Amor
Amurgul deja miroase a noapte,
În lună zeii cioplesc albe stele,
Pe boltă apar pete răzlețe de lapte,
Ce-n tremur varsă lumină din ele.
Clopote, cu zgomot, mângâie norii,
Vântul scârțâie scândura-n gard,
Timpul, fugar, rescrie trecute istorii,
Satul și valea se cufundă-n hazard.
Ochii sălbatici par felinare-n tufișuri,
Turmele dorm lângă brazi și izvoare,
Un cântec de fluier venit din hățișuri,
E scut și săgeată pentru lupi și mioare.
În case bătrâne lampa grabnic se stinge,
Pe ulițe răzlețe, rătăcește-un fecior,
Cu viața-n spinare, cu focul ce-l frige,
Pământul sub talpă-i freamătă a dor.
Gândul îi naște fiori de idilă sub lună,
Păsări de noapte îi zbor dinainte,
Merg fericiți deopotrivă împreună,
Stele sclipesc iar noaptea-i cuminte.
Cu galbena-i față, luna pare obosită,
Cioplitul de stele se oprește spre zori,
Feciorul se-ntoarce, și-i fără iubită,
Cu viața în spate, cu pași mici și ușori:
-De-ar fi tinerețea numai cu aur spoită,
De n-are iubire...mai bine să mori!
