Din dorinta-mi sa te-mpac
Scriu din nou, a nu știu câta oară
Și singură-mi fac sufletul să doară.
E-a nu știu câta poezie scrisă
Poveste-n versuri atât de tristă..
Atâtea lacrimi închinate-n van
Şi nici știi..nu bagi de seamă
Că sufletu-n mine se destramă
Și inima-mi..bate Cu teamă.
Atâtea simțuri stinse de lacrimi aprinse,
..lacrimi fierbinți ce curg pe obraz
În nopţile lungi, de dor incinse
Cu speranțe ce-mi țin incă..sufletul treaz
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Poems in the same category
Despre gură
O gură de vin aș mai bea
Să pot adormi între stele
Nici somnul să vină nu vrea
De când dorul caută semne
O piatră-i pe inima grea
Atârnă cernindu-se-n vene
Cioplită-i de clipa ce-a rea
Doar timpul nisipu-l va cerne
O gură ce-aș vrea săruta
O gură cernită cu miere
Pe-o gură de rai m-ar purta
Tristețea uscându-se-ar piere
Topindu-mă-ncet mâna ta
Se scutură praful din stele
O gură de apă să-mi dea
Crescându-mi pe ramură pere
Zidită în mine e Ea
O gură de suflet îmi cere
Găsesc fremătând urma grea
Pitită adânc pe sub piele
O gură amară mă bea
Otravă lipindu-mi pe buze
O gură de foc de-aș avea
În ea să arunc ce mă frânge
O gură de aer aș vrea
O gură șoptindu-mi speranță
O gură de roșu aprins
Obrazul să-mi umple de viață
Plictisit
Plictisit de povești pline de iubire,
plictisit de filmele pline cu crime,
plictisit de timpul fără tine,
lasă-mă un pic să-ți dăruiesc iubire.
Timpul fuge, cum fugi tu de mine,
stelele îți luminează a ta privire,
luna îmi ascunde copilul din mine,
visele mă fac nebun după tine.
Lasă-mă, Doamne, acolo în trecut,
lasă-mă, Doamne, că nu pot să o uit,
ochii ei frumoși ca două stele,
zâmbetul ei ce îmi dădea putere.
Sunt rămas în trecut și nu pot să uit,
cum mă priveai lăcrimând,ca un înger blând,
și îmi șopteai pe rând, cuvânt cu cuvânt,
că îmi va fi alături pe acest pământ.
Poveste de iubire!
Să mă aștepți că voi veni
La ora noastră stabilită,
Când satul este la odihnă,
Iar luna sus pe cer...ivită.
Să știi că așteptarea-i grea
Iar timpul pare fără sfârșit,
Până să te-ntâlnesc pe tine
Să-ți spun că-s omul fericit.
Ieri, am răscolit întreg orașul
Cadoul potrivit să îl găsesc,
Care aminte să-ți aducă ție
De ziua și cuvântul...te iubesc.
Surpriza, o voi păstra ascunsă
În florile culese de pe luncă,
Unde iubirea ne-a pus mreje
Și-am încălcat cred o poruncă.
Am complotat cu-a ta amică
Măsura potrivită să îmi dea,
Să mă asigur că nu greșesc
Și că inelul aurit îți va plăcea.
Acum aștept ziua de mâine
Să-mi întâlnesc a mea aleasă,
Să-i zic că mi-aș dori-o-ncasă
Prin legământ, a mea mireasă.
....................................
Și o poveste de iubire a început
Pe care-o pun pe vers de poezie,
Dorind ca ea să curgă spre infinit
Și fericit să fiu lângă a mea soție!
Vânt în aripi, zbor de frunze
Vântul pierdut a stat demult, abia adie
Aripi atârnă la pământ de-o veșnicie
Se mișc-o frunză tremurând, apoi omie
Îmi iau avânt stârnit de vânt, ce nebunie
De zbor uitând caut în gând prin amintire
Sângele fierbe alergând ca-ntr-o beție
Aripi întind să prindă vânt, speranța-nvie
Plutind pe-o frunză, evadând, s-ating iubire
Aleargă sufletul flămând, gonind spre tine
Zborul spre stea e doar un gând, norul mă ține
Prin ceață drumul căutând mă pierd de mine
Frunzele-mi tremură urlând în agonie
Ciudatul vânt suflă rupând aripi divine
Aruncă sufletul plăpând schimbând destine
Usucă frunzele zburând printr-e suspine
Să mă golească transformând inima-n rime
Lipsit de vânt caut pământ cu ape line
Din nor căzând devin o piatră-ntre ruine
Zboru-i o frunză tremurând de amăgire
Ajung din om un simplu gând pe o hârtie
Iubire...
