Stau și privesc
Stau și privesc focul încet
Și ma întreb cât poat' sa doară
O iubire ce a'nceput
Nu tocmai însă într-o vară
A început atât de simplu de la doua trei cuvinte
Dar acum ma uit în față și mult te oi mai tine minte
Poate ce simt nu pare însă o fi iubire pentru mulți
Însă știu ca din iubire pentru tine-aș muta munți
Stau noaptea cu ochii în lacrimi, privind tăcut prin amintiri
Dorul de tine ma cheamă de dincolo din altă lume
Aș vrea să-ți ating doar mâna sau pe nume eu ați spune..
Dorul ăsta-i greutate
Ce-mi pasă sufletul..
Ma apasă zi și noapte
Mi as dori să-mi fi aproape
:)
Alexandru TamazlicaruPoems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Nisipuri mişcătoare: tentațiile...
Poem: Metamorfoza tăcerii
Scriitorul Mircea Cărtărescu a câștigat premiul "Thomas Mann" pentru Literatură pe 2018
Poem: Padurea
Poem: Valuri o mie
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Poem: Privesc pe fereastră!
Poem: Delicatețe
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO