Doar noi doi
Toate cu timpul
Într-un suflet pe piele
Umbrim acel amalgam de sentimente
Sub o pătura de ampremente.
Timpul a plecat
Noi ne-am lăsat
Cu o dragoste pustie
Suferind de maladie.
Poate cu timpul
Tu te vei întoarce , pe al meu piedestal
Într-un suflet pe piele
Cu-n sărut aprins sub al nostru cer de stele.
Category: Love poems
All author's poems: un simplu anonim
Date of posting: 5 октября 2021
Views: 1369
Poems in the same category
Neiubire
Dacă iubirile toate dor
Căci n-am auzit să existe amor,dragoste sau iubire fără revers sau durere,
Neiubirea doare cel mai tare!
Lumina aduce culoare,
Amorul aduce amagire dulce,se pare,
Sare ca un bufon când promite,
Minte frumos aproape perfect,
Are glasul duios,răspândește miros de zambile și dispare!
Nu-i dragostea doar perfectul actor
Ce-și arată talentul tuturor celor care vor să-l privească?
Și ce dacă,spune poetul!
Fericirea e acolo unde nepăsarea gonește neiubirea ce blesteamă amorul care vine nepoftit,nedorit..
Adio neiubire....
Hulită,urâtă,alungată de toată lumea ești!
(12 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în germană
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Verzeihen Sie mir diese kindische Laune
Vergib mir, komm zu mir zurück wie zuvor
Ich liebe dich zu sehr und ich kann nicht ohne dich leben
Verzeihen Sie mir diese kindische Laune
Vergib mir, komm zu mir zurück wie zuvor
Ich liebe dich zu sehr und ich kann nicht ohne dich leben
Es war die Zeit von „Ich liebe dich“
Wir beide lebten glücklich in unseren Träumen
Es war die Zeit von „Ich liebe dich“
Und dann wollte ich mit meinen Flügeln fliegen
Ich wollte andere Lieben erleben
Andere „Ich liebe dich“, andere „immer“
Aber du bist es, von dem ich nachts geträumt habe, meine Liebe
Verzeihen Sie mir diese kindische Laune
Vergib mir, komm zu mir zurück wie zuvor
Ich liebe dich zu sehr und ich kann nicht ohne dich leben
Es war Wollen und Wissen
Alles im Leben, vielleicht zu schnell
Es war die Entdeckung des Lebens
Mit seinen Sorgen, seinen Freuden, seinem Wahnsinn
Ich wollte wie die Zeit leben
Verfolgen Sie meine Stunden, leben Sie in der Gegenwart
Je länger ich lebte, desto zärtlicher liebte ich dich
Verzeihen Sie mir diese kindische Laune
Vergib mir, komm zu mir zurück wie zuvor
Ich liebe dich zu sehr und ich kann nicht ohne dich leben.
Pribeag
Sunt fir de ață rătăcită
pe-un mal de Dunăre străin,
frânturi de viață obosită
pe valuri scrise de destin.
Se-ndeamnă clipele să toarcă
minute reci de prea mult plâns,
pe drumul casei or să-ntoarcă
doar umbra vântului nestrâns.
E gândul stins de licărire
și timpul țel de neatins,
o zi flămândă de iubire
e ochi de apă necuprins.
Aleargă-n noapte sângerânde
șirag de vorbe peste zări,
un biet valah în patimi blânde
respiră doruri prin cântări.
Un singur trup păzește viața,
mlădiță plânsă de-un toiag,
ca frunza prinsă dimineața
de-un vis rămas din ierni pribeag.
Sunt fir de ață rătăcită
bătaie vântului să-i fiu,
de norii vremii azvârlită,
pe străzi, o umbră în pustiu.
Compassionate tears
White sparrow from afar, your eyes my happiness are.
Your singing and refrain, my mind hears anywhere.
With steadiness I take your wing, tendering with love and care.
Because in my view, my history should lay bare.
Compassionate tears you show, u don't realise they make you glow.
Your white feathers narrow, without realising u flew too low.
A watchful eye we keep on eachother, we both wishing to endow,
From a far tree you used to watch, and I appreciation only show.
Because if you're not happy, I'll ruin whatever stole your smile,
Your joy, my purpose, in your care, I find style.
Through storms and trials, we walk the extra mile.
Together we navigate life's intricate, delicate aisle.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
Primăvara inimii mele în olandeză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
De lente van mijn hart
Een aardige jongen, George...
Een introverte jongen, George...
Een grappige jongen, George...
Een jongen zoals ik nog nooit eerder heb ontmoet, George,
Een jongen voor wie elke aandacht telt, George,
Een jongen die van gedichten houdt, George,
Een expressieve en artistieke jongen, George,
Een jongen die ons heel graag mee wil nemen voor een ritje op de hydrobike, George...
