Luciditate
Un moment lucid
M-am trezit azi, am 36 de ani
Fug ca să-mi las gândurile în urmă
Dar totuși cineva mă prinde
Mi le înapoiază.
Sunt doar un mort viu plin de speranță,
De a fi mai bun ,de a avea parte
De fericire, sănătate și iubire
A mea și a celor dragi din jur.
Gândul spre casă, mă inspaimantă
Nu știu ce mă va aștepta...
O mare plina de speranță
Sau doar un vid neclintit.
Lyon 13/02/2024
Category: Love poems
All author's poems: Sirena88
Date of posting: 13 февраля 2024
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 503
Comments
Poems in the same category
În taină te caut…
În taină te caut, și-n taină m-ascund,
Speranța-mi e umbra ce cade pe tine,
Dar pașii tăi fug, și amorul scufund,
Într-o inimă arsă de iubiri clandestine.
Îți scriu fără glas, cu cerneala din plâns,
Cuvintele dor când nu duc înspre tine,
Şi râuri de lacrimi în suflet am strâns,
Ca valuri înalte să te aducă la mine.
Și iarăși m-ascund, și iarăși tresar,
Ca steaua ce moare-ntr-o zare străină,
Căci tu ești lumina din visu-mi amar,
Dar ești și durerea, lipsită de vină.
Și tot ce rămâne e-un dans fără pas,
Un timp fără ceas și o toamnă-n oglindă,
Iar lacrima mea în ochiul tău a rămas,
Ca o noapte senină în care luna colindă.
Doar vântul...
Stau și-ascult...
Doar vântul îmi vorbește,
El mi-e prieten cât sunt iară singur.
Stau și-ascult,
Doar foșnet de pădure,
M-am îndepărtat din nou
De lume...
Din nou,doar pașii tăi
Trec tăcuți printre clipe,
Purtați de fluturi albi
Care bat din aripe...
Din nou cu tine-n gând
Stau și-ascult glas de ape,
Din nou mă mai mint
Că ești aproape,
Si iar stau pierdut de timp
Ca o floare de pe câmp,
Care-așteaptă roua zorilor,
Pradă speranțelor...
............................................
Pe cărări ce-au fost,
Vremea e târzie
Si tristeți de toamnă
Rătăcesc,
Ochii tăi de-ntreb
Spun ca mai iubesc,
Unde ești ??...
Să te caut, iar pornesc...
Dansul Iubirii
Desculț pe scena inimii,
Un spectator a fost de ajuns,
Să pot juca jocul iubirii,
Când de privire am fost patruns...
Mă pierd în lumi și doar visez,
Dar in adânc mă regasesc,
La orice pas ce il urmez,
Greșesc,si apoi iarasi te privesc.
Pe margine de scenă, tremur,
Căci umbra ta mă urmarește,
Iubirea ta nu sta pe loc
Și inima iti tot clipește.
În palma ta, tăcerile devin cuvinte,
Și orice respirație mă apasă,
Între iluzie si adevar ,se simte,
Că povestea i doar a noastra.
Un dans de emoții ce nu se termină,
Într o piesa de teatru cu final fericit,
Pe ritmul iubirii lumina se oprește
În mii de aplauze fara sfarșit.
Oda iubirii eterne
Înfășoară-mi buzele în veșmântul aromelor tale divine,
Ca o flacără de vară în abisul meu,
Tu, lumină ce aduci căldură în întunericul meu,
Hrănești inima mea cu extazul veșniciei.
