toamna tirziu
Pe sinele lucioase de ploaie
Tramvaiul urca-n spasme spre Bellu
Si n-o sa opresca in statie
Daca nu-i ceri cu putere vatmanului
Si daca cobori
In ploaia rece si rara
O sa intri pe-o strada anonima
Si-n spatele tau o sa cada ca o ghilotina
Decapitind zumzetul orasului
Tacerea
Tacerea strazii pavate, sticloasa, abia luminata
Sonora, doar din pasii tai grabiti
Case anonime ,gri,aliniate
Porti incuiate,ferstre negre,complet tacute
O sa cobori la vale alaturi pavajului ud
Pina la casa cu portic si curte adinca
O sa urci treptele prafuite din fundul curtii
Prin aburii cartofilor ,nestins , fierti de Paula
Impreuna cu vesnicul ventilator din perete
Spre odaia dintre doua usi
Cu o soba rece ,decor
In drapta usii
Contorul electric, atotputernic
Zace mort
Ochiul ferestrei
Cu geamul rece si ud
Sta jumatate ingropat sub iedera
Pe podea, linga soba
Doua coloane de-un metru, de carti
Usor inclinate
Pe coltul mesei
Un picup, cu unicul disc
Tocit iremediabil
In noapte
In patul fara saltea
Sub o patura veche
O sa gasesti un gindac gras,negru, trufas
Poems in the same category
El
Si l-am vazut pe strada ,
Trecand cu acte-n mana,
Ne-am salutat in graba,
El n-a vrut sa ramana.
Cu griji preocupat,
Nici trist,nici fericit,
Oare mi-o fi iertat
Ca l-am dezamagit?
Este la casa lui,
Dar fara nici o fata,
Pentru baiatul nostru,
Mereu prezent ca tata.
De ce l-am inselat?
Acum nici nu mai stiu,
Traiesc cu alt barbat,
Insa si lui ii scriu.
L-am evitat mereu,
De cand ne-am despartit,
Acum il caut eu,
Si nu e de gasit.
Pretind c-as fericita,
Insa am esuat,
Si nu ma simt iubita,
Nu stiu ce-am realizat.
El umbla si tot face,
Eu bat pasul pe loc,
E clar ca nu ma place,
Parca at fi un joc.
Se-ascunde cand ma vede,
O ia pe alta parte,
I-as scrie,dar m-ar crede?
Mi-ar trebuie o carte...
I-as spune ca regret,
Ca dupa 10 ani,
Am ajuns amandoi
De dragoste orfani.
Actualul îmi intoarce
Cu varf si indeasat,
Greseala vietii mele,
Si el m-a inselat.
Dormim doar separati,
Nici nu mai stiu cum e,
El vrea doar aventura,
Eu caut dragoste.
De dor sunt insetata,
De dragoste si cald,
Stiu ce-am avut odata,
Si -n lacrimi ochii scald .
Am inteles ca inca
Nu vrea o alta fata,
Ca e preocupat
De rolul sau de tata.
Copilul nostru vrea
Sa-l puna pe picioare,
Eu n-am ce sa-i offer
Si asta chiar ma doare.
Îmi amintesc si-acum
Ce mult m-a cautat,
Si n-as sti sa va spun
De ce l-am inselat.
Mereu cu planuri mari ,
Eu n-am stiut sa vad,
Si cu aceste ganduri,
In suflet fac prapad.
Am socotit ca e
Mereu preocupat,
Era din dragoste,
Eu nu am observat.
Ma-nchid iar in balcon,
Aprind iar o tigara,
Nu-mi place sa fumez,
Dar poate-l vad afara .
Tentație divină
M-a împins în perete
A început să mă dezbrace
Mi-a dezvăluit secrete
Cum mă va satisface
M-am uitat mirată
La abdomenul lui perfect
Eram așa desconcentrată
Încât îl priveam fără respect
Pentru a-l supăra i-am zis
”Ce faci, Adonis?
Crezi că mă seduci
Dacă te dezbraci?”
Mi-a zâmbit cu nerușinare
Asupra mea știa ce efect are
În ochii lui am văzut dominare
Cunoșteam de ce-i în stare
S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit
”Da! Și chiar o fac....”
Atât de rău m-a ispitit
Încât am trecut la atac.
Un fluture alb
Pe pajiştea verde stau clipele mute
şi flori se desfac răspândind fericire,
un fluture alb de prin zări aşternute
desprins e din soare cu-a lui strălucire.
E fulger de vară prin timpul statornic,
răstimpuri de clipe stau ani să măsoare,
întinsele-i aripi sunt limbi de ceasornic
ce vremea le poartă din floare în floare.
Din albul aprins aşezat şi în suflet
vorbesc adieri peste flori întristate,
răsfrânte de veacuri, s-aşeze răsuflet
în cupe rotunde de buze-nrămate.
Un cerc de culoare privirea-i aprinde,
e cerul tablou într-o floare plăpândă,
cu îngeri şi nori necuprinsul cuprinde
copila crăiasă prin lumea ei blândă.
Arome se-avântă simţirea să-i scalde
cu calde chemări într-o clipă zăbavă,
un fluture plânge cu lacrimi ce-s dalbe,
în aripi cuprinde o floare-n dumbravă.
Un fluture alb cu iubire se-apleacă
pe floarea râvnită de ploaie şi soare,
în albul din aripi culori să petreacă,
un fluture alb răstignit pe o floare.
Nu stelele...
Nu stelele aprinse
Pe boltă, mă uimesc,
Ci ochii tăi albaştri,
Atunci când mă privesc.
Nu mă uimesc nici Câinii,
Nici cele două Urse,
Ci gura ta cea dulce
Şi ale tale buze.
Nici ale lunii raze,
Din nori când se ivesc,
Ci nopţile cu tine
Alături, mă uimesc.
Romanță
Făptură, dulce făptură, ochi de lumină,
Ce cobori pe raza gălbuie, ca o felină,
Pe-un freamăt de noapte îmi intri-n odaie,
Somnul îmi mângâi cu-n murmur de ploaie,
(Fricoasă, inima-mi bate în palmele tale),
Și plângi peste ceruri cu aurori boreale.
Hai vino, străino, și dulce îmi cântă pe buze,
În colțul gurii, frânge-mi al lunii surâs,
Pune-mi la creștet îngeri cu mame lăuze,
Și ochi de fecioare ce niciodată n-au plâns.
Apoi du-mă departe, la ani-lumină de casă,
Pe cea din ultimă stea, să te cer de mireasă,
Să mă caute pământul, să-ntrebe odaia de mine,
Să las totu-n urmă și toate să-mi fie străine,
Să fim doar noi doi...goi, în eden, şi orbiţi,
S-alergăm după şarpe, ca să fim ispitiţi...
Hai vino, iubito, hoțește fură-mi săruturi,
Din ochii albaștri, să-mi plângă doar fluturi,
Stoarce-mi pe tâmple amurguri de îngeri,
Iar inima arsă, cu inima ta să mi-o sângeri.
Distanta dintre noi
Apus frumos de vara
Parca ar fi prima oara
Am în minte zeci de gânduri
Dar m am pierdut printre rânduri
Când vine vremea sa pleci
Și palmele mi s reci
Și sufletul mi e gol
Și o sa mi fie dor
Dar sa te întorci te aștept
Căci inima ce mi bate n piept
E doar a ta, numai a ta
Iubire, pentru totdeauna
Și atunci când o sa vii
Și privirile se vor întâlni
Zeci de pomi vor înflori
Iar noi vom fi din nou copii
El
Si l-am vazut pe strada ,
Trecand cu acte-n mana,
Ne-am salutat in graba,
El n-a vrut sa ramana.
Cu griji preocupat,
Nici trist,nici fericit,
Oare mi-o fi iertat
Ca l-am dezamagit?
Este la casa lui,
Dar fara nici o fata,
Pentru baiatul nostru,
Mereu prezent ca tata.
De ce l-am inselat?
Acum nici nu mai stiu,
Traiesc cu alt barbat,
Insa si lui ii scriu.
L-am evitat mereu,
De cand ne-am despartit,
Acum il caut eu,
Si nu e de gasit.
Pretind c-as fericita,
Insa am esuat,
Si nu ma simt iubita,
Nu stiu ce-am realizat.
El umbla si tot face,
Eu bat pasul pe loc,
E clar ca nu ma place,
Parca at fi un joc.
Se-ascunde cand ma vede,
O ia pe alta parte,
I-as scrie,dar m-ar crede?
Mi-ar trebuie o carte...
I-as spune ca regret,
Ca dupa 10 ani,
Am ajuns amandoi
De dragoste orfani.
Actualul îmi intoarce
Cu varf si indeasat,
Greseala vietii mele,
Si el m-a inselat.
Dormim doar separati,
Nici nu mai stiu cum e,
El vrea doar aventura,
Eu caut dragoste.
De dor sunt insetata,
De dragoste si cald,
Stiu ce-am avut odata,
Si -n lacrimi ochii scald .
Am inteles ca inca
Nu vrea o alta fata,
Ca e preocupat
De rolul sau de tata.
Copilul nostru vrea
Sa-l puna pe picioare,
Eu n-am ce sa-i offer
Si asta chiar ma doare.
Îmi amintesc si-acum
Ce mult m-a cautat,
Si n-as sti sa va spun
De ce l-am inselat.
Mereu cu planuri mari ,
Eu n-am stiut sa vad,
Si cu aceste ganduri,
In suflet fac prapad.
Am socotit ca e
Mereu preocupat,
Era din dragoste,
Eu nu am observat.
Ma-nchid iar in balcon,
Aprind iar o tigara,
Nu-mi place sa fumez,
Dar poate-l vad afara .
Tentație divină
M-a împins în perete
A început să mă dezbrace
Mi-a dezvăluit secrete
Cum mă va satisface
M-am uitat mirată
La abdomenul lui perfect
Eram așa desconcentrată
Încât îl priveam fără respect
Pentru a-l supăra i-am zis
”Ce faci, Adonis?
Crezi că mă seduci
Dacă te dezbraci?”
Mi-a zâmbit cu nerușinare
Asupra mea știa ce efect are
În ochii lui am văzut dominare
Cunoșteam de ce-i în stare
S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit
”Da! Și chiar o fac....”
Atât de rău m-a ispitit
Încât am trecut la atac.
Un fluture alb
Pe pajiştea verde stau clipele mute
şi flori se desfac răspândind fericire,
un fluture alb de prin zări aşternute
desprins e din soare cu-a lui strălucire.
E fulger de vară prin timpul statornic,
răstimpuri de clipe stau ani să măsoare,
întinsele-i aripi sunt limbi de ceasornic
ce vremea le poartă din floare în floare.
Din albul aprins aşezat şi în suflet
vorbesc adieri peste flori întristate,
răsfrânte de veacuri, s-aşeze răsuflet
în cupe rotunde de buze-nrămate.
Un cerc de culoare privirea-i aprinde,
e cerul tablou într-o floare plăpândă,
cu îngeri şi nori necuprinsul cuprinde
copila crăiasă prin lumea ei blândă.
Arome se-avântă simţirea să-i scalde
cu calde chemări într-o clipă zăbavă,
un fluture plânge cu lacrimi ce-s dalbe,
în aripi cuprinde o floare-n dumbravă.
Un fluture alb cu iubire se-apleacă
pe floarea râvnită de ploaie şi soare,
în albul din aripi culori să petreacă,
un fluture alb răstignit pe o floare.
Nu stelele...
Nu stelele aprinse
Pe boltă, mă uimesc,
Ci ochii tăi albaştri,
Atunci când mă privesc.
Nu mă uimesc nici Câinii,
Nici cele două Urse,
Ci gura ta cea dulce
Şi ale tale buze.
Nici ale lunii raze,
Din nori când se ivesc,
Ci nopţile cu tine
Alături, mă uimesc.
Romanță
Făptură, dulce făptură, ochi de lumină,
Ce cobori pe raza gălbuie, ca o felină,
Pe-un freamăt de noapte îmi intri-n odaie,
Somnul îmi mângâi cu-n murmur de ploaie,
(Fricoasă, inima-mi bate în palmele tale),
Și plângi peste ceruri cu aurori boreale.
Hai vino, străino, și dulce îmi cântă pe buze,
În colțul gurii, frânge-mi al lunii surâs,
Pune-mi la creștet îngeri cu mame lăuze,
Și ochi de fecioare ce niciodată n-au plâns.
Apoi du-mă departe, la ani-lumină de casă,
Pe cea din ultimă stea, să te cer de mireasă,
Să mă caute pământul, să-ntrebe odaia de mine,
Să las totu-n urmă și toate să-mi fie străine,
Să fim doar noi doi...goi, în eden, şi orbiţi,
S-alergăm după şarpe, ca să fim ispitiţi...
Hai vino, iubito, hoțește fură-mi săruturi,
Din ochii albaștri, să-mi plângă doar fluturi,
Stoarce-mi pe tâmple amurguri de îngeri,
Iar inima arsă, cu inima ta să mi-o sângeri.
Distanta dintre noi
Apus frumos de vara
Parca ar fi prima oara
Am în minte zeci de gânduri
Dar m am pierdut printre rânduri
Când vine vremea sa pleci
Și palmele mi s reci
Și sufletul mi e gol
Și o sa mi fie dor
Dar sa te întorci te aștept
Căci inima ce mi bate n piept
E doar a ta, numai a ta
Iubire, pentru totdeauna
Și atunci când o sa vii
Și privirile se vor întâlni
Zeci de pomi vor înflori
Iar noi vom fi din nou copii
Other poems by the author
iarna
Am o amintire tare puternica dintr-o dimineata de iarna ,putin dupa ce se luminase ,de acum asa multi ani ca pare din alta viata
Mergeam spre cluj intr-o vreme apropiata sarbatorilor, poate chiar in ajunul craciunului si-ntr-un loc, dincolo de reghin ,drumul urca pe un deal iar soseaua ocolea un sat peste care ninsese greu, aflat ca-ntr-o caldare,sub picioarele mele
Nu ningea,dar era un fel de picla coborita peste sat ,iar norii stateau asa josi ca pareau un fel de baldachin
Din toate casele din satul asta, din toate hornurile lor,se ridica cite un fir subtire de fum alb ,asa drept si nemiscat in aerul limpede si rece ca pareau ,pur si simplu ,agatate de cer, ca niste goburi in brad.
Am oprit si-am stat o vreme sa ma dumiresc daca satul ala chiar plutea pe nori si s-aleg unde-i cerul si pamintul , sa vad unde-i drumul si incotro merg.
pasta de dinti
pasta de dinti,magica,mentolata, face minuni
ea sta intr-un tub colorat
si printr-un capac economic
se aseaza pe periuta de dinti
noua,curent,ne place pasta colgate
ea este alba si parfumata
face o spuma bogata
care lasa dintii stralucitori
as vrea sa fiu o pasta de dinti
si-n fiecare dimineata
inainte de orice, as vrea
sa stau intins pe periuta ta
macar
Macar am luna
Desi sint un spin de ciulin negru ,uscat
Macar am ploaia
Desi sint un mal de lut galben, surpat
Macar am vintul
Desi sint doar amintirea unei soapte stinse
Macar am avut un ciine
Desi m-a muscat la sfirsit
Macar am avut un cal
Desi m-a sfarimat in nisip
Macar am avut iubirea
Desi e doar o lama care taie adinc si doare
ultimul felinar
In lungul strazii
sub ultimul felinar
Doi betivi imbratisati
Intr-un triunghi isoscel
Ninge peste ei
Acea zapada
care nu-nfrigureaza
Ninge peste ei
doar o mingiiere
In clopotul de lumina
al ultimului felinar
Se sfirseste strada
Se sfirseste iarna
masurarea
Tu ai spus
Sa ne masuram
Sa ne asezam
Spate-n spate
Am masurat si am vazut asa
Statura ta
Aproape firava
Mult peste cit pot eu cara
Darnicia ta
Coplesitor nevazuta
Atit de mare-i recunostinta
Glasul tau
Chiar soptit
Mai sonor si raspicat decit al meu
Visele tale
Colorate tacut
Asa adinc coborite-n amintire
Ochii tai albastri
Desi tristi
Infinit mai frumosi decit ai mei
Dar iubirea ta
Altfel adinca
N-o poate-ntrece pe a mea
iarna
Am o amintire tare puternica dintr-o dimineata de iarna ,putin dupa ce se luminase ,de acum asa multi ani ca pare din alta viata
Mergeam spre cluj intr-o vreme apropiata sarbatorilor, poate chiar in ajunul craciunului si-ntr-un loc, dincolo de reghin ,drumul urca pe un deal iar soseaua ocolea un sat peste care ninsese greu, aflat ca-ntr-o caldare,sub picioarele mele
Nu ningea,dar era un fel de picla coborita peste sat ,iar norii stateau asa josi ca pareau un fel de baldachin
Din toate casele din satul asta, din toate hornurile lor,se ridica cite un fir subtire de fum alb ,asa drept si nemiscat in aerul limpede si rece ca pareau ,pur si simplu ,agatate de cer, ca niste goburi in brad.
Am oprit si-am stat o vreme sa ma dumiresc daca satul ala chiar plutea pe nori si s-aleg unde-i cerul si pamintul , sa vad unde-i drumul si incotro merg.
pasta de dinti
pasta de dinti,magica,mentolata, face minuni
ea sta intr-un tub colorat
si printr-un capac economic
se aseaza pe periuta de dinti
noua,curent,ne place pasta colgate
ea este alba si parfumata
face o spuma bogata
care lasa dintii stralucitori
as vrea sa fiu o pasta de dinti
si-n fiecare dimineata
inainte de orice, as vrea
sa stau intins pe periuta ta
macar
Macar am luna
Desi sint un spin de ciulin negru ,uscat
Macar am ploaia
Desi sint un mal de lut galben, surpat
Macar am vintul
Desi sint doar amintirea unei soapte stinse
Macar am avut un ciine
Desi m-a muscat la sfirsit
Macar am avut un cal
Desi m-a sfarimat in nisip
Macar am avut iubirea
Desi e doar o lama care taie adinc si doare
ultimul felinar
In lungul strazii
sub ultimul felinar
Doi betivi imbratisati
Intr-un triunghi isoscel
Ninge peste ei
Acea zapada
care nu-nfrigureaza
Ninge peste ei
doar o mingiiere
In clopotul de lumina
al ultimului felinar
Se sfirseste strada
Se sfirseste iarna
masurarea
Tu ai spus
Sa ne masuram
Sa ne asezam
Spate-n spate
Am masurat si am vazut asa
Statura ta
Aproape firava
Mult peste cit pot eu cara
Darnicia ta
Coplesitor nevazuta
Atit de mare-i recunostinta
Glasul tau
Chiar soptit
Mai sonor si raspicat decit al meu
Visele tale
Colorate tacut
Asa adinc coborite-n amintire
Ochii tai albastri
Desi tristi
Infinit mai frumosi decit ai mei
Dar iubirea ta
Altfel adinca
N-o poate-ntrece pe a mea