Nesigur in doi

Am căutat alinare în umbrele nopții,
Făcând pacturi cu dorințele necontrolate,
Acum îmi simt sufletul căzut, măcinat,
Răsucindu-se în viciile ce nu mă lasă să respir.

Mi-e dor de acele zile când iubirea era pura,
Când inima batea cu ritm de bucurie,
Dar acum e un ecou rece,
Iar pasiunea s-a transformat în amintire amară.

Fug de la adevăr și mă ascund în fantezii,
Căutând sensuri care nu mai există,
Iar în oglinda ruptă, mă văd pierdut,
Devenind o umbră a omului ce am fost.

Poate că într-o altă viață voi înțelege,
Că nu există drumuri fără greșeli,
Dar până atunci, îmi zic adesea:
„O să găsesc răspunsul când timpul mă va schimba.”

Lasă-mă să te ating cu un sărut

Și să te alint cu-n roșu în obraji,

Ca florile ce-n primăvară cresc,

Pe câmpuri nesfârșite, în veșmânt de vrăji.

Lasă-mă să-ți pictez pe ochi stele,

Și-n părul tău, ca vântul să mă-nșir,

Să ne topim în nopți de catifea,

Cu inimi vibrând, sub cerul de safir.

Lasă-mă să te port prin visuri calde,

Pe aripi de lumină și parfum,

Să fim doi fluturi într-un vals etern,

Să strălucim în roua dimineții, blând.

Toate stelele vor cădea într-o zi,

Într-un dans lent, aproape divin,

Vor plânge, vor regreta, vor muri,

Dar atunci, pentru noi, ce va veni?

Vor muri în tăcere, ca dorința purtată-n vânt

Fără ecou, fără nume, fără noroc,

Regretând că au ars pentru ochii unui muritor,

Care le-a privit și-a crezut că-i nemuritor.

Vor plânge-n culori reci și albastre,

Lumina ce a trebuit, dar n-a fost sa fie,

Sub privirea unui cer obosit de veșnicie

Iar tăcerea îi va fi singura rugăciune.

Din dorința haosului și lacrima universului,

Se va renaște-n timp un nou echilibru,

Cu sori mai triști, dar mai înțelepți,

Dar timpul, obosit, își va opri pasul.

De te-ar păli sorocul, dragă lume,

Și-ai sta cu dorul singur la fereşti,

Să știi, iubirea nu moare de moarte

Ci moare când începi s-o bănuieşti

lar dacă într-o noapte fără stele

Vei auzi un cântec peste zări,

Să nu te-ntorci. Sunt numai amintirile

mele

Plimbându-si umbra printre depărtări.

Eu te-am iubit cu tot ce nu se spune

Cu nopți ce n-au încăput în zori,

Cu mări ascunse-ntr-o singură lume

Și cu tăceri mai grele decât nori.

Și dacă vei găsi, cândva, iubirea

Ce mie mi-a fost dată și ți-am dat.

Să n-o ucizi cerându-i nemurirea

Nimic din ce e viu nu-i nesfârsit.

Căci omul e o clipă între două

Tăceri pe care nimeni nu le știe;

lar dragostea.... o rană care plouă

Cu frumuseţe peste veșnicie.

Îngeri deghizați catehizează în limbi necunoscute

Ca aripile unui corb ce se-nalță în depărtare, 

Învăluidu-ne într-un giulgiu al nopții,

Iar în umbrele lui cutremurăm, în bezna minții...

Clopote ce sună-n limba de șarpe,

Ne ademenesc într-o falsă comuniune

Sufocând sufletul cu minciuni veninoase

Cu șoapta disperării, o adiere înfiorătoare.

Ca sărutul morții și mângâierii de harapce

Sorb și pân' la ultim' strop de sânge

Să punem genunchi în față la al lor elizeu,

O existență scheletică, condamnată la strânsoarea nopții.

Am văzut oameni zâmbind,

Ascunzând în buzunare frici și trădări.

Am auzit cuvinte rostite doar pentru umbre,

Și m-am întrebat cât din noi e adevăr.

Pe cărările unde frica se-ntinde

Am lăsat pașii mei să nu mai rănească.