Ești floare ce îmbată inima cu atingerea ei delicată,
Ca o simfonie sublimă ce îmbrățișează urechea cu măiestrie,
Îmbrățișare ce învelește trupul în voalul nopții
Tu ești ploaia mea, căci când lacrimile mele cad,
Picuri ca rouă pe solul rece al dorinței mele,
În furtuna sufletului, ești calmul meu,
În brațele tale, lacrimile devin perle de rugăciune
Pe pieptul tău, suferința se transformă în alinare divină,
Lacrimile nu mai secătuiesc izvorul iubirii noastre,
Căci tu m-ai umplut cu nectarul nemuritor al pasiunii
După epoci întregi, când umbra trecutului mă îngropase în adâncul gândurilor mele,
Astăzi, în aura mea, vibrează o inimă renascută, pulsând în armonie cu universul
În strălucirea unei eternități, viața se desfășoară ca un banchet al esenței tale divine, care răzbate prin veșnicie cu o suavă forță. Și sublimate de lumina iubirii noastre, amarele regrete se estompează într-o neantizare glorificatoare, subtilă și solemnă, sub egida uitării
În taină te caut…
În taină te caut, și-n taină m-ascund,
Speranța-mi e umbra ce cade pe tine,
Dar pașii tăi fug, și amorul scufund,
Într-o inimă arsă de iubiri clandestine.
Îți scriu fără glas, cu cerneala din plâns,
Cuvintele dor când nu duc înspre tine,
Şi râuri de lacrimi în suflet am strâns,
Ca valuri înalte să te aducă la mine.
Și iarăși m-ascund, și iarăși tresar,
Ca steaua ce moare-ntr-o zare străină,
Căci tu ești lumina din visu-mi amar,
Dar ești și durerea, lipsită de vină.
Și tot ce rămâne e-un dans fără pas,
Un timp fără ceas și o toamnă-n oglindă,
Iar lacrima mea în ochiul tău a rămas,
Ca o noapte senină în care luna colindă.
Doar vântul...
Stau și-ascult...
Doar vântul îmi vorbește,
El mi-e prieten cât sunt iară singur.
Stau și-ascult,
Doar foșnet de pădure,
M-am îndepărtat din nou
De lume...
Din nou,doar pașii tăi
Trec tăcuți printre clipe,
Purtați de fluturi albi
Care bat din aripe...
Din nou cu tine-n gând
Stau și-ascult glas de ape,
Din nou mă mai mint
Că ești aproape,
Si iar stau pierdut de timp
Ca o floare de pe câmp,
Care-așteaptă roua zorilor,
Pradă speranțelor...
............................................
Pe cărări ce-au fost,
Vremea e târzie
Si tristeți de toamnă
Rătăcesc,
Ochii tăi de-ntreb
Spun ca mai iubesc,
Unde ești ??...
Să te caut, iar pornesc...
Dansul Iubirii
Desculț pe scena inimii,
Un spectator a fost de ajuns,
Să pot juca jocul iubirii,
Când de privire am fost patruns...
Mă pierd în lumi și doar visez,
Dar in adânc mă regasesc,
La orice pas ce il urmez,
Greșesc,si apoi iarasi te privesc.
Pe margine de scenă, tremur,
Căci umbra ta mă urmarește,
Iubirea ta nu sta pe loc
Și inima iti tot clipește.
În palma ta, tăcerile devin cuvinte,
Și orice respirație mă apasă,
Între iluzie si adevar ,se simte,
Că povestea i doar a noastra.
Un dans de emoții ce nu se termină,
Într o piesa de teatru cu final fericit,
Pe ritmul iubirii lumina se oprește
În mii de aplauze fara sfarșit.
Oda iubirii eterne
Înfășoară-mi buzele în veșmântul aromelor tale divine,
Ca o flacără de vară în abisul meu,
Tu, lumină ce aduci căldură în întunericul meu,
Hrănești inima mea cu extazul veșniciei.
