamă
Nu te mai strigă... tace, sub un cer tremurător.
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
Și dacă...
Şi dacă n-o sa mai ajung la tine
Inseamna ca n-am întârziat
E doar orgoliul ce urlă în tine
Ce nu te-a vrut de mine mbrățişat
Și dacă n-o sa mai ajung la tine
Nu e pentru că n-am sperat
Sa rezolvam ce n-a fost bine
Între noi sa rămână de-un gând curat
Și dacă intr-un final nu mai ajung la tine
Motorul inimii il predau nopților
Ce mi-au încătușat a mea simțire
Încă bătând din măduva pistoanelor
Când fi cuprinde-un dor de tine..
Trecut, prezent și viitor
Prezentul azi, mi-e o luptă pentru supraviețuire
Când trecutul vrea doar să mă bântuie
Totul pare o lume gri....trecătoare
Dar țin fruntea sus... vreau să vindec tot ce mai doare!
Să fiu din nou cum eram, o pată de culoare, de viață
Să-mi dau și mie, nu doar celor din jur, zâmbete pe față
În toată lumea de azi, ce se vrea tot mai tristă
Vreau să fiu cea care speră, că iertarea și iubirea există!
Să uit de lacrimile amare strânse în batistă
Așteptând zadarnic de la tine un "iartă-mă!"...un semn,
C-o să-ntelegi într-o zi că te respiră un suflet
Ce cu tăcerea, l-ai făcut de respect, să fie nedemn.
Să șterg vreo urmă de regret și orice tristă amintire, de la tine,
Să pot privi din nou cu soare, în viitor
Să înec în zâmbete durerea despărțirii
În lumea asta tristă, gri..să trăiesc din nou, o viață în culori!
Și de va fi trecutul să-ncerce să m-apese
Cu-al despărțirii noastre peisaj decolorat
Am să-i interzic sufletului să îi mai pese
Nimic nu are să se schimbe și tot ce a putut, deja... a dat!
Dor ce doare
mi-esti gand in mijlocul furtunii
când inchid ochii și aud vocea ta
pot s-aud cum respiri lângă mine
mi-e dor..si nu mai știu a îndura..
îți simt parfumul pielii cum adie
mirosi a tot ce-mi place mie,
buzele-ti au gust de cabernet
mi-e dor....cu lacrimi iar ma-mbat..
ma-nghite dorul..ma afundă
simt doar durere-n suflet
tacerea în valuri ma inunda
ma pierd în marea de regret..
fără sa vreau ma frâng încă o dată,
atâtea doruri si dureri
oare ma vor uita vreodată???
azi...nu-i mai bine decât ieri...
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Om pentru alt om
Întotdeauna un om are nevoie de-un alt om
Și-așa am avut eu nevoie de tine
Și mi-ai fost mereu cu orgoliu în glas
Ai simțit... si-ai plecat, când te-ai simțit prea plin de tine.
M-ai judecat cu tăceri neclintite
Cu vorbe reci, născute din neant...
În ochii tăi sclipeau lumini rătăcite
Eram un chip străin pe-al tău ecran.
Și tot respectul l-ai prefăcut în teamă
Sub acuzații cu glas înfiorător ....
Doar dorul a rămas ce-n liniște te cheamă
Nu te mai strigă... tace, sub un cer tremurător.
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
Și dacă...
Şi dacă n-o sa mai ajung la tine
Inseamna ca n-am întârziat
E doar orgoliul ce urlă în tine
Ce nu te-a vrut de mine mbrățişat
Și dacă n-o sa mai ajung la tine
Nu e pentru că n-am sperat
Sa rezolvam ce n-a fost bine
Între noi sa rămână de-un gând curat
Și dacă intr-un final nu mai ajung la tine
Motorul inimii il predau nopților
Ce mi-au încătușat a mea simțire
Încă bătând din măduva pistoanelor
Când fi cuprinde-un dor de tine..