Poems in the same category
Colega mea de grădiniță
Colega mea de grădiniță
Frumoasă, dulce cu codițe
Ne-an întânlit pe drumul vieții,
Te admiram,eu băiat și tu fetiță.
Tu zvăpăiată și activă,eu un rezervat,
Vorbeai câte în lună și în stele
Eu cu drag te-am ascultat
Pe o bancă într-un parc.
Ne plimbam ținându-ne de mână
Serveam prăjituri ori înghețată
Tu erai o surioară ,eu un frățior
Dar nu vorbeam despre viitor.
Mă gândeam ades la tine,
Să te văd îmi era dor
Vorbele de duh și pline de humor
Ne făcea să râdem amândoi în cor.
Cât a ținut prietenia noastră?
N-ai bănuit nimic?
Până într-o zi când ,nu ne-am întânlit
Și mi-am simțit sufletul rănit ...
Te-am întânlit pe stradă
Te-am strâns în brațe fericit
Ce ne lega de atâta vreme ,ce era?
Era doar iubirea ,iubirea ne lega!...
CAND EȘTI SUPĂRATĂ
Plouă cu regrete de o vreme-ncoace,
Vântul le-ntețește, iar eu stau ca pe ace!
Tu desenezi destinul ținând bine de frâu
Și-ncerci să pui baraj p-al vieții firav râu!
Ți timpul în loc, atât cât îți convine,
Eu cerc ca să țin pasul, dar nu-ți pasă de mine!
Mi-arunci o firmitură de dragoste târzie
Amanetându-mi sufletul ce stă ascuns sub glie!
Profiți când vine noaptea, în razele de lună
Arăți ca și o zână, iar inima-mi suspină
Văzând-te aproape, dar nu te poate atinge
Și azi, ca-ntotdeauna, de dor ea se va stinge!
Cu ce-am greșit eu oare, cu ce te-am supărat,
Vorbește și cu mine sau oare nu-ți mai plac?
Peste supărare lasă astă seară cortina ca să cadă
Fi iarăși fata dulce și mie atât de dragă!
Să nu lăsăm un lucru banal ca supărarea
Să crească între noi cum crește-n tindă floarea!
Aruncă peste dânsa o urmă de iubire
Și vezi cum o să iasă lăstar de fericire!
Focul nostru
Când e frig
în camera noastră
și focul pare
că s-a stins demult,
el e de fapt ascuns
într-un simplu sărut,
într-o simlpă atingere
fină ca o adiere de vânt,
el doar așteaptă
un dulce cuvânt
să se aprindă
ca și cum ar fi prima oară.
(All rights reserved)
ÎNGERI ȘI DEMONI
Nu pot crede ,privindu-i mai bine
Atent ,iscoditor așa cum se cuvine.
Ce bine semănăm oamenii , unii cu alții
Aceiași ochi, aceiași frunte înaltă
Acelaș sânge,acelaș mers bipet
Și nu pot înțelege ,cum sufletul,simțirea
Pe oameni îi împarte
În îngeri și în demoni
Pot jura că am întânlit
Asemenea oameni...
Ochii tăi
Ochii tăi poartă în ei frumusețe,
Dar din ei curge tristețe.
Ascunzi asta destul de bine
Dar doar pentru prezențe străine.
Eu îi citesc fără pic de efort,
Gasesc in ei așa de mult confort...
Repetitiv și de zi i-am admirat,
Și să creez ei m-au inspirat.
Pentru al meu suflet ochii tăi sunt ca o muză
Însă să îi înțeleagă pe ai mei refuză.
Refuza să vadă felul în care îi privesc
Și cat de mult îi doresc.
Doresc ca atunci când nu sunt atentă să mă urmărească,
Si când îi observ să continue să mă privească.
Doua perechi de ochi rătăcindu-se,
Întâlnindu-se și regăsindu-se.