Ești floare ce îmbată inima cu atingerea ei delicată,
Ca o simfonie sublimă ce îmbrățișează urechea cu măiestrie,
Îmbrățișare ce învelește trupul în voalul nopții
Tu ești ploaia mea, căci când lacrimile mele cad,
Picuri ca rouă pe solul rece al dorinței mele,
În furtuna sufletului, ești calmul meu,
În brațele tale, lacrimile devin perle de rugăciune
Pe pieptul tău, suferința se transformă în alinare divină,
Lacrimile nu mai secătuiesc izvorul iubirii noastre,
Căci tu m-ai umplut cu nectarul nemuritor al pasiunii
După epoci întregi, când umbra trecutului mă îngropase în adâncul gândurilor mele,
Astăzi, în aura mea, vibrează o inimă renascută, pulsând în armonie cu universul
În strălucirea unei eternități, viața se desfășoară ca un banchet al esenței tale divine, care răzbate prin veșnicie cu o suavă forță. Și sublimate de lumina iubirii noastre, amarele regrete se estompează într-o neantizare glorificatoare, subtilă și solemnă, sub egida uitării
Other poems by the author
O femeie așa ca tine!
Am învățat atâtea de la tine
Și încă mai e loc
Un zâmbet sincer și o vorbă caldă
Asta ești tu,făptură dragă
Norocoasă mai sunt eu
Avându-te în drumul meu
Iară alături îți voi rămâne
Mereu și tot mereu
Un mod mai bun nu am găsit
Femeie dragă,
Ca să îți spun, ești de neprețuit
La mulți ani sănătoși și norocoși!!!
Ce aș fi vrut
Ce aș fi vrut...
Visez la o viață ce n-am avut
Dar sunt încă prinsă în trecut
De ce continui să mă mint
Fricile nu mi le afrunt
O viață în care aș fi zburat
În care aș fi fost liberă de orice contract
Limita mi-ar fi fost cerul și nici măcar
Un om de pasaj aș fi rămas.
Mă doare când nu pot să exprim
Tot ceea ce sunt și cum mă simt
Și văd cum mă mint din ce în ce mai mult
Gândurile să mi le astup .
Și le sufoc în fiecare zi
Punând pietre unele peste altele
Oxigen nelăsând, necrozându-le rând pe rând
Și uite așa mă trezesc visând...
Trecător prin lume
Spune-mi tu străine cu ce îs sunt pași
Mai apăsați și mai importanți ca altora
De ce ești tu special pasagerul?
Nu știi oare ca totul e trecător...
De te uiți în jur vei vedea că ești
Un praf în aceasta dezordine colosală
Tot ce ai aparține pământului
Iar el în sine este al cosmosului.
Nu vezi tu oare ,chiar dacă te doare
Că ești un suvenir în grija vântului
Ce va veni și te va șterge
Și te va dărui pământului.
Și dacă...
Și dacă moartea e prezentă
Și așteaptă într-o stare latentă
Doar suflul să ți-l ia
Își urmărește privirea
Și sufletul cum ți se golește
Și dacă e prezentă, uitându-se la tine
Cum tot mai multe urme îți lasă
Te vrea dar nu te ia ,căci știe
Că tot mai dulce ești atunci când...
Inima ți-e plină de suspine.
Te observă din ce în ce mai aproape
Își respiră în fața fără să o vezi
Dar tu simți fiorul pe care ,
Il vei îmbrățișa într-un final.
În sfârșit ne-am întâlnit.
Cursă contra timp.
Alerg spre mine
Oare alerg înspre sau mă îndepărtez de viață
Fiorul morții m-a întâmpinat de 2 ori într-o singură săptămâna
Doar un bun reflex și un inger pe bicicleta
Îmi țin încă respirația aici pe pământ
Ce oare este frica de a pieri ,de a nu mai fi
De ce mă inspaimantă ce nu cunosc ?
Mă țin atât de strânsă cu ghearele de ale vieții gât
Vreau să stau Doamne până când motivația să nu o mai cunosc.
Îmi place să râd să mă simt în viață
Oamenii și natura să o ascult
Să mă întrec cu mine în fiecare zi
Să merit Doamne,acest loc pe pământ.
