Stupoare
pesemne că anestezistul acela bărbos
(duhnind a Rasputin Vodka 1 Liter 70% volume!)
nu-i administrase doza ideală
de anestezic
se mai întâmplă
(arătaţi-mi omul perfect şi-mi scot pălăria!)
dar puteau să existe şi alte cauze
independente de alcoolemia anestezistului
căci omul urla ca din gură de şarpe
încă nu ţi-am scos nimic, îl dojeneşte chirurgul
chestia asta mişcătoare te doare
- mă doare
dar asta
- şi asta
Eli, Eli, lama sabahtani -
O.K
deschidem Cutia Pandorii
numai încetează pentru Dumnezeu
cu ţipătele astea
iar voi ce vă uitaţi ca proastele
adrenalină!!!
asistentele levitează
perfuziile clocotesc în flacoane
pulsul atinge cote inimaginabile
cad monitoarele
dispare durerea
doctorul îşi şterge transpiraţia de pe frunte
„să fiu al dracului, murmură sufletul
de pe margine geamului,
am rămas singur”
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 7 octombrie 2018
Vizualizări: 1732
Poezii din aceiaşi categorie
Atâta timp cât mă iubești de Andra în norvegiană
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Så lenge du elsker meg
Hvis himmelen faller på deg, vil jeg beskytte deg,
Og det kan komme, baby, og flommen, ikke slukk ilden i mitt hjerte,
Selv om det er et jordskjelv, verdens ende vet du,
Så lenge du elsker meg, vil jeg elske deg.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp i øynene dine.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp med deg i senga.
Hvis en komet skulle treffe oss, er jeg ikke redd, vet du
At du sikkert får tak i en rakett, vi vil overleve,
Selv om det er en tsunami, verdens ende vet du,
Så lenge du elsker meg, vil jeg elske deg.
Og når du synes det er vanskelig å se,
Jeg er der for å opplyse deg.
Og når du ikke lenger tror på deg selv,
Jeg er der for å motivere deg.
Tam-taca-tum-bye, kom hit,
Din stemme er en fiolin i mitt hjerte,
Tam-taca-tum-pa, jeg vil nynne deg,
Du er refrenget i livet mitt.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp i øynene dine.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp med deg i senga.
iubirea doare…
știi ca te iubeam
stăteam și ma rugam
speram ca dorul sa vie
și înspre tine sa ne fie bine
mereu stăteam și ma gândeam
cu ce am greșit
te-ai îndepărtat
am suportat și te-am iertat
am avut probleme ca și tine
și nici o data nu te-ai gândit la mine
sufăr și îndur
vreau sa plec imatur
pentru asta te aștept
sa vii înapoi la mine
sa ne prostim ca in copilărie
sunt ținuta ca in pușcărie
de sentimentele mele întinse pe felie
mereu visam sa am pe cineva ca tine
și sa ne uitam la filme
noaptea sa ne prostim
sa stam și sa vorbim
am început sa tin la tine
mai mult decat la mine
am fost cam rece la început
și-mi pare rău dar a trecut
stiu ca nu sunt pentru tine
dar sper sa ma ții minte pe mine
am rămas doar cunoscuți
de toată lumea știuți
ma tem sa nu te pierd
ca am sa te dezmierd
cum nimeni nu știe
prima mea iubire
primele zile când te-am văzut
nu știam dar mi-a căzut
privirea a luat-o într-un sens neprevăzut
nam sa plec departe
am sa fiu ca o stea aproape
sa te susțin și sa te ador
ca pe un întreg popor
ai trecut prin multe. Stiu!
dar nici o data n-ai rămas într-un desert pustiu .
ma gândesc să-mi fii un frate
care sa ma învețe ca la carte
să-mi arati cele mai întunecate
ale vieții crengi aplecate
te-am placut dar nu o viața
mereu ma înroșesc la fata
ochii tai de culoare vierzuie
mi-a făcut inima sa bubuie
nustiu ce mi-ai făcut
ca mergeam pe un drum necunoscut
vreau sa plec îndepărtare
dar nu am chef de plecare
ma simt bine lângă tine
sper sa fim prieteni pe vecie
acum ca ți-am spus ceea ce simt
nu mai am cum sa te mint
când stau lângă tine
ma simt mult mai bine
nu vreau sa ne prostim
vreau doar sa glumim
stiu ca placi o fata
care pentru tine e o opera de arta
tie îți place
dar ma ții ca pe ace
ceea ce simt nu pot schimba
m-aș duce pe plaja și m-aș plimba
să-mi dai o sărutare
ca o ultima uitare
sa ma ții strâns in brațe
cu ale tale mâini hoațe
ma simt bine lângă tine
parca ar fi tata lângă mine
dorul tau nu ma lasă sa respir
sentimentele mele insirate in sir
as vrea un trandafir
roșu ca un vin
in mintea mea ești tu
mi-ai luat privirea și sclipirea
le-ai pus intr-o cutie
sa le ții numai pentru tine
la moment nu te doresc
vreau sa vii și sa ma susții
când am nevoie ,tu sa fii
sa trecem impreuna prin toate
sa facem totul ca la carte
am plecat dar am sa vin
înspre tine câtuși de puțin
prieteni noi suntem
dar o sa ajungem la extrem
prieteni suna bine
sper sa fie așa și in vremurile care o sa vie
am început sa simt
ceva ce iar presimt
ca ești un frate
astea sunt sentimente adevărate
mereu mi-am dorit pe cineva
ca sa fie ca o scăpare
care apare și sa nu dispare
afara ger și întuneric
tu creezi un aer atmosferic
mereu știi sa zâmbești
și cum sa iubești
sa ma faci sa zâmbesc
și la gânduri de iubire ma gândesc
și vreau să-ți povestesc
despre ceea ce gândesc.
heart’s third memo
se scurge ceara lumânării
ca lacrimile tale dăruite serii
ce continuu se preling greoi
pân’ la sosirea dimineții
prin ochi ce sunt ca pure averi
se colorează chipul tău
ca foaia în urma culorii
fost chip palid, dar serafic
cu o frumusețe de tablou
de-aș vernisa al său estetic
subit ai pătruns și încă persiști
ca mirosul scorțișoarei
ce se resimte neîntrerupt
doar înăuntrul camerei
și astfel mă rezerv de tot
cu sufletul plin de nădejde
și măiestria de a spera
să te ivești încă odată
să uiți complet ce-i împrejur
și în final, noi să fim bine
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (iii) // Ze&Lebe; Nachwirkungen
Față de precedenta secvență, câteva luni au trecut
Lebe a căpătat înfățișarea și caracterul personajului mut
Majoritatea timpului pe Ze tratându-l ca pe un necunoscut
Nici măcar o vorbă, nici măcar un salut.
Din fericire, Ze a început să realizeze
Sursa durerii, ba chiar a inceput să o studieze
Si să o trateze.
Si încet-încet răsad de fericire să-și planteze
În adâncul sufletului.
Ze înțelege astfel legile trecutului:
Tot ce a trecut, tot ce ai avut și tot ce ai crezut
Acum se află într-un al tărâm, unul pierdut
Si dispărut
Într-un tărâm poate displăcut, insă absolut.
Regretele au fost, sunt și vor fii permanente
Însă niciodata nu vor fii omnipotente
Așa că Ze își adună milioanele de fragmente
Din fostele sentimente
Aducându-și aminte de câteva momente
Si de câteva stări de spirit ce acum sunt absente.
Prin minte îi trec gânduri violente
Necăjirile îi sunt abundente
Însă cu ajutorul ale orchestrei 20 de instrumente,
Ale pachetului 20 de medicamente
Ze face față acestor raționamente.
În trecut, Ze pentru Lebe murea
Cu moartea cunoștință să facă putea
Si de un fir de ață de asupra abisului se ținea
Însă adevărul este ca Lebe pe Ze îl deținea.