Een jongen die echt wil dat we op de picknick verhalen gaan vertellen, George.
Een jongen om mee naar de bioscoop te gaan, speelt, George,
Een jongen met een eenvoudige maar goedgekozen smaak, George,
Een dappere en vastberaden jongen, George,
Een jongen die van ouderwetse modetijdschriften houdt, George,
Een jongen die bij elke gelegenheid meer bloemen, snoepjes, George,
Een jongen wiens gedichten mij steeds meer aantrekken, George,
Een jongen die duizend keer schrijft, knipt en herschrijft totdat hij precies uitdrukt wat hij wil, George.
Een jongen met wie ik naar de buurman ga die Spaanse les geeft, George,
Een jongen die, als ik leerachterstand raak, ook op mij mediteert, George,
Een jongen die naar ongeveer dezelfde soort muziek luistert, George.
George, mijn herinneringen aan jou, hoe ik je ontmoette en hoeveel ik hield van hoe je schreef, hoe je pizza at, hoe je lachte om mijn grappen (want normaal lach ik alleen), hoe je soms om mij lachte, hoe we vroeger lachten hoe we allebei door de steegjes reden, hoe we allebei op de motor reden, op de snelweg van de zon, de snelheidslimiet overschreden, met onze haren in de wind, zorgeloos, hoe we elkaar een goed gevoel konden geven, hoe we ons op konden vrolijken, veel plezier in pubs, ga naar voetbalwedstrijden, schreeuw en spuug zaden, speel met mijn Nebelung-kat, geef me een pen waar je je verveelde, ik zou hem repareren en je zou heel blij zijn. Mooie herinneringen, jammer dat je vertrok met ik weet niet welk project in Brazilië. Het is niets, je was jong, zoals Otilia uit "Otilia's Enigma" zou zeggen, je had je dromen en je moest ze waarmaken. Er zijn zoveel andere meisjes, maar je had dat project echt nodig. Ik begrijp je, dat deed je niet laat me veel gedichten achter, maar ik zal ze bewaren, hun herinnering zal steeds meer tot bloei komen als ik ze lees, er doorheen blader, als ik geniet van je schrijven en van wat je met die regels wilde uitdrukken.
Îmi este dor…
Astăzi te-am văzut,
Te-am văzut râzând,
Te-am văzut fericit,
Te-am văzut altfel.
Ieri ai fost cu ea,
Ieri, eu te-am văzut.
De mâna v-ați ținut
Și v-ați sărutat.
Îmi este dor să te văd,
Îmi e dor să te mai simt,
Îmi e dor să te iubesc,
Îmi e dor să fii aici.
Other poems by the author
Gândul
Sufoc gândurile aprinse-n mine
Nu le las să mai respire
Aud zgomote-n neliniște
Vor toate doar la tine.
Simt că ești aproape
Doar că răbdarea e dușmanul
Sar și se zbat ca nebunele
Nu mai pot , sărmanele.
Nu e vina ta ,
Păcatul îl comite întotdeauna gândul
Că de nu ai mai fi
Eu sigur nu aș mai putea trăi.
Glasul
Port glasul tău închis
Pe umerii mei grei ,
Tânjind din aproape-n aproape
Clipe și momente
Unde noi doi eram ca două sentimente.
Acum că ai plecat
Pictez amintirile încet , apăsat
Cu-n val de durere
Că unde erai tu , frumoasa mea
Timpul și vremea nu mai aveau temeri.
Visul
Vorbești în decor
Cu glasul tău divin
Căci cuvintele tale-mi sunt dragi
Doar la suflet mă ating.
Dau năvală-n capu' meu
Stau singur și le simt ,
Căci iubirea e secretul
Să nu te mai scot din capu' meu.
Nu pleca din mâna mea
Draga mea iubită ,
Căci durerea-mi socotită
După sărutul apăsat , greu.
Tăcerea
Amurgul e tăcerea și pasiunea de-a privi
Hipnotizați ,
În iubirea noastră fără de lume
Căci noi doi și fără ei putem trăi ,
Unde tu ești totul și eu sunt totul
Iar nimeni nu ne poate opri .
Întunericul e crud și nu mă lasă
Să te văd ,
Mă cert cu el pentru o secundă
De iubire ,
Și-i promit până-n zenit
Că mult voi avea de suferit
Dacă nu voi avea chipul tău
În mâinile mele .
Strig după ajutor , dar nimeni nu
Răspunde ,
Așa că plec iubire , numai
Pentru tine
Să fur soarele de pe cer
Să fugim în lumea noastră
Să putem să ne iubim , etern .