Atingeri
în casa mea s-a mutat liniștea
nu știu cum mi-a furat cheia sufletului cu amprentă digitală
cum s-a insinuat printre atâția tranzistori și circuite integrate
printre atâția senzori
cert e că am găsit-o în casa mea austeră
mobilată cu temeri și griji
ștergând praful de pe capetele spaimelor
afară, privighetoarea roșcată, botezată de mine, Ioana, care își făcuse cuib pe prichiciul ferestrei și adusese pe lume doi pui
se ridica într-un tril de altistă până la cer
decupând o gaură albă
prin care fulgii de zăpadă somnoroși își începeau călătoria lor epică
spre Pământ
mi-a zâmbit din vârful ascuțit al buzelor
băgase toate grijile în debara lângă borcanele de magiun
îmi luase cu mâna toate spaimele dizgrațioase din ochi
temerile
frunzele ofilite de pe suflet
și mă redase nou nouț, ca din fabrică, mie însumi...
Category: Love poems
All author's poems: aurel_contu ![]()
Date of posting: 10 October 2023
Timp de citire: ~2 min.
Views: 1391
Other poems by the author
Să mori ca un câine
ultima imagine care mi-a rămas întipărită pe retină
este cea a unui cer desenat cu cretă pe-o tablă neagră
a unei securi de luptă pe care se așează un fluture
sfidând toate principiile fizicii
legea gravitației
a cauzei și efectului
și a unei umbre fără identitate care mă acoperă
insinuându-se între mine și restul Universului
încă nu înțeleg ce caut acolo
în mijlocul drumului
răstignit
dacă nu mi-aș vedea viața pe dinaintea ochilor
trecând ca o pasăre încolțită de uliu
într-o fracțiune de secundă
aș putea crede că am murit
mă agăț cu toată forța aceasta teribilă a gândului
de fiecare secvență
care depășește cinetic puterea de cuprindere a ochiului
și care țâșnește parcă dintr-un accelerator de memorie
de la copilul în pantaloni scurți
care aleargă după același fluture
pe care-l văd acum și pe tăișul securii
la primul sărut
la prima noapte de dragoste
la inelul de nuntă de pe degetul Ioanei
și trecerea mamei la cele veșnice
apoi la omul din spatele umbrei
pe care-l simt în ascuțișul securii
privind consternat de pe margine…
Execuția
Instalat la bordul unui Mercedes E-Classe, ultimul model, Graţian Potlogea se întorcea ostenit la biroul său de pe Aleea Armoniei după o zi infernală de confruntări cu debitorii, vreo zece-cincisprezece “baştani” gălăgioşi şi agresivi. Câţiva dintre ei îşi băgaseră femeile şi progeniturile “la înaintare”, făcând necesară intervenţia brutală a jandarmilor, preluată imediat de agenţiile de ştiri in lipsa altor evenimente. Se văzu şi el pe ecranul televizorului din bordul maşinii bruscând o femeie care încerca să-l apuce de boaşe sub privirile extaziate ale ziariştilor şi ale cameramanilor de la principalele televiziuni sau cotidiane naţionale. Chiar in clipa aceea auzi telefonul sunând şi recunoscu vocea logodnicei sale, Sonia, care avea nişte inflexiuni ciudate.
- Te uiţi la televizor ?
- Atât cât poţi să te uiţi conducând o maşină ! Dar de ce mă întrebi?
- Din curiozitate, zise ea, fiindcă aş vrea să aflu dacă eşti mândru de ceea ce vezi ?
- Tu ce crezi ?
- Bănuiesc că eşti extrem de încântat să apari la ştiri agresând o femeie ! Vor urma şi altele presupun !!!
- Nu-i exclus deloc într-o asemenea junglă !
- Înseamnă că decizia mea de a te părăsi a fost înţeleaptă ! adăugă femeia şi închise.
Graţian Potlogea abia reuşi să redreseze maşina înainte de a intra sub roţile unui TIR. Blestemă în gând şi formă numărul logodnicei sale, la care răspunse, surprinzător, căsuţa vocală : « Abonatul nu este momentan disponibil ! Lăsaţi un mesaj sau mai încercaţi peste câteva minute ! ». Închise, dar în clipa următoare telefonul sună din nou. De data asta era Loredana, secretara sa.
- Îmi pare rău că vă deranjez, domnule Potlogea ! Am aici un domn care nu recunoaşte cheltuielile menţionate în somaţie ! Susţine că nu pleacă pănă nu vorbeşte cu dvs. !
- Ajung imediat.
Parcă maşina la locul obişnuit, apoi intră în birou, folosind intrarea de serviciu, unde îl aştepta un bărbat de vreo cincizeci de ani, slab, cu faţa palidă şi părul răvăşit.
- Sunt Teodosie Topoloveanu, se prezentă el rece, fără să se ridice de pe scaun, şi ţin să vă averizez că mă aflau la capătul răbdării ! Debitul meu s-a dublat peste noapte și nu înțeleg nici de-al dracului de ce !
Potlogea simţi cum îl cuprinde furia, însă se abţinu şi-i întinse dosarul peste masă.
- Aveţi aici toată documentaţia ...
- Nu mă luaţi cu hârţoagele astea blestemate, se burzului bărbatul aruncând dosarul cât colo, fiindcă s-ar putea să-mi pierd şi ultima picătură de răbdare ! Mie să-mi spuneţi cine se află în spatele acestei conjuraţii ?
- Domnule Topoloveanu, ripostă Potlogea tot mai iritat, eu sunt executor judecătoresc, nu clarvăzător ! Aveţi dreptul să contestaţi cheltuielile în instanţă, la parchet sau oriunde doriţi dvs., dar eu, în numele Legii, cu l mare, am obligaţia să vă execut, chiar şi fără acordul dvs., dacă până mâine la amiază nu vă achitaţi debitul !
Bărbatul, ridicat între timp în picioare, rămase câteva clipe perplex, după care deschise încet diplomatul şi scoase de acolo un cuţit înspăimântător.
- Dacă Legea, cu l mare, îţi dă voie ţie să mă execuţi, concluzionă el apucându-l pe Potlogea de păr şi înfingându-i de mai multe ori cuţitul în burtă, atunci, probabil, îmi dă voie şi mie !!!