Insa ochii tăi nu se îndreaptă spre a mea privire
Dar tot continuă să mă inspire,
Fiindca transmit atât de multe sentimente
Chiar și în cele mai irelevante momente.
Colega mea de grădiniță
Colega mea de grădiniță
Frumoasă, dulce cu codițe
Ne-an întânlit pe drumul vieții,
Te admiram,eu băiat și tu fetiță.
Tu zvăpăiată și activă,eu un rezervat,
Vorbeai câte în lună și în stele
Eu cu drag te-am ascultat
Pe o bancă într-un parc.
Ne plimbam ținându-ne de mână
Serveam prăjituri ori înghețată
Tu erai o surioară ,eu un frățior
Dar nu vorbeam despre viitor.
Mă gândeam ades la tine,
Să te văd îmi era dor
Vorbele de duh și pline de humor
Ne făcea să râdem amândoi în cor.
Cât a ținut prietenia noastră?
N-ai bănuit nimic?
Până într-o zi când ,nu ne-am întânlit
Și mi-am simțit sufletul rănit ...
Te-am întânlit pe stradă
Te-am strâns în brațe fericit
Ce ne lega de atâta vreme ,ce era?
Era doar iubirea ,iubirea ne lega!...
CAND EȘTI SUPĂRATĂ
Plouă cu regrete de o vreme-ncoace,
Vântul le-ntețește, iar eu stau ca pe ace!
Tu desenezi destinul ținând bine de frâu
Și-ncerci să pui baraj p-al vieții firav râu!
Ți timpul în loc, atât cât îți convine,
Eu cerc ca să țin pasul, dar nu-ți pasă de mine!
Mi-arunci o firmitură de dragoste târzie
Amanetându-mi sufletul ce stă ascuns sub glie!
Profiți când vine noaptea, în razele de lună
Arăți ca și o zână, iar inima-mi suspină
Văzând-te aproape, dar nu te poate atinge
Și azi, ca-ntotdeauna, de dor ea se va stinge!
Cu ce-am greșit eu oare, cu ce te-am supărat,
Vorbește și cu mine sau oare nu-ți mai plac?
Peste supărare lasă astă seară cortina ca să cadă
Fi iarăși fata dulce și mie atât de dragă!
Să nu lăsăm un lucru banal ca supărarea
Să crească între noi cum crește-n tindă floarea!
Aruncă peste dânsa o urmă de iubire
Și vezi cum o să iasă lăstar de fericire!
Focul nostru
Când e frig
în camera noastră
și focul pare
că s-a stins demult,
el e de fapt ascuns
într-un simplu sărut,
într-o simlpă atingere
fină ca o adiere de vânt,
el doar așteaptă
un dulce cuvânt
să se aprindă
ca și cum ar fi prima oară.
(All rights reserved)
ÎNGERI ȘI DEMONI
Nu pot crede ,privindu-i mai bine
Atent ,iscoditor așa cum se cuvine.
Ce bine semănăm oamenii , unii cu alții
Aceiași ochi, aceiași frunte înaltă
Acelaș sânge,acelaș mers bipet
Și nu pot înțelege ,cum sufletul,simțirea
Pe oameni îi împarte
În îngeri și în demoni
Pot jura că am întânlit
Asemenea oameni...
Ochii tăi
Ochii tăi poartă în ei frumusețe,
Dar din ei curge tristețe.
Ascunzi asta destul de bine
Dar doar pentru prezențe străine.
Eu îi citesc fără pic de efort,
Gasesc in ei așa de mult confort...
Repetitiv și de zi i-am admirat,
Și să creez ei m-au inspirat.
Pentru al meu suflet ochii tăi sunt ca o muză
Însă să îi înțeleagă pe ai mei refuză.
Refuza să vadă felul în care îi privesc
Și cat de mult îi doresc.
Doresc ca atunci când nu sunt atentă să mă urmărească,
Si când îi observ să continue să mă privească.
Doua perechi de ochi rătăcindu-se,
Întâlnindu-se și regăsindu-se.
Insa ochii tăi nu se îndreaptă spre a mea privire
Dar tot continuă să mă inspire,
Fiindca transmit atât de multe sentimente
Chiar și în cele mai irelevante momente.
Other poems by the author
Murmură aceleaşi şoapte...
Murmură aceleaşi şoapte din mulțime
În momentele aceluiași minut
În ce vis, pe ce țărm ai rămas?
Sub ce nor ai ajuns?
Se îneacă și curge în mine cărările toate
Pe acea lume care ai hoinărit.
Murmură aceleaşi şoapte printre rânduri
Visul îți mai păstrează imaginea.
Fără glas îmi șterg pleoapele ude
De umbra ta în urmărire
Orbesc mereu același pas.
De-ar fi să pleci, din lumea mea
Doar urma-i plânge într-un dans
Sunt mii de ochi cuprinși de lumi pierdute
Încet, iar uneori grăbit se stinge viața unui om
Si totul pare că se scurge într-o mare de noroi.
Căci ea e lumea ce mă plânge
De nopți întregi în zorii zilei.
Căci sufletul s-a trecut în nori, morman.
Si totul pare că rămîne în amintiri,
Doar urma-i plânge într-un dans.
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
PE VALURI...
AM PLÂNS, AM RÂS ÎNTR-UN UNGER DE IERNI PIERDUTE
PE VALURILE UNUI RÂU DE NUFERI
CĂCI TOTUL FOSTA CA UN JOC
SI TU RÂDEAI ÎN SÂNUL VREMII
DE PARCĂ AR FI PARIU DE DOI...
Tu nu eşti decât o stea ...
Tu nu eşti decât o stea
Care s-aprinde şi moare.
Tu nu eşti decât un soare
Ce apune şi răsare.
Tu nu eşti decât o zi
Care începe şi sfârşeşte.
Tu nu eşti decât o noapte
Care plânge-n întuneric.
Tu nu eşti decât o oră
Cu minute care tac.
Tu nu eşti decât o clipă
Care a fost şi numai e ...
Murmură aceleaşi şoapte...
Murmură aceleaşi şoapte din mulțime
În momentele aceluiași minut
În ce vis, pe ce țărm ai rămas?
Sub ce nor ai ajuns?
Se îneacă și curge în mine cărările toate
Pe acea lume care ai hoinărit.
Murmură aceleaşi şoapte printre rânduri
Visul îți mai păstrează imaginea.
Fără glas îmi șterg pleoapele ude
De umbra ta în urmărire
Orbesc mereu același pas.
De-ar fi să pleci, din lumea mea
Doar urma-i plânge într-un dans
Sunt mii de ochi cuprinși de lumi pierdute
Încet, iar uneori grăbit se stinge viața unui om
Si totul pare că se scurge într-o mare de noroi.
Căci ea e lumea ce mă plânge
De nopți întregi în zorii zilei.
Căci sufletul s-a trecut în nori, morman.
Si totul pare că rămîne în amintiri,
Doar urma-i plânge într-un dans.
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
PE VALURI...
AM PLÂNS, AM RÂS ÎNTR-UN UNGER DE IERNI PIERDUTE
PE VALURILE UNUI RÂU DE NUFERI
CĂCI TOTUL FOSTA CA UN JOC
SI TU RÂDEAI ÎN SÂNUL VREMII
DE PARCĂ AR FI PARIU DE DOI...
Tu nu eşti decât o stea ...
Tu nu eşti decât o stea
Care s-aprinde şi moare.
Tu nu eşti decât un soare
Ce apune şi răsare.
Tu nu eşti decât o zi
Care începe şi sfârşeşte.
Tu nu eşti decât o noapte
Care plânge-n întuneric.
Tu nu eşti decât o oră
Cu minute care tac.
Tu nu eşti decât o clipă
Care a fost şi numai e ...