Lui Ze foarte tare nu îi păsa
Pentru că în totalitate nu înțelegea
Însă la urma urmei, toată greutatea
A devenit evidentă odata cu distrugerea
Si realizarea.
În trecut, Ze era ignorant,
Insă acum asupra viitorul său este total gerant.
-steinkampf
Aduți aminte
Îți aduci aminte oare
Cum soarele răsare,
Sau cum păsările cântă
Apropiindu-se de lună.
Sau cum apa curge lin,
Până apăruse vântul
Ce cu un vuiet alăturându-se,
Încet, încet
Numai că lipsește,
A ta alinare,
A dispărut în neant
A ta iubire oare?
Ma îngrijorez mereu
Neștiind ce să mai fac
Știind că nimic
Nu îți este pe plac
Plimbările noastre
Sau rărit și ele
Acum te văd doar prin telenovele
Te regăsesc în tot
Și nu vreau să te pierd
Vreau să vii înapoi,
Și să te văd iar.
Iubindune la fel
Cu o iubire pură
Neschimbând nimic
În a ta natură.
Noi ne-am iubit...
Noi ne-am iubit cu patimă neîncetat,
Iar nopțile cădeau sub noi de oboseală,
Din stele roșii ne improvizam un pat,
Și ne-înveleam ades cu aurora boreală.
Și îți plăcea să ne iubim pe vârf de munte,
Să stăm ascunși ca liliecii în cavernă,
Și flori de colț răzleț să îți așez pe frunte,
Iar luna să ți-o pun sub cap drept pernă.
Noi ne-am iubit pe-o canapea din ceruri,
Și-n zori priveam prin nori ca prin perdea,
Și-ți pregăteam din ploi, și vânt, și geruri,
Un ceai energizant cu aromă de cafea.
Și îți plăcea să ne iubim nebuni pe ape,
Iar valuri să ne legene ușor, neîncetat,
Să te sărut cu foc pe coapse și pe pleoape,
Din nuferi albi să-ți construiesc un pat.
Ne vom iubi pe veci și dincolo de moarte,
Ascunși în încăperea aceluiași sicriu,
Vom evada și din această nesfârșită noapte,
Măcar o zi, ca niște puști, ce încă nu se știu.
Alte poezii ale autorului
Bolero
în seara asta mă plimb prin oraș
fără inimă
ceva dinăuntru îmi spune să nu-mi iau inima
ninge atât de frumos și armonic
ca într-o simfonie de Ravel
încât îmi vine să plâng
îmi îngheață lacrimile în colțul ochilor
devin țurțuri
sloiuri
de undeva aud un sunet tulburător de flaut
ricoșând de pereții infiniți ai liniștii
e prea frumos să nu plâng în seara asta
chiar și fără inimă
indiferența celor care trec
sculptează flori de gheață-n ferestre
ici și colo câte un degețel de copil adaugă dragoste
Semn de întrebare
mă înstrăinez tot mai mult de propiu-mi suflet
rătăcind cu gândul pe autostrada visului
fără taxe de drum
restricții de viteză
pene de cauciuc
trecând peste inimă
în locul acela miraculos dintre spațiu și timp
în care este atâta liniște
încât îți auzi sângele urcând într-un crescendo dramatic
ca într-o simfonie de Brahms
gâfâind prin serpentinele minții
nimic nu se compară cu zborul fără aripi
ești mereu cu un pas înaintea luminii
surclasezi timpul
gravitația
devii pentr-o clipă sau pentru o noapte
Dumnezeu
o palidă compensație oferită de Marele Creator
(un fel de meșter Monole!)
omului…
Entropie
există zile în viața mea când mă cutremur
pe o scară Richter de la unu la zece
(cel mai adesea spre opt!)
atunci se prăbușesc toate castelele de nisip construite în mine
și mă trezesc dintr-o dată singur printre ruinele minții
printre mormane de moloz și cadavre
desprinse din gânduri
cine n-a văzut zidurile Ierihonului dărâmându-se ca-ntr-un joc de puzzle
n-a văzut nimic
nu poate să-și imagineze ce este în mintea mea
pe care o simt ca un obiect fizic
înțepenită între oasele craniului
separată de trup
oglinda din perete îmi arată un om bântuit de un spirit malefic
parcă ar semăna cu bunicul plecat intempestiv la cules de stele
cineva îmi spusese că oglinzile din casa în care se află un mort
trebuie acoperite
uitasem
deja îmi văzusem propriu chip în oglinda eternității
în care apăream mort
și mă cutremur
nu știu cum mi-a venit o asemenea prostie în cap
dar acopăr oglinda
ba chiar mă bate gândul s-o sparg pe ascuns
să rup fila aceasta din Cartea Destinului
ca Polichinelle
mintea mea e plină de contradicții
nu-și asumă niciodată nimic
nu te poți baza pe reacțiile ei instinctive
pe contrareacțiile ei
conștiința morală îmi apare ca un simplu proces entropic
de dezordine și de destructurare a minții
în termenii celei de-a doua lege a termodinamiici
un efect secundar al creșterii entropiei
sfârșitul...
Schiță cu femeie singură și țigară
tristă
însingurată
își aprinde o țigară
mâncarea pentru pisici
emană un miros acru
Machiavelli se-nvârte în jurul cozii
așa spune el că-i este foame
nu-i mai plac granulele poloneze
la sac de 35 kg
lua-l-ar dracu
nici mie nu-mi plac creveții
dar nu fac nazuri
.
trage fumul în piept
până simte gustul infect al frunzelor de tutun
și-și aduce aminte de George
mirosea și el a frunze
avea buzele zgrunțuroase
cianozate
brrr…
pe unde trecea lăsa urme
ca o bucată de glaspapir
nici nu avusese orgasme
.
plecase supărat
.
pesemne că o simțise ca pe o bucată de scândură
știa că o să se enerveze
îi reproșase că nu fusese acolo
și era adevărat
.
dăduse o fugă cu gândul la magazinul din colț
să-și cumpere o mătură...
Secretul lui Polichinelee
ai rupt din DEX-ul meu pagina despre iubire
știind că mă uit uneori la diferite cuvinte
ai vrut să nu-mi explic sentimentul acesta puternic
pentru infantă
al doilea copil al Literaturii
Poezia
care nu-ți vine la îndemână
ai reînviat secretul lui Polichenele
ca și când n-ai ști că iubirea n-are nevoie de explicații
oricâte pagini ai rupe din DEX
vei fi întotdeauna pe locul doi
Poezia și tu
în această ordine
nu se poate altfel
arată-mi un om dependent sută la sută
de o femeie
fără o mică anticameră
în care să-și oblojească sufletul
tu însăți depinzi ombilical de beauty
militezi pentru independența femeii
printre altele
sau pierzi timpul la coafor
hai lasă-mă...
Nirvana
nu cred c-aș mai putea trăi altă viață
pe lângă aceasta
mi-ar fi foarte greu să trec puntea în viața ta
de exemplu
m-aș rătăci aproape sigur prin tine
aș încurca drumurile înzăpezite ale sufletului tău
m-aș pierde printre aisbergurile inimii
nici măcar n-aș încerca să-ți calc prin fața gândului
de teama stihiilor carnivore ale minții
a monștrilor adormiți
nu știi niciodată ce entități în stare vegetativă poți trezi
lupii hămesiți ai dragostei de pildă
meduzele otrăvitoare ale urii
bancurile terifiante de piranha
ucigașii speranței
în viața mea nu mai există asemenea pericole
iminente
încă mai pot trăi liniștit la umbra palmierilor nemuritori ai resemnării
resuscitându-mi amintirile încremenite în timp
mângâindu-mi creaturile inconștientului
afectate iremediabil de Alzheimer
nu mai am prea multe conexiuni cu propria-mi viață
ce-i drept
iar alte conexiuni din afară
cu alte vieți
par imposibile
devin pe zi ce trece din ce în ce mai senin și mai albastru…