Si totuși se învârte
Alexandru Zbârciog se trezise în dimineața aceea cu o citație băgată pe sub ușă. Nu-l văzuse pe agentul procedural, care procedase total neprocedural, alegând soluția cea mai proastă, permisă doar în cazurile când persoana nu era găsită la domiciliu, afișarea, în loc să sune și să i-o înmâneze personal. Cum nu găsise cu cine să se certe, deschise plicul misterios, purtând antetul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mierleștii de Sus și scoase o hârtiuță boțită ( jumătate dintr-o coală A4 ), cu pete de grăsime în colțul din dreapta sus, semn că expeditorul mâncase sau mânca în momentul expedierii. Trecuse peste acest aspect neplăcut, scârbos chiar, și se concentră asupra textului. Numele său, adresa și porecla, erau scrise cu pixul, iar mai jos urma textul standard „ sunteți invitat la... ora...în calitate de... Aici existau două variante: învinuit/martor. Același pix tăiase c-o linie cuvântul „ învinuit”, de unde omul putea deduce că era citat în calitate de martor. Mai jos apărea și motivul citării: în dosarul nr...de evaziune fiscală și spălare de bani, art... din Codul de procedură penală, actualizat. Dedesubt apărea și numele procurorului de caz: Gheorghiță Alui Ion. Zbârciog lăsă hârtia pe birou, scărpinându-se în creștetul capului, ca un om aflat într-o mare încurcătură. Nu înțelegea chestia cu „ evaziunea”, fiindcă nu înființase niciodată o societate comercială, nici măcar un PF! La fel de neclară îi apărea sintagma ” spălare de bani”, deoarece nu prea avea ce spăla, el reușind perfomanța să-și cheltuiască salariu înainte de a-l încasa. „ Sigur e-o încurcătură la mijloc! se gândi el. O fi altul cu același nume!” Mai pățise treaba asta și la Fisc! În ziua menționată în citație se înființă la Parchet, unde un polițist îl scanase din cap până în picioare, apoi îi reținuse ochelarii și telefonul.
- Iertați-mă, domnule polițist, îndrăzni el, fără ochelari nu văd nici pe unde să merg!
- Tocmai asta este ideia! rânji omul legii. Nu trebuie să vezi prea multe pe-aici! Ia loc în sală până îți vine rândul!
După vreo două ore, care i se păruseră o eternitate, polițistul îi făcu semn să se ridice, iar el îl urmă cuminte, folosindu-și mai mult urechile decât ochii. Îl introduse într-o cameră în care se afla un ins slăbănog, inexpresiv, cu capul ca o ridiche, și o secretară. Polițistul îl salută cu un „ să trăiți, domnule procuror!”, apoi ieși, moment în care bărbatul acela ciudat îi făcu semn să se așeze pe un scaun.
- Ai cam zbârcit-o, domnule Zbârciog! îl luă el în primire în loc de salut sau de altă introducere, foarte amuzat de jocul de cuvinte pe care tocmai îl făcuse. Recunoaște că ai cam zbârcit-o!
- Eu cred că e o neînțelegere, domnule procuror, riscă Zbârceog o replică, mă luați drept altul!
- Deci mai ai și pe altcineva?
- N-am spus asta, am zis că s-ar putea să fie o eroare la mijloc. Mai sunt o grămadă cu numele acesta!
- Si ce legătură există între tine și ei?
- Tocmai că nu există! M-am lovit de aceeași situație și la Fisc!
- Deci v-ați cunoscut la Fisc?
- Vă spuneam cu totul altceva! Cu cine să mă cunosc la Fisc, păcatele mele!? Cu Primul ministru?
- Deci este posibil să te fi întâlnit cu Primul ministru la Fisc și ca acesta să-ți fi virat niște bani în cont?
- Exclus, n-am eu legături așa de înalte, l-am văzut de câteva ori la televizor!
- Deci vă cunoașteți i?
- Nici vorbă. Îmi răstălmăciți cuvintele!
Procurorul răsfoi prin dosarul de pe birou și scoase un extras de cont în care apăreau numele și CNP-ul său, iar la sold suma de un milion de euro.
Hârgiog ridică din umeri uimit.
- Dacă aș avea banii ăștia, domnule procuror, m-aș duce în Bahamas și aș trăi acolo până la capătul zilelor!
- Deci ai conturi și în paradisurile fiscale, mai exact în Bahamas?
- Iar m-ați înțeles pe dos, am presupus doar! De unde atâtea conturi? Nu sunt decât un simplu comis voiajor, care vând tigăi și aspiratoare la ofertă!
- Deci obții venituri din comerțul clandestin cu tigăi și aspiratore și nu le declari la Fisc?
- O face dilerul căruia îi cumunic fiecare unitate vândută prin call center!
- Deci ai legături și cu unitățile speciale de informații străine?
- Dilerul e, într-adevăr, italian, dar nu știu să se ocupe cu culegerea de informații!
- Am înțeles. Lucrezi sub acoperire! Ți-am zis eu c-ai zbârcit-o! concluzionă bărbatul cu cap de ridiche, făcându-i un semn discret secretarei Aceasta veni imediat cu o cola de hârtie pe care consemnase discuția. Procurorul o citi repede, zâmbi, apoi i-o întinse lui Zbârciog.
- Semneaz-o!
Hârțog o citi și el, după care o împinse spre procuror.
- Nu semnez așa ceva! E taman invers față de ce-am spus!
- În cazul ăsta nu există, procedural vorbind, decât două soluții, îi explică procurorul zâmbind: ori te răzgândești și te întorci acasă, așa cum ai venit, ori nu semnezi și te rețin preventiv treizeci de zile, începând chiar de acum. Nu-ți mai spun că arestul e plin de arestați periculoși, criminali și violatori, dar, probabil, nu te interesează!
Omul trase hârtia înapoi, o mai citi o dată, apoi o semnă.
- Si totuși se învârte! murmură el printre dinți în timp ce polițistul îl conducea tăcut și indiferent către ieșire.
Demitizare
Blestematule! Blestematule!
am strigat din vârful dealului,
să nu-mi prăvălești din nou piatra
ca lui Sisif!
ecoul îmi întoarce cuvintele
golite de suflet:
să nu-mi prăvălești din nou piatra
ca lui Sisif…
să nu-mi prăvăești din nou piatra
ca lui Sisif…
să nu-mi prăvălești din nou piatra
ca lui Sisif…
ajunsesem aproape de vârf
alături de mine Don Quijote alerga după fluturi…
nici nu știu cum am scăpat-o
la dracu! la dracu! la dracu!
am răbufnit
și-atunci am auzit o voce din cer
reverberând sacadat
ca un tunet
„ Ajunge, fiule!”