Final de zi
Când ziua ultimă va veni
Ce oare va conta pentru noi toți
Lumina de la capătul tunelului
Sau întunericul de la sfârșitul drumului.?
Ce luam oare cu noi ..
Ce vom căra în buzunare
Sufletul va fi măcar pe jumătate plin
Idei ce mă inunda cu miile
Și va veni cu siguranță
Această zi pentru noi toți
Ne vom revedea cu siguranță..
Asta rămâne de aflat .
O femeie așa ca tine!
Am învățat atâtea de la tine
Și încă mai e loc
Un zâmbet sincer și o vorbă caldă
Asta ești tu,făptură dragă
Norocoasă mai sunt eu
Avându-te în drumul meu
Iară alături îți voi rămâne
Mereu și tot mereu
Un mod mai bun nu am găsit
Femeie dragă,
Ca să îți spun, ești de neprețuit
La mulți ani sănătoși și norocoși!!!
Ce aș fi vrut
Ce aș fi vrut...
Visez la o viață ce n-am avut
Dar sunt încă prinsă în trecut
De ce continui să mă mint
Fricile nu mi le afrunt
O viață în care aș fi zburat
În care aș fi fost liberă de orice contract
Limita mi-ar fi fost cerul și nici măcar
Un om de pasaj aș fi rămas.
Mă doare când nu pot să exprim
Tot ceea ce sunt și cum mă simt
Și văd cum mă mint din ce în ce mai mult
Gândurile să mi le astup .
Și le sufoc în fiecare zi
Punând pietre unele peste altele
Oxigen nelăsând, necrozându-le rând pe rând
Și uite așa mă trezesc visând...
Trecător prin lume
Spune-mi tu străine cu ce îs sunt pași
Mai apăsați și mai importanți ca altora
De ce ești tu special pasagerul?
Nu știi oare ca totul e trecător...
De te uiți în jur vei vedea că ești
Un praf în aceasta dezordine colosală
Tot ce ai aparține pământului
Iar el în sine este al cosmosului.
Nu vezi tu oare ,chiar dacă te doare
Că ești un suvenir în grija vântului
Ce va veni și te va șterge
Și te va dărui pământului.
Și dacă...
Și dacă moartea e prezentă
Și așteaptă într-o stare latentă
Doar suflul să ți-l ia
Își urmărește privirea
Și sufletul cum ți se golește
Și dacă e prezentă, uitându-se la tine
Cum tot mai multe urme îți lasă
Te vrea dar nu te ia ,căci știe
Că tot mai dulce ești atunci când...
Inima ți-e plină de suspine.
Te observă din ce în ce mai aproape
Își respiră în fața fără să o vezi
Dar tu simți fiorul pe care ,
Il vei îmbrățișa într-un final.
În sfârșit ne-am întâlnit.
Cursă contra timp.
Alerg spre mine
Oare alerg înspre sau mă îndepărtez de viață
Fiorul morții m-a întâmpinat de 2 ori într-o singură săptămâna
Doar un bun reflex și un inger pe bicicleta
Îmi țin încă respirația aici pe pământ
Ce oare este frica de a pieri ,de a nu mai fi
De ce mă inspaimantă ce nu cunosc ?
Mă țin atât de strânsă cu ghearele de ale vieții gât
Vreau să stau Doamne până când motivația să nu o mai cunosc.
Îmi place să râd să mă simt în viață
Oamenii și natura să o ascult
Să mă întrec cu mine în fiecare zi
Să merit Doamne,acest loc pe pământ.
Final de zi
Când ziua ultimă va veni
Ce oare va conta pentru noi toți
Lumina de la capătul tunelului
Sau întunericul de la sfârșitul drumului.?
Ce luam oare cu noi ..
Ce vom căra în buzunare
Sufletul va fi măcar pe jumătate plin
Idei ce mă inunda cu miile
Și va veni cu siguranță
Această zi pentru noi toți
Ne vom revedea cu siguranță..
Asta rămâne de aflat .
anonim