Sub raza unei stele, când vântu-ncet suspină,
Se legănă mălinii, privind spre luna plină,
Iar astre somnoroase, lucind, de dor stingher,
Vor plânge întreg pământul cu lacrimi de mister,
Și freamătul pădurii îți spune murmurând,
Hai, du-te la culcare, tu chip de înger blând.
Iubirea-ți voi așterne pe câmpul ars de timp,
Din brazde-o să răsară al florilor nimb,
Și poate, din tăcere, un cânt va înflori,
Iar păsările toate spre cuiburi vor fugi,
Vor curge lin izvoare, amarul să ți-l spele,
Și bându-i apa rece, te uită înspre stele,
La primăveri ascunse, când nurii vor pocni,
Când florile iubirii în suflet vor rodi,
Să vezi în umbra crucii cum tainica lumină,
Cu zorii în pământ și-n ceruri rădăcină,
Dă scâncetului viață, și-n tindă bucurii,
Și-atunci făptură dragă vei zămisli copii.
Iar eu, sub luna rece, voi plânge visător,
Iar ție în toiul nopții de mine-ți va fi dor,
Și-n lacrima căzută pe marginea de pat,
Se-ascunde amintirea al celui ce-i plecat,
Și-n tot ce te-nconjoară vei regăsi mereu,
Că fiecare-n parte, ascunde chipul meu.
Pierdut printre stele
Pierdut printre stele,
Odată dorind ale tale doar gene,
Trecerea nopții, de neexprimat in litere
Să te caut prin razele lunii am încercat,
A mea repetată dorința am mizat,
Tot ce cerul ofertă am considerat,
Emblematice vise de neratat.
Viitoare stele în dar, am vrut să fac felinar,
Râvnitoarea doar de al cerului har,
Etern una prinsă, în gratii de stejar
Alte stele naive, n-au avut habar.
Uimite, împachetate într-un unic dar,
Acum stau și aștept dornic,
Pentru a ta prezență, ca a nopții crainic,
Răsărită dintre stele, să nu dispari
O întinsă mâna de compliment, să apari
A lunii petale să le îmbujorezi
Pentru a mea temniță să îndepărtezi
Exilare de dor, de-mi scăpa ai mei solzi?
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Despre gură
O gură de vin aș mai bea
Să pot adormi între stele
Nici somnul să vină nu vrea
De când dorul caută semne
O piatră-i pe inima grea
Atârnă cernindu-se-n vene
Cioplită-i de clipa ce-a rea
Doar timpul nisipu-l va cerne
O gură ce-aș vrea săruta
O gură cernită cu miere
Pe-o gură de rai m-ar purta
Tristețea uscându-se-ar piere
Topindu-mă-ncet mâna ta
Se scutură praful din stele
O gură de apă să-mi dea
Crescându-mi pe ramură pere
Zidită în mine e Ea
O gură de suflet îmi cere
Găsesc fremătând urma grea
Pitită adânc pe sub piele
O gură amară mă bea
Otravă lipindu-mi pe buze
O gură de foc de-aș avea
În ea să arunc ce mă frânge
O gură de aer aș vrea
O gură șoptindu-mi speranță
O gură de roșu aprins
Obrazul să-mi umple de viață
Plictisit
Plictisit de povești pline de iubire,
plictisit de filmele pline cu crime,
plictisit de timpul fără tine,
lasă-mă un pic să-ți dăruiesc iubire.
Timpul fuge, cum fugi tu de mine,
stelele îți luminează a ta privire,
luna îmi ascunde copilul din mine,
visele mă fac nebun după tine.
Lasă-mă, Doamne, acolo în trecut,
lasă-mă, Doamne, că nu pot să o uit,
ochii ei frumoși ca două stele,
zâmbetul ei ce îmi dădea putere.