De ce are nevoie un bărbat
Un bărbat nu are nevoie doar de iubire
prea multă sau prea puțină dragoste îl poate ucide
dragostea trebuie să fie undeva la mijloc
în primul rând, are nevoie de un loc în care să se poată întoarce
de o femeie pentru a face dragoste
(La urma urmei, marea iubire de altădată înseamnă să faci dragoste!)
mai are nevoie de un cal pentru a merge la luptă cu toate morile de vânt ale dimineților
și dacă este posibil, dar nu neapărat obligatoriu, de un loc de muncă
un cont bancar, fără limită de credit
loțiuni de bărbierit (after shave), pentru a scăpa de muștele agresive,
și nu în ultimul rând, de un pieptene
nu este deloc ușor să fii bărbat în zilele noastre
(întotdeauna a fost dificil!)
dar acum s-a ajuns la ultima limită
am devenit sclavii unor reflexe inconștiente
a unor obsesii
restrânse la bani și femei, pe scurt
un bărbat are întotdeauna nevoie și de puțină mângâiere
iar în final, ca tot omul, de un loc în spatele bisericii...
Grosso modo
forma mea se schimbă în fiecare zi
după cum răsare Soarele
sau cântă păsările
încerc zădarnic să rămân în mine
în omul de-acum
să șterg cu buretele înmuiat în apele Timpului
memoria mea asimptotică
ancestrală
acea de vânător
de culegător de fructe și scalpuri
sărind din epocă în epocă
din genă în genă
și regăsindu-mă mirat pretutindeni
în tot ce-am fost de-a lungul milioanelor de ani de istorie
adunat la un loc
într-o arhivă a evoluției
digitalizată
inaccesibilă înțelegerii mele
împovărătoare
infiltrându-se insidios
în locurile mele de restriște
în arborele meu genealogic de la Facere
desconspirînd omul cavernelor
canibalul
regele zeu al Egiptului
creștinul din amfiteatrele romane
sfârtecat de leii
gladiatorul nemilos
migratorul sălbatic
maiașul înfrățit cu civilizațiile extraterestre
renascentistul îndrăgostit de arte
internautul perplex și extatic
da
forma mea trece prin toate furcile caudine ale minții
într-un joc ocult de abstragere secvențială a realității latente
din mine
care mă înspăimântă
descoperind îngrozit că n-am fost niciodată singur
în măsură să-mi asum viața
n-am făcut decât să mai adaug un capitol în acest fișier cosmic
deschis cu mult înainte de naștere…
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
Poems in the same category
Noi în loc de stele
Vom face așa să explodeze,
Inimile stelelor să ne-nfieze,
Să cadă lin pe irisul albastru,
Să ne-aducă o parte din astru
Pe care-l vom înălța,
Prin sărutare ne vom cățăra
Spre porțile unde nimeni nu va aștepta,
Ci doar păsări nocturne ne vor mângâia
Și întunericul ne va clătina
În pătucul său unde orice rău se va ierta.
Lasă pământul să se usuce,
De pe deget să-l suflăm și ne va duce
Vești despre trecutul înflorit pe cruce.
Lasă aerul să ne sărute,
Cu polen să ne ascundă ridurile multe,
Cu rouă să ne curețe de măști nevrute
Și să mai presară peste-a lumii poală
Ploaia stelelor din ochii noștri, iară...
Nu vreau să alegem un zâmbet nou de pe cuier,
Căci tot ce-i putred aici, în cer
E sortit căderii spre un pustiu etern,
Însă doar cu tine sunt de-acord
Să ne prăvălim pe ținutul mort.
De altfel vei orbi,
De atâtea vise te vei biciui,
Vei vedea doar zei,
Toți aplecați către genunchii tăi
Ca apoi să răstoarne săbii din scântei,
Să te cuprindă în îmbrățișări
Din șerpi ce adoră umerii tăi,
Să ucidă toate păsările ce-ți duc gândul
Către mine odată cu vântul,
Spre bârlogul meu ce tresare,
Se încarcă cu emoții și dispare,
Îmi lasă în loc de piele petale căzătoare
Pentru a amăgi natura și a nimeri în brațele tale
Unde suspinul devine strigăt de speranță,
Unde apele așteaptă porunca ta măreață
Ca să rămânem fără răsuflare,
Adormiți în corăbii din nisip, în apele liniștitoare
În așteptare ca viitorul să-și scrie o carte
Despre noi, copii născuți de noapte visătoare.
Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au stins, în șoapte s-au topit.
Le-am ținut în mine, ca pe un secret,
Să nu-ți tulbur sufletul, să nu-ți fac vreun regret.
Știi, câte nopți am vrut să-ți spun, dar m-am temut,
Că adevărul meu e prea gol, prea durut.
Am simțit că tăcerea e mai bună uneori,
Să nu mai amăgim visuri ce dor.
În inima mea sunt mii de versuri nespuse,
Doruri ascunse și vise apuse.
Dar am ales să le păstrez doar pentru mine,
Poate-i mai bine așa, să nu te simți prea aproape, prea străine.
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au pierdut, pe drum s-au risipit.
Și poate e mai bine, poate așa e sortit,
Să rămână doar gânduri, în liniște învelit.
Iubirea ca eroare de limbaj
Dacă iubirea ar fi un cuvânt,
Tu ai fi sensul lui fără sfârșit,
Iar eu... o rugă pe care vântul
O spune mereu: te-am iubit.
Oglinda către suflet
Fiecare poză în care regăsesc o fărâmă din tine
Și portretele tale ce mă înfățișează pe mine
Mă duc cu gândul la flori.
Flori ce poarta rochii ca ale tale,
Flori cu miresme dulci, îmbietoare,
Flori cu parfumuri ce se aseamănă puțin
Cu aroma din al tău cămin..
Iar în a ta casa, vai, ce mirare,
Iși fac veacul cesti ca ale mele
Care păstrează cu sfială urmele
degetelor mele.
Și tablouri care privite cruciș
Ascund în îndepărtatul luminiș
o strălucire a chipului meu
ce o vad pe a ta față mereu..
500 de Poezii Creștine 351–400
351. Rugăciunea inimii
Doamne Iisuse, Fiul Sfânt,
Miluiește sufletul meu,
Când mă clatin pe cărare
Și mă îndepărtez de Dumnezeu.
Ține-mi mintea în rugăciune,
Inima în pace și har,
Și ajută-mă să rămân
Lângă Tine iar și iar.
Cristian Diaconița
352. Doamne, miluiește
Doamne, miluiește-mă,
Când păcatul mă apasă,
Când puterea mă părăsește
Și tristețea mă cuprinde.
Mila Ta este mai mare
Decât toate greșelile mele,
De aceea vin înaintea Ta
Cu nădejde și cu smerenie.
Cristian Diaconița
353. Mâna lui Dumnezeu
Când nu mai pot să merg singur
Și drumul devine greu,
Simt că mă ridică o mână:
Este mâna lui Dumnezeu.
El mă sprijină în taină,
Când nimeni nu știe de mine,
Și îmi dă putere să merg
Pe cărarea către bine.
Cristian Diaconița
354. Ocrotirea
Sub acoperământul Tău, Doamne,
Găsesc pace și adăpost,
Când lumea mă înconjoară
Cu teamă și cu zgomot.
Păzește-mi sufletul, Iisuse,
De tot răul ce mă-nconjoară,
Și fii cu mine zi și noapte,
În fiecare clipă a vieții.
Cristian Diaconița
355. Numele lui Iisus
Când rostesc numele Tău,
Iisuse, cu inimă smerită,
Sufletul meu găsește pace
Și inima se simte întărită.
Numele Tău este nădejde,
Este lumină și iubire,
Este chemarea către cer
Și către sfânta mântuire.
Cristian Diaconița
356. Hristos în casa mea
Doamne, intră în casa mea
Și rămâi cu noi mereu,
Păzește-ne de ceartă și răutate
Și apropie-ne de Dumnezeu.
Fă masa noastră loc de pace,
Cuvântul nostru să fie bun,
Iar fiecare zi din casă
Să fie trăită cu Tine.
Cristian Diaconița
357. Casa binecuvântată
O casă nu este bogată
Doar prin aur și avere,
Ci prin oameni care se iubesc
Și se roagă cu putere.
Doamne, binecuvântează casa
În care ne-ai așezat,
Și fă din ea un loc de pace
Și de iubire neîncetat.
Cristian Diaconița
358. Masa familiei
La masa familiei ne-adunăm
Și mulțumim lui Dumnezeu,
Pentru pâinea de pe masă
Și pentru tot ce avem.
Să nu uităm de cel flămând,
De omul care nu are,
Ci să împărțim cu bucurie
Din darurile primite.
Cristian Diaconița
359. Pâinea împărțită
Când pâinea este împărțită
Cu cel ce nu are deloc,
O faptă simplă devine
Un mare semn de iubire.
Doamne, învață-mă să dau
Fără să cer răsplată,
Ca binele făcut în taină
Să fie primit de Tine.
Cristian Diaconița
360. Milostivirea
Fii milostiv, suflete al meu,
Cu omul care suferă,
Nu-l lăsa singur în durere
Și nu-i întoarce spatele.
Căci Dumnezeu ne cere nouă
Să fim milostivi și buni,
Să ridicăm pe cel ce cade
Și să vindecăm prin iubire.
Cristian Diaconița
361. Samarineanul milostiv
Un om căzut lângă drum
A fost văzut de un samarinean,
Iar acesta s-a oprit
Și l-a ajutat fără să ceară nimic.
Doamne, fă-mi inima asemenea
Celui care vede și ajută,
Ca atunci când aproapele cade
Să nu trec nepăsător.
Cristian Diaconița
362. Oaia pierdută
O oaie s-a pierdut de turmă,
Iar păstorul a plecat s-o caute,
Căci fiecare suflet contează
Înaintea lui Dumnezeu.
Când eu mă rătăcesc, Doamne,
Vino și caută-mă iar,
Și întoarce-mă la turma Ta
Cu iubire și cu har.
Cristian Diaconița
363. Fiul risipitor
Fiul risipitor s-a întors
La tatăl său cu pocăință,
Iar tatăl l-a primit cu dragoste
Și cu mare bucurie.
Doamne, când mă îndepărtez,
Ajută-mă să mă întorc,
Căci știu că mila Ta este
Mai mare decât păcatul meu.
Cristian Diaconița
364. Tatăl iubitor
Tatăl și-a primit copilul
Fără să-i închidă ușa,
Ci a alergat spre el
Și l-a strâns cu dragoste.
Așa este mila Ta, Doamne,
Pentru omul care se întoarce,
Căci Tu nu disprețuiești
Inima care se pocăiește.
Cristian Diaconița
365. Talantul
Fiecăruia i s-a încredințat
Un dar pe care să-l lucreze,
Nu să-l ascundă în pământ,
Ci să-l folosească spre bine.
Doamne, arată-mi darul meu
Și învață-mă să-l folosesc
Pentru aproapele meu
Și pentru slava Ta.
Cristian Diaconița
366. Sămânța
Semănătorul a ieșit
Să arunce sămânța în pământ,
Iar unele semințe au rodit
Și altele s-au pierdut.
Doamne, fă inima mea
Pământ bun pentru Cuvânt,
Ca să rodească-n viața mea
Credința și iubirea Ta.
Cristian Diaconița
367. Lumina sub obroc
Lumina nu trebuie ascunsă
Sub un vas sau sub obroc,
Ci trebuie să lumineze
Pentru cei aflați în întuneric.
Doamne, nu lăsa credința mea
Să rămână ascunsă în mine,
Ci fă-o lumină pentru alții
Prin fapte bune și iubire.
Cristian Diaconița
368. Casa zidită pe stâncă
Casa zidită pe stâncă
Nu cade când vine furtuna,
Căci temelia ei este tare
Și nu se clatină ușor.
Doamne, zidește viața mea
Pe credința în Hristos,
Ca atunci când vin încercările
Să rămân neclintit.
Cristian Diaconița
369. Furtuna
Când furtuna s-a ridicat
Pe mare și valurile au crescut,
Ucenicii s-au temut,
Dar Hristos era cu ei.
Doamne, când furtuna vieții
Vine peste sufletul meu,
Amintește-mi că nu sunt singur,
Căci Tu ești cu mine.
Cristian Diaconița
370. Potolirea furtunii
Hristos a certat vântul
Și marea s-a liniștit,
Iar ucenicii au văzut
Puterea Celui ce-i iubea.
Doamne, potolește și furtuna
Din inima mea tulburată,
Și dă-mi pacea Ta cea sfântă
În fiecare zi din viață.
Cristian Diaconița
371. Vindecarea orbului
Un orb a strigat către Domnul
Și I-a cerut milă și vedere,
Iar Hristos i-a dat lumină
Și bucurie în suflet.
Doamne, vindecă și ochii mei
Ca să văd binele din lume,
Și mai ales deschide-mi ochii
Să Te cunosc pe Tine.
Cristian Diaconița
372. Lazăr
Lazăr a fost chemat din mormânt
De glasul puternic al lui Hristos,
Iar moartea nu a putut opri
Puterea Celui ce este Viața.
Doamne, când sufletul meu este rece,
Cheamă-mă iar la viață,
Ridică-mă din păcat
Și apropie-mă de Tine.
Cristian Diaconița
373. Vindecarea leprosului
Un om bolnav de lepră
A venit la Hristos cu credință,
Iar Domnul l-a curățit
Și i-a redat viața.
Doamne, curăță-mi sufletul
De tot ceea ce mă murdărește,
Și ajută-mă să trăiesc
Cu inimă curată.
Cristian Diaconița
374. Fiica lui Iair
O copilă era în pragul morții,
Dar Hristos a venit la ea
Și a ridicat-o cu putere,
Redând bucuria familiei.
Doamne, adu speranță
În casele unde este durere,
Și întărește-i pe cei care
Plâng după cei dragi.
Cristian Diaconița
375. Femeia cu scurgerea de sânge
O femeie bolnavă de mulți ani
S-a apropiat cu credință
Și s-a atins de haina Domnului,
Iar puterea ei a fost vindecată.
Doamne, dă-mi și mie credință
Când trec prin încercări,
Să nu renunț la rugăciune
Și să Te caut mereu.
Cristian Diaconița
376. Bartimeu
Bartimeu striga către Iisus:
„Fiul lui David, miluiește-mă!”
Și Domnul i-a ascultat glasul
Și i-a dăruit vedere.
Când strig către Tine, Doamne,
Nu mă lăsa fără răspuns,
Ci luminează-mi sufletul
Și întărește-mi credința.
Cristian Diaconița
377. Zaheu
Zaheu s-a urcat într-un copac
Ca să-L poată vedea pe Iisus,
Iar Domnul l-a chemat la Sine
Și i-a schimbat inima.
Doamne, schimbă și în mine
Tot ce trebuie îndreptat,
Ca viața mea să fie
Un răspuns la chemarea Ta.
Cristian Diaconița
378. Vameșul și fariseul
Unul se lăuda înaintea Domnului,
Altul spunea: „Dumnezeule, milostiv fii mie!”
Iar smerenia vameșului
A fost mai plăcută lui Dumnezeu.
Doamne, păzește-mă de mândrie
Și învață-mă smerenia,
Ca rugăciunea mea să vină
Dintr-o inimă sinceră.
Cristian Diaconița
379. Fariseul
Nu vreau să fiu asemenea
Celui care se laudă mereu,
Uitând că tot ce are
Este primit de la Dumnezeu.
Doamne, păzește-mi inima
De slavă deșartă și mândrie,
Și fă-mă să caut mai întâi
Împărăția Ta.
Cristian Diaconița
380. Vameșul
„Dumnezeule, milostiv fii mie!”
A fost rugăciunea lui smerită,
Și plecând capul către pământ
A cerut iertare.
Doamne, învață-mă și pe mine
Să mă rog cu inimă smerită,
Și să nu mă cred mai bun
Decât cei din jurul meu.
Cristian Diaconița
381. Fericirile
Fericiți sunt cei smeriți,
Cei blânzi și cei milostivi,
Cei care caută dreptatea
Și cei cu inima curată.
Doamne, ajută-mă să trăiesc
După cuvintele Fericirilor,
Ca viața mea să fie luminată
De învățătura lui Hristos.
Cristian Diaconița
382. Fericiți cei curați
Fericiți cei curați cu inima,
Căci ei vor vedea pe Dumnezeu,
Spune Hristos în Evanghelie,
Chemându-ne la curăție.
Doamne, curăță-mi inima
De ură, invidie și păcat,
Ca să pot vedea lumina Ta
Cu suflet adevărat.
Cristian Diaconița
383. Fericiți cei milostivi
Fericiți cei milostivi,
Căci și ei vor primi milă,
Ne spune Domnul tuturor
Și ne cheamă la iubire.
Să nu trec pe lângă omul
Care are nevoie de mine,
Ci să-l ajut după putere
Și să fac binele.
Cristian Diaconița
384. Fericiți făcătorii de pace
Fericiți făcătorii de pace,
Căci fii ai lui Dumnezeu se vor chema,
Și această sfântă chemare
Ne învață să iertăm.
Doamne, fă-mă făcător de pace
În familia mea și între oameni,
Să sting mânia și cearta
Prin iubire și răbdare.
Cristian Diaconița
385. Iubirea vrăjmașilor
Hristos ne-a chemat să iubim
Chiar și pe cei ce ne rănesc,
Să ne rugăm pentru ei
Și să nu răspundem cu rău.
Doamne, aceasta este greu,
Dar Tu poți schimba inima mea,
Ca în locul urii să pun
Iertare și iubire.
Cristian Diaconița
386. Rugăciunea pentru vrăjmași
Doamne, binecuvântează-i
Pe cei care m-au supărat,
Și dacă am greșit față de ei,
Ajută-mă să-mi cer iertare.
Nu vreau să port în suflet
Povara urii și a mâniei,
Ci vreau să las totul în mâna Ta
Și să aleg pacea.
Cristian Diaconița
387. Postul
Postul nu este doar lipsa hranei,
Ci și curățirea inimii,
Înfrânarea de la răutate
Și apropierea de Dumnezeu.
Doamne, ajută-mă să postesc
Cu înțelepciune și smerenie,
Și să transform postul meu
În iubire și rugăciune.
Cristian Diaconița
388. Rugăciunea
Rugăciunea este respirația
Unui suflet care Te caută,
Este glasul inimii smerite
Care spre Tine se ridică.
Doamne, nu mă lăsa să uit
Să mă rog în fiecare zi,
Ci păstrează-mi inima aproape
De Tine, Dumnezeule viu.
Cristian Diaconița
389. Tăcerea rugăciunii
În liniștea bisericii
Îmi plec genunchii înaintea Ta,
Și fără multe cuvinte
Îți spun tot ce am în inimă.
Tu cunoști fiecare durere,
Fiecare teamă și dor,
De aceea stau înaintea Ta
Cu sufletul smerit.
Cristian Diaconița
390. Genunchii plecați
Când îmi plec genunchii
Înaintea Ta, Doamne,
Nu este rușine, ci iubire
Și recunoașterea măreției Tale.
Învață-mă smerenia
Și păstrează-mi sufletul treaz,
Ca rugăciunea mea să fie
Curată înaintea Ta.
Cristian Diaconița
391. Lacrimile
Uneori rugăciunea mea
Este doar o lacrimă,
Dar Tu cunoști și lacrima
Pe care nimeni nu o vede.
Primește, Doamne, plânsul meu
Și transformă-l în nădejde,
Ca după fiecare durere
Să răsară iar lumina.
Cristian Diaconița
392. Bucuria creștinului
Creștinul poate plânge astăzi,
Dar mâine poate zâmbi,
Căci nădejdea lui este Hristos
Și viața cea veșnică.
Bucuria nu înseamnă
Că nu există încercare,
Ci că în mijlocul ei
Nu suntem singuri.
Cristian Diaconița
393. Nu te teme
Nu te teme, suflete,
Când valurile se ridică,
Căci Hristos este cu tine
Și mâna Lui te sprijină.
Nu te teme de ziua de mâine,
Ci roagă-te și mergi înainte,
Cu credință în Dumnezeu
Și cu nădejde în inimă.
Cristian Diaconița
394. Dumnezeu nu mă părăsește
Chiar dacă toți m-ar părăsi
Și drumul ar deveni pustiu,
Știu că Dumnezeu rămâne
Cu mine până la sfârșit.
El este Tatăl meu ceresc,
El îmi cunoaște fiecare pas,
Și în mâna Lui îmi pun
Viața și sufletul meu.
Cristian Diaconița
395. Când cad
Când cad și mă rănesc
Pe drumul vieții mele,
Nu vreau să rămân la pământ,
Ci să mă ridic prin credință.
Doamne, întinde-mi mâna Ta
Și ridică-mă din cădere,
Ca să pot merge iar înainte
Pe calea mântuirii.
Cristian Diaconița
396. Ridică-te
Ridică-te, suflete,
Și nu rămâne în păcat,
Căci Dumnezeu îți dă putere
Să începi din nou.
Chiar dacă ai greșit mult,
Nu pierde nădejdea în Domnul,
Ci vino cu pocăință
Și cere-I mila Sa.
Cristian Diaconița
397. Început nou
Fiecare dimineață poate fi
Un început nou în Dumnezeu,
O șansă să repari greșeala
Și să alegi un drum mai bun.
Doamne, ajută-mă să nu trăiesc
Prins mereu în trecut,
Ci să merg înainte cu Tine
Spre lumina cea veșnică.
Cristian Diaconița
398. Calea îngustă
Calea spre viață este îngustă
Și nu este întotdeauna ușoară,
Dar Hristos ne cheamă pe ea
Cu iubire și răbdare.
Ajută-mă să nu aleg
Drumul larg al păcatului,
Ci să merg pe calea Ta
Chiar dacă este greu.
Cristian Diaconița
399. Calea vieții
Sunt multe drumuri în lume,
Dar numai unul duce la viață:
Drumul credinței în Hristos
Și al iubirii adevărate.
Doamne, fii Călăuza mea
În fiecare zi și ceas,
Ca pașii mei să nu se piardă
Și sufletul meu să nu cadă.
Cristian Diaconița
400. Până la sfârșit
Vreau să merg cu Tine, Doamne,
Până la sfârșitul vieții mele,
Să nu mă lepăd de credință
În zile bune sau în zile grele.
Iar când călătoria se va sfârși,
Să-mi găsești sufletul în credință,
Cu nădejde în mila Ta
Și cu iubire pentru Tine.
Cristian Diaconița. 500 DE POEZII CREȘTINE
de Cristian Diaconița
Poeziile 401–450
401. Sfântul Nicolae
Sfântul Nicolae, bun și blând,
A rămas în lume cunoscut
Pentru milă și iubire,
Pentru binele făcut.
Doamne, pune și în mine
O inimă darnică mereu,
Să ajut pe cel în nevoie
Și să fac voia Ta.
Cristian Diaconița
402. Sfântul Gheorghe
Sfântul Gheorghe a stat cu tărie
În credința lui Hristos,
Nu s-a lepădat de Domnul
Nici în ceasul cel mai greu.
Dă-mi, Doamne, aceeași putere
Să rămân statornic în credință,
Să nu mă clatin înaintea lumii
Și să aleg adevărul.
Cristian Diaconița
403. Sfântul Ioan Botezătorul
Ioan a fost glas în pustie,
Chemând oamenii la pocăință,
Pregătind calea Domnului
Cu smerenie și credință.
Învață-mă și pe mine,
Sfinte Ioane, să mă pocăiesc,
Să-mi îndrept viața înaintea Domnului
Și să iubesc adevărul.
Cristian Diaconița
404. Sfântul Apostol Petru
Petru L-a urmat pe Hristos
Și a vestit Evanghelia,
Iar după căderea lui
S-a întors prin pocăință.
Doamne, când voi cădea și eu,
Nu mă lăsa să deznădăjduiesc,
Ci ridică-mă prin mila Ta
Și ajută-mă să mă îndrept.
Cristian Diaconița
405. Sfântul Apostol Pavel
Pavel a fost prigonitor,
Dar Hristos l-a chemat,
Și dintr-un om al prigoanei
A devenit mare Apostol.
Doamne, schimbă și viața mea
Când greșesc și mă rătăcesc,
Ca prin harul Tău cel sfânt
Să pot începe din nou.
Cristian Diaconița
406. Sfinții Apostoli
Doisprezece au plecat în lume
Cu Evanghelia lui Hristos,
Și au vestit tuturor oamenilor
Că Domnul este Mântuitor.
Au trecut prin multe încercări,
Dar n-au renunțat la credință,
Ci au păstrat până la sfârșit
Numele lui Hristos în inimă.
Cristian Diaconița
407. Sfinții Mucenici
Mucenicii au mărturisit
Pe Hristos până la moarte,
Nu pentru faimă sau avere,
Ci pentru credința cea adevărată.
Doamne, dă-mi și mie curaj
Să apăr credința cu iubire,
Fără ură și fără mândrie,
Ci cu pace și smerenie.
Cristian Diaconița
408. Sfinții
Sfinții sunt oameni care
Au ales calea către Dumnezeu,
Și prin viața lor ne arată
Cum să luptăm cu răul.
Roagă-te pentru noi, sfinților,
Când suntem slabi și încercați,
Ca prin rugăciunile voastre
Să rămânem lângă Hristos.
Cristian Diaconița
409. Calea sfinților
Sfinții au mers prin lume
Cu inimile către cer,
Lăsând în urmă păcatul
Și alegând iubirea.
Doamne, ajută-mă să urmez
Exemplul lor cel luminos,
Și să caut în fiecare zi
Apropierea de Hristos.
Cristian Diaconița
410. Mucenicia
Mucenicul nu s-a lepădat
De Hristos în fața durerii,
Ci a rămas credincios
Până la capătul vieții.
Doamne, dacă vin încercări,
Dă-mi răbdare și credință,
Ca să nu-mi pierd nădejdea
Și să rămân lângă Tine.
Cristian Diaconița
411. Sfântul Dimitrie
Sfântul Dimitrie a rămas
Un exemplu de credință,
Iar Biserica îl cinstește
Pentru viața lui curată.
Doamne, ajută-mă și pe mine
Să iubesc sfințenia,
Și să păstrez în suflet
Credința și nădejdea.
Cristian Diaconița
412. Sfântul Mina
Sfinte Mina, rugătorule,
Roagă-te pentru cei nedreptățiți,
Pentru cei care au pierdut
Și caută ajutor.
Doamne, dă-ne tuturor
Dreptate și inimă curată,
Ca să nu înșelăm pe nimeni
Și să trăim în adevăr.
Cristian Diaconița
413. Sfântul Spiridon
Sfântul Spiridon a fost
Om simplu și plin de credință,
Dar prin viața sa smerită
A devenit lumină pentru mulți.
Doamne, învață-mă simplitatea
Și păzește-mă de mândrie,
Ca să caut mai mult iubirea
Decât slava lumii.
Cristian Diaconița
414. Sfântul Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan a propovăduit
Cuvântul cu multă putere,
Chemând oamenii la pocăință
Și la iubirea aproapelui.
Dă-mi, Doamne, înțelepciune
Să iubesc cuvântul adevărat,
Și să-l împlinesc prin fapte
În viața mea de zi cu zi.
Cristian Diaconița
415. Sfântul Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare
A fost păstor și apărător,
Iubind pe cei săraci
Și slujind lui Dumnezeu.
Doamne, dă-mi o inimă
Care vede omul în nevoie,
Și mâini care să ajute
Fără să aștepte răsplată.
Cristian Diaconița
416. Sfântul Grigorie
Sfântul Grigorie ne învață
Credința și înțelepciunea,
Să păstrăm adevărul
Și să iubim rugăciunea.
Doamne, luminează-mi mintea
Ca să înțeleg credința,
Și păzește-mi inima
De mândrie și de rătăcire.
Cristian Diaconița
417. Sfântul Nectarie
Sfinte Nectarie, rugătorule,
Roagă-te pentru cei în suferință,
Pentru cei care caută
Mângâiere și nădejde.
Doamne, întărește-i pe toți
Cei care trec prin încercări,
Și dă-le răbdare și pace
În fiecare zi.
Cristian Diaconița
418. Sfântul Efrem
Sfinte Efrem, om al rugăciunii,
Învață-ne smerenia,
Să nu ne lăudăm cu noi
Și să ne apropiem de Domnul.
Doamne, curăță-mi sufletul
De mândrie și de slavă,
Și fă-mă să caut mereu
Voia Ta cea bună.
Cristian Diaconița
419. Sfinții Doctori fără de arginți
Sfinții Doctori fără de arginți
Au ajutat fără plată,
Punând iubirea înaintea
Câștigului din această lume.
Doamne, învață-mă și pe mine
Să ajut fără interes,
Și să fac binele din iubire
Pentru aproapele meu.
Cristian Diaconița
420. Cuvioșii
Cuvioșii au ales liniștea,
Postul și rugăciunea,
Lăsând zgomotul lumii
Pentru apropierea de Dumnezeu.
Doamne, dă-mi și mie
Un colț de liniște în inimă,
Unde să Te pot căuta
Fără să fiu tulburat.
Cristian Diaconița
421. Pustnicul
În pustie, un cuvios
Se ruga în tăcere,
Departe de zgomotul lumii,
Dar aproape de Dumnezeu.
Doamne, învață-mă să găsesc
Și în mijlocul lumii tăcerea,
Ca să-mi pot ridica mintea
Către Tine.
Cristian Diaconița
422. Mănăstirea
Mănăstirea stă în liniște
Sub cerul plin de stele,
Iar clopotul cheamă suflete
La rugăciune și priveghere.
Acolo omul caută
Mai mult decât lumea poate da:
Pacea inimii și apropierea
De Dumnezeu.
Cristian Diaconița
423. Călugărul
Călugărul își lasă lumea
Și alege viața de rugăciune,
Cu post, ascultare și smerenie
Și cu inimă către Dumnezeu.
Doamne, chiar dacă eu rămân
În mijlocul lumii acesteia,
Învață-mă să am în inimă
Duhul rugăciunii.
Cristian Diaconița
424. Ascultarea
Ascultarea este grea uneori,
Dar poate naște smerenie,
Când omul nu caută mereu
Să facă numai voia lui.
Doamne, învață-mă să ascult
De ceea ce este bun și drept,
Și să aleg voia Ta
În locul mândriei mele.
Cristian Diaconița
425. Smerenia
Smerenia nu înseamnă
Să te urăști sau să te micșorezi,
Ci să recunoști cu sinceritate
Cine ești înaintea lui Dumnezeu.
Doamne, păzește-mă de mândrie
Și fă-mi inima blândă,
Ca să nu caut slava oamenilor,
Ci binecuvântarea Ta.
Cristian Diaconița
426. Răbdarea
Răbdarea este o virtute
Ce se naște în încercare,
Când omul așteaptă cu credință
Ajutorul lui Dumnezeu.
Doamne, când lucrurile sunt grele,
Dă-mi putere să aștept,
Fără să mă răzvrătesc,
Fără să-mi pierd nădejdea.
Cristian Diaconița
427. Iertarea
Iertarea eliberează sufletul
De povara răutății,
Și deschide o ușă
Către pacea inimii.
Doamne, ajută-mă să iert
Așa cum și Tu ne ierți,
Și să nu păstrez în mine
Răul care mă rănește.
Cristian Diaconița
428. Pocăința
Pocăința este întoarcerea
Din întuneric spre lumină,
Din păcat către Dumnezeu,
Din moarte către viață.
Doamne, primește întoarcerea mea
Și nu mă lăsa să cad iar,
Ci întărește-mi pașii
Pe calea Ta.
Cristian Diaconița
429. Spovedania
Înaintea duhovnicului
Îmi deschid inima smerit,
Mărturisind greșelile mele
Și cerând iertare.
Doamne, dă-mi sinceritate
Să nu ascund păcatul,
Ci să-l recunosc și să mă îndrept
Cu ajutorul harului Tău.
Cristian Diaconița
430. Duhovnicul
Duhovnicul este păstor
Pentru sufletul celui credincios,
Îndemnându-l spre pocăință
Și spre apropierea de Hristos.
Doamne, binecuvântează-i pe cei
Care slujesc Bisericii Tale,
Dă-le înțelepciune și răbdare
Și inimă plină de iubire.
Cristian Diaconița
431. Sfânta Împărtășanie
Cu frică și cu credință
Mă apropii de Sfântul Potir,
Cerând lui Dumnezeu curățire
Și mântuire pentru suflet.
Doamne, ajută-mă să mă apropii
Cu pregătire și smerenie,
Cu pocăință și credință
Și cu inimă curată.
