Ispite
nu-ți vine să crezi că exiști în afara memoriei tale
că joci un rol principal într-o piesă de teatru stradal
cu statui vivante
(asemenea orgoliilor noastre!)
nici vorbă să te regăsești în jocul acesta infantil
care atrage cel mult zâmbete
îți simți sufletul ruginit
scârțâind ca o ușă nedeschisă de mult
prins la mijloc
exclus
neavând la îndemână alt mijloc de comparație decât mintea
adică tot mintea
cea care afirmă și neagă în același timp
complicând totul
denaturând totul
cu ani în urmă
am văzut um om sărutând o piatră
„ aceasta e singura mea certitudine!”
mi-a răspuns
„fericit e cel care se poate feri de ispitele minții!”…
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 18 martie 2019
Vizualizări: 1388
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: colaj//4
Poem: Remadar
Câștigătorii premiilor Nobel pentru anul 2019 vor fi anunțați săptămâna viitoare. Anul acesta vor fi acordate două premii pentru literatură
Poem: Cuvânt
Poem: Și totuși
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: De-aş putea
Poem: Te vreau
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.