Și fiecare greșeală, fiecare clipă ce piere,

Mă aruncă singur, fără nume, fără vină.

Și dacă mâine nu mai sunt,

Măcar azi am stat drept,

Am privit cerul fără rușine,

Și-am știut că n-am fost nici sfânt, nici păcat,

ci doar om.

Și-mi vine câte-o dată să te sun

Ca prin minune să te întorci din drum

Povestea unei despărțiri să-ti spun

Trăită-n nopti cu aburi de tutun.

#unpahardepoezie

Aproape vindecată în prezent

Lovita de un sentiment absent,

Te-nchid intr-o mare de gânduri

Te scot si te scriu printre randuri,

Te-asez cu suflet pe hârtie

Și te transform în poezie.

#onewinewoman

Consum cerneala în neștire

Doar asa sa te simt mai pot

Om ce te-ai vrut intamplator

Muză tristă pentru vesnicie...

1.Cum o barca in deriva,se gaseste in largul marii,

Asa te ntalnesc pe tine,dup amarul asteptarii.

2.Ce as putea eu sa iti ofer?ce as putea sa ti spun eu tie?

Ce sa faca un sarac cu o asemenea bogatie?

3.Banii nu s suficienti,ca sa poata sa ti raspunda,

La o asemenea frumusete, nimeni n ar putea s ajunga.

4.Labirint plin de iubire,am in minte doar enigme,

Dar degeaba,daca tu,cauti pietre slefuite.

5.Faima este inutila,tilul e doar aroganta,

Vezi in oameni ce conteaza,nu dai pic de importanta.

6.Mar frumos, ascuns in rosu,inauntru i inegrit.

Si se vede,am de toate,dar nimic de oferit.

7.Universul nu ajunge,ca sa poata compensa

Gravitatii ce ma trage, numai inspre lumea ta.

Poți să spui că mi-a fost dor în partea stângă 

Că-mi apăreai ca un nebun pe stradă

Mă simțeam bipolară fară tine 

Al meu psihopat , cu ochi plini de ceață 

Psihiatrie suflet pentru mine 

Unde scriam cu linii pe pereți 

Și mă rugam sa te-ntâlnessc pe tine 

Iar după ce am făcut am înțeles 

Calvar din coșmarul ,sufletului meu 

Cu răni , pustii , și venele tăiate 

Nu știam că ochii tăi omor 

Omoruri , la-nceput de noapte 

Demon adânc,profund , și slujitor 

Cu chip de om , și corpul tău de piatra 

Cu capul gol , și inima-n ceață 

Dragostea ta, otr

ava pentru mine

Avind o veata ,doar cu cosmaruri

Si cu dureri nealinate

Te-am intilnit pe timp de toamna

Fiind dragostea visurilor toate.

Iar inima te-a indragit

Si a plecat pe o alta lume,

Luindu-si zborul printre nori

Si cu a ei viziune.

Insa distanta e prea mare

Si ochii mei tinjesc dupa ai tai,

Si inima se zbate tare

Cerindu-si jumatatea ei.

Noaptea, când valurile mării

Se sparg de țărmul obosit,

În umbra dulce-a înserării

Un vis din ape a sosit.

Lumina lunii argintie

Coboară lin pe valul greu,

Iar marea-n șoapte parcă știe

Ce poartă acum sufletul meu.

E atât de altfel această ninsoare .....

O mână a tras de o bucată de cer

Pe unde curge albul pur fără cruţare ,

Ninge rotund cu colinde din eter ,

Cu dorinţe ce se topesc în palme 

Când iarna se cuibăreşte-n calendare .

Ninge fără grabă şi albul spre el te cheamă

Să ţi se aşeze pe pleoape , pe tâmple ,

Pe sub paşi , pe inimi rebele .

Ninge cu doruri de anii trecuţi ,

Cu doruri din alte lumi şi cu uitare ,

Cu rugi şi cu iubiri de sfinţi ,

Cu aripi de îngeri şi cu iertare .

Această ninsoare e atât de altfel ....

Pe o margine de cer

Se cântă Leru-i ler .