Felul meu de a fi
Safirul cu aur al inimii mele
Îmi ține dorința și nu pot vorbi,
Ce simt,ce gândesc e scris doar în stele,
Și n felul meu de a fi.
Tăciunea din ochii holbați la perete,
A fost demult un foc de nestins,
Trecuți candva prin multe probleme,
Se pierd în vedere ca fata din vis.
Zâmbetul fals ascuns de tristețe,
Adoră sa facă iluzii și chin,
Buza rănită refuza sa nvețe,
Se înecă mereu in durere și vin.
Puterea din brațe mi cedează treptat,
Când văd a ei inocență,
Dar nu pot s o am,din nou am uitat,
Sunt prea insolent în esență.
Prefer sa o uit decât sa pierd șansa
Să fiu a ei sărbătoare,
Prefă te înc o dată ca nici nu ma placi
Și pleacă în lumea mea mare.
Sufletu mi plange și ți face cu mâna,
Un cald rămas bun,pe curând,
O lacrima atinge podeaua și frâna,
Târziu,dar totuși spunând:
"Dar poate ne vom revedea,
Căci vântul nu s a liniștit,
Și vocea ta azi mă conduce
Pe drumul meu spre infinit."