Sunt rămas în trecut și nu pot să uit,
cum mă priveai lăcrimând,ca un înger blând,
și îmi șopteai pe rând, cuvânt cu cuvânt,
că îmi va fi alături pe acest pământ.
Poveste de iubire!
Să mă aștepți că voi veni
La ora noastră stabilită,
Când satul este la odihnă,
Iar luna sus pe cer...ivită.
Să știi că așteptarea-i grea
Iar timpul pare fără sfârșit,
Până să te-ntâlnesc pe tine
Să-ți spun că-s omul fericit.
Ieri, am răscolit întreg orașul
Cadoul potrivit să îl găsesc,
Care aminte să-ți aducă ție
De ziua și cuvântul...te iubesc.
Surpriza, o voi păstra ascunsă
În florile culese de pe luncă,
Unde iubirea ne-a pus mreje
Și-am încălcat cred o poruncă.
Am complotat cu-a ta amică
Măsura potrivită să îmi dea,
Să mă asigur că nu greșesc
Și că inelul aurit îți va plăcea.
Acum aștept ziua de mâine
Să-mi întâlnesc a mea aleasă,
Să-i zic că mi-aș dori-o-ncasă
Prin legământ, a mea mireasă.
....................................
Și o poveste de iubire a început
Pe care-o pun pe vers de poezie,
Dorind ca ea să curgă spre infinit
Și fericit să fiu lângă a mea soție!
Vânt în aripi, zbor de frunze
Vântul pierdut a stat demult, abia adie
Aripi atârnă la pământ de-o veșnicie
Se mișc-o frunză tremurând, apoi omie
Îmi iau avânt stârnit de vânt, ce nebunie
De zbor uitând caut în gând prin amintire
Sângele fierbe alergând ca-ntr-o beție
Aripi întind să prindă vânt, speranța-nvie
Plutind pe-o frunză, evadând, s-ating iubire
Aleargă sufletul flămând, gonind spre tine
Zborul spre stea e doar un gând, norul mă ține
Prin ceață drumul căutând mă pierd de mine
Frunzele-mi tremură urlând în agonie
Ciudatul vânt suflă rupând aripi divine
Aruncă sufletul plăpând schimbând destine
Usucă frunzele zburând printr-e suspine
Să mă golească transformând inima-n rime
Lipsit de vânt caut pământ cu ape line
Din nor căzând devin o piatră-ntre ruine
Zboru-i o frunză tremurând de amăgire
Ajung din om un simplu gând pe o hârtie
Iubire...
Sub raza unei stele, când vântu-ncet suspină,
Se legănă mălinii, privind spre luna plină,
Iar astre somnoroase, lucind, de dor stingher,
Vor plânge întreg pământul cu lacrimi de mister,
Și freamătul pădurii îți spune murmurând,
Hai, du-te la culcare, tu chip de înger blând.
Iubirea-ți voi așterne pe câmpul ars de timp,
Din brazde-o să răsară al florilor nimb,
Și poate, din tăcere, un cânt va înflori,
Iar păsările toate spre cuiburi vor fugi,
Vor curge lin izvoare, amarul să ți-l spele,
Și bându-i apa rece, te uită înspre stele,
La primăveri ascunse, când nurii vor pocni,
Când florile iubirii în suflet vor rodi,
Să vezi în umbra crucii cum tainica lumină,
Cu zorii în pământ și-n ceruri rădăcină,
Dă scâncetului viață, și-n tindă bucurii,
Și-atunci făptură dragă vei zămisli copii.
Iar eu, sub luna rece, voi plânge visător,
Iar ție în toiul nopții de mine-ți va fi dor,
Și-n lacrima căzută pe marginea de pat,
Se-ascunde amintirea al celui ce-i plecat,
Și-n tot ce te-nconjoară vei regăsi mereu,
Că fiecare-n parte, ascunde chipul meu.
Pierdut printre stele
Pierdut printre stele,
Odată dorind ale tale doar gene,
Trecerea nopții, de neexprimat in litere
Să te caut prin razele lunii am încercat,
A mea repetată dorința am mizat,
Tot ce cerul ofertă am considerat,
Emblematice vise de neratat.
Viitoare stele în dar, am vrut să fac felinar,
Râvnitoarea doar de al cerului har,
Etern una prinsă, în gratii de stejar
Alte stele naive, n-au avut habar.
Uimite, împachetate într-un unic dar,
Acum stau și aștept dornic,
Pentru a ta prezență, ca a nopții crainic,
Răsărită dintre stele, să nu dispari
O întinsă mâna de compliment, să apari
A lunii petale să le îmbujorezi
Pentru a mea temniță să îndepărtezi
Exilare de dor, de-mi scăpa ai mei solzi?
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Other poems by the author
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Nu uit...
Nu uit cum tu mi-ai zis să plec
Mi-ai zis "frumos" ca sắ dispar
Indiferent ţi-a fost de tot
lubit-am mult dar în zadar.
Am plâns din suflet cu durere
Refuzam s-accept că ne-am pierdut
De ar veni o ploaie .. tot să spele!
Că lacrimi n-am să te mai uit.
Cu vorbe alese inima mi-ai găurit
Mi le-ai scuipat în ea cu foc
Uitând ce tot tu mi-ai promis
Din povestea noastră.. ai făcut joc..
Ma simt ciudat...
Mă simt ciudat... nu vreau decât să dispar
Din viața asta... să uit tot ce-i legat de tine
Tot ce mi-ai spus, m-a epuizat moral
M-a lăsat fără chef de nimic și de nimeni.
Tot încercând să mă complac, să tac
Tot așteptând orice cu nerăbdare
Mă tot distrug mai mult și cad
Și mă îndepărtez mai mult de soare.
Aș vrea doar... în uitare să cobor
Dar dorul încă mai caută umbra ta
... de câte încerc să uit mi-e dor,
De câte n-am putut uita...
Sa cad adânc aș vrea-n paharul plin
În parfumu-i dulce privirea tăioasă să-ți pierd
Atingerea să-ți simt in orice strop de vin
Sa uit c-o vreme am respirat c-un suflet defect.
Să cad să pot să spulber tăcerea grea
Ca un Phoenix să renasc din cenușă și fum
Dar te întorci mereu ca un parfum
Din tot ce-am iubit si n-am putut uita...
Să cad, să mă ridic, să dispar din calea ta
Să nu-mi mai pun nicicând vreo întrebare
Sunt rezultatul a tot ce m-a rănit cândva
Creația unor tăceri apăsătoare....
Ipostaze nocturne
Îmbrăcată-n haine de casă lejere, scurte și subţiri
Stau seara pe pervaz, la geam și mai arunc priviri.
E o stare faină rău să stai să tot admiri mişcarea,
Mi-amintesc de noi o clipă, și simt că-mi pierd
suflarea.
Simt un miros de toamnă, timp numai bun de-o
poezie
Ca un timid apel spre tine de dragoste si dor,
Ce naște-n mine o clipă de extaz si nostalgie
In care timpul nostru e singurul rămas actor.
Asa c-aștept să vină (toamna) ca un moment de
regăsire
Cu-al ei spectacol de ploi si de culori de neegalat
Boaba de strugure să se prefacă degrabă-n nemurire
În simfonia vinului nou ce-n minte (probabil)deja ţi l-ai
pictat.
Aștept să vină toamna, anul trecut la fel am așteptat..
Deodată ochii mi-s grei.. tot de mai sus!? să-mi fie
doar o rătăcire???
Mintea zburdalnică, spășită revine de una singură la
mine,
Şi nu m-astept să-si ceara scuze și nicidecum iertare
Fiindcă ea știe că va mai rătăci şi-n altă seara vitoare!
22/08/2024
#femeia unui singur vin
Zile in șir
Dimineața mi-e senin, am lumea la picioare ,
Seara mă sufoc în tăcerea prea mare
Azi îmi văd de drum, de vise, de zori
Mâine număr în noapte doar răni și fiori.
Mă frâng in bucăți și cad în pustiu,
N-am fost decât un pas făcut prea târziu
Ochii lui nu sclipesc nicicum a regret
Eu îl păstrez ca cel mai tainic secret.
Si-n nopțile toate ma sufoc în amintiri
Mi-apare-n vis, îl simt, îl respir...
Pentru el sunt doar un caz închis
O poveste trecută... pierduta-n asfințit.
Tot sper durerea să mă uite, să-mi treacă
De ce așa ne-am sfârșit, tot n-am aflat...
Si mă pierd prin iarna cu iz de primăvară
Să uit promisiunile-ți făcute la... figurat.
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Nu uit...
Nu uit cum tu mi-ai zis să plec
Mi-ai zis "frumos" ca sắ dispar
Indiferent ţi-a fost de tot
lubit-am mult dar în zadar.
Am plâns din suflet cu durere
Refuzam s-accept că ne-am pierdut
De ar veni o ploaie .. tot să spele!
Că lacrimi n-am să te mai uit.
Cu vorbe alese inima mi-ai găurit
Mi le-ai scuipat în ea cu foc
Uitând ce tot tu mi-ai promis
Din povestea noastră.. ai făcut joc..
Ma simt ciudat...
Mă simt ciudat... nu vreau decât să dispar
Din viața asta... să uit tot ce-i legat de tine
Tot ce mi-ai spus, m-a epuizat moral
M-a lăsat fără chef de nimic și de nimeni.
Tot încercând să mă complac, să tac
Tot așteptând orice cu nerăbdare
Mă tot distrug mai mult și cad
Și mă îndepărtez mai mult de soare.
Aș vrea doar... în uitare să cobor
Dar dorul încă mai caută umbra ta
... de câte încerc să uit mi-e dor,
De câte n-am putut uita...
Sa cad adânc aș vrea-n paharul plin
În parfumu-i dulce privirea tăioasă să-ți pierd
Atingerea să-ți simt in orice strop de vin
Sa uit c-o vreme am respirat c-un suflet defect.
Să cad să pot să spulber tăcerea grea
Ca un Phoenix să renasc din cenușă și fum
Dar te întorci mereu ca un parfum
Din tot ce-am iubit si n-am putut uita...
Să cad, să mă ridic, să dispar din calea ta
Să nu-mi mai pun nicicând vreo întrebare
Sunt rezultatul a tot ce m-a rănit cândva
Creația unor tăceri apăsătoare....
Ipostaze nocturne
Îmbrăcată-n haine de casă lejere, scurte și subţiri
Stau seara pe pervaz, la geam și mai arunc priviri.
E o stare faină rău să stai să tot admiri mişcarea,
Mi-amintesc de noi o clipă, și simt că-mi pierd
suflarea.
Simt un miros de toamnă, timp numai bun de-o
poezie
Ca un timid apel spre tine de dragoste si dor,
Ce naște-n mine o clipă de extaz si nostalgie
In care timpul nostru e singurul rămas actor.
Asa c-aștept să vină (toamna) ca un moment de
regăsire
Cu-al ei spectacol de ploi si de culori de neegalat
Boaba de strugure să se prefacă degrabă-n nemurire
În simfonia vinului nou ce-n minte (probabil)deja ţi l-ai
pictat.
Aștept să vină toamna, anul trecut la fel am așteptat..
Deodată ochii mi-s grei.. tot de mai sus!? să-mi fie
doar o rătăcire???
Mintea zburdalnică, spășită revine de una singură la
mine,
Şi nu m-astept să-si ceara scuze și nicidecum iertare
Fiindcă ea știe că va mai rătăci şi-n altă seara vitoare!
22/08/2024
#femeia unui singur vin
Zile in șir
Dimineața mi-e senin, am lumea la picioare ,
Seara mă sufoc în tăcerea prea mare
Azi îmi văd de drum, de vise, de zori
Mâine număr în noapte doar răni și fiori.
Mă frâng in bucăți și cad în pustiu,
N-am fost decât un pas făcut prea târziu
Ochii lui nu sclipesc nicicum a regret
Eu îl păstrez ca cel mai tainic secret.
Si-n nopțile toate ma sufoc în amintiri
Mi-apare-n vis, îl simt, îl respir...
Pentru el sunt doar un caz închis
O poveste trecută... pierduta-n asfințit.
Tot sper durerea să mă uite, să-mi treacă
De ce așa ne-am sfârșit, tot n-am aflat...
Si mă pierd prin iarna cu iz de primăvară
Să uit promisiunile-ți făcute la... figurat.