Nesigur in doi
Respir sigur, dar sufăr în doi.
Deschid ochii… și sunt goi…
Nu au strălucire să privească
Nimicul din singurătatea ce mă înconjoară.
Adorm sigur, dar visez la noