Ispite
nu-ți vine să crezi că exiști în afara memoriei tale
că joci un rol principal într-o piesă de teatru stradal
cu statui vivante
(asemenea orgoliilor noastre!)
nici vorbă să te regăsești în jocul acesta infantil
care atrage cel mult zâmbete
îți simți sufletul ruginit
scârțâind ca o ușă nedeschisă de mult
prins la mijloc
exclus
neavând la îndemână alt mijloc de comparație decât mintea
adică tot mintea
cea care afirmă și neagă în același timp
complicând totul
denaturând totul
cu ani în urmă
am văzut um om sărutând o piatră
„ aceasta e singura mea certitudine!”
mi-a răspuns
„fericit e cel care se poate feri de ispitele minții!”…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Privire și simțire
Poem: Крик души
poezii.online sustine initiativa #stauacasa
Poem: Diferenta
Poem: Dor de viață
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Poem: metamorfozele unui gând/1
Poem: Renunţarea
Test de personalitate: Alege una din cele cinci cărţi şi află-ţi destinul