Cristian Diaconița
432. Sfântul Potir
În Sfântul Potir se află
Taina iubirii lui Hristos,
Iar credinciosul se apropie
Cu suflet smerit și cu nădejde.
Doamne, fă-mă vrednic
Să mă apropii de Tine,
Cu frică sfântă și iubire
Și cu inimă curată.
Cristian Diaconița
433. Sfântul Altar
Dincolo de catapeteasmă
Se află Sfântul Altar,
Loc de taină și rugăciune,
Unde se slujește lui Dumnezeu.
Când privesc spre el, Doamne,
Ridică-mi mintea către cer
Și amintește-mi că viața
Nu se termină aici.
Cristian Diaconița
434. Preotul
Preotul stă înaintea altarului
Și se roagă pentru popor,
Cerând de la Dumnezeu
Pace, milă și ajutor.
Doamne, întărește preoții
În slujirea lor cea sfântă,
Și dă-le putere și iubire
Pentru turma Ta.
Cristian Diaconița
435. Evanghelia
Când Evanghelia se citește
În biserica luminată,
Cuvântul lui Hristos răsună
În inima adunată.
Doamne, fă să nu ascult
Doar cu urechile mele,
Ci să pătrundă Cuvântul Tău
Adânc în suflet.
Cristian Diaconița
436. Sfânta Scriptură
Sfânta Scriptură este
O comoară pentru creștin,
Căci în paginile ei găsim
Cuvântul lui Dumnezeu.
Ajută-mă să o citesc
Cu răbdare și credință,
Și să transform ceea ce citesc
În faptă și în viață.
Cristian Diaconița
437. Psalmii
Psalmii sunt cântări
De durere și bucurie,
De pocăință și nădejde,
De iubire către Dumnezeu.
Când sufletul meu este greu,
Să deschid cartea Psalmilor,
Și să-mi găsesc acolo
Rugăciunea inimii.
Cristian Diaconița
438. Psalmul meu
Doamne, Tu ești Păstorul meu,
Și nimic nu-mi va lipsi
Cât timp merg pe calea Ta
Cu inimă și credință.
Chiar dacă trec prin vale,
Nu vreau să mă tem de rău,
Căci știu că Tu ești cu mine
Și mă sprijini mereu.
Cristian Diaconița
439. David
David a fost împărat,
Dar a fost și om încercat,
A căzut, s-a pocăit
Și spre Dumnezeu s-a întors.
Doamne, învață-mă și pe mine
Să-mi recunosc greșeala,
Să nu mă ascund de Tine
Și să caut pocăința.
Cristian Diaconița
440. Psalmul 50
„Miluiește-mă, Dumnezeule!”
Este strigătul celui pocăit,
Care vine înaintea Domnului
Cu sufletul zdrobit.
Doamne, curăță-mi inima,
Înnoiește duhul meu,
Și nu mă lăsa departe
De fața Ta, Dumnezeule.
Cristian Diaconița
441. Psalmul 22
Domnul este Păstorul meu,
De aceea nu mă tem,
El mă conduce spre izvoare
Și îmi dă pace în suflet.
Când trec prin valea întunecată,
Nu mă voi teme de rău,
Căci Tu ești cu mine, Doamne,
Și mă păzești mereu.
Cristian Diaconița
442. Psalmul 150
Lăudați pe Domnul în ceruri,
Lăudați-L în locașul Său,
Lăudați-L pentru puterea
Și pentru măreția Sa.
Tot ce are suflare
Să-L laude pe Dumnezeu!
Iar sufletul meu să cânte
Slavă Domnului mereu!
Cristian Diaconița
443. Cântarea
Când cântarea se ridică
În biserica lui Hristos,
Inima mea se umple
De pace și de bucurie.
Doamne, primește cântarea
Chiar dacă glasul meu e slab,
Căci o cânt din toată inima
Și Ție vreau să o dau.
Cristian Diaconița
444. Amin
Când spun „Amin” la rugăciune,
Îmi pun nădejdea în Dumnezeu,
Și spun cu sufletul întreg:
„Facă-se voia Ta!”
Nu vreau doar să rostesc cuvinte,
Ci să cred ceea ce spun,
Și să trăiesc cu nădejde
În fiecare zi.
Cristian Diaconița
445. Aleluia
Aleluia, slavă Ție,
Dumnezeule Preasfânt!
Cerul și pământul cântă
Numele Tău cel minunat.
Aleluia pentru viață,
Pentru har și mântuire,
Pentru Hristos, Mântuitorul,
Și pentru veșnica iubire.
Cristian Diaconița
446. Slavă lui Dumnezeu
Slavă Ție, Dumnezeule,
Pentru ziua ce-ai lăsat,
Pentru pâinea de pe masă
Și pentru tot ce am primit.
Slavă pentru bucurie,
Slavă chiar și pentru greu,
Căci în toate pot găsi
O chemare către Dumnezeu.
Cristian Diaconița
447. Mulțumirea
Îți mulțumesc, Doamne Sfinte,
Pentru tot ce mi-ai dăruit,
Pentru oamenii din viața mea
Și pentru fiecare răsărit.
Învață-mă recunoștința,
Să nu cer mereu mai mult,
Ci să văd binecuvântarea
În ceea ce deja am primit.
Cristian Diaconița
448. Nădejdea
Când toate par pierdute
Și sufletul este obosit,
Nădejdea în Dumnezeu
Mă ține neclintit.
Căci Hristos nu părăsește
Pe cel care Îl cheamă,
Ci îi dă putere să meargă
Și lumină în întuneric.
Cristian Diaconița
449. Credința
Credința este o lumină
Pe care o păstrăm în suflet,
Chiar când ochii nu pot vedea
Drumul care vine înainte.
Doamne, întărește-mi credința
Când lumea mă încearcă greu,
Ca să rămân mereu aproape
De Tine, Dumnezeul meu.
Cristian Diaconița
450. Dragostea
Dragostea este porunca
Pe care Hristos ne-a lăsat-o,
Să ne iubim unii pe alții
Așa cum El ne-a iubit.
Doamne, fă iubirea mea
Curată, răbdătoare și blândă,
Ca prin ea să mă apropii
De Împărăția Ta cea sfântă.
NU FĂ RISIPĂ
Întinde aripa spre zare
Speranța îmbrac-0 în floare
Și râzi când te învăluie frica,
Din fice zi fă sărbătoae.
Noaptea trăiește-o cu viee
Zilelor grele dă-le gust de miere.
Urmează-ți calea spre zare
Putere,răbdare ,doar cerului cere.
Support Poezii Online
Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 November
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 November
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 November
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 November
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 November
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 November
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 November
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 November
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 November
A D O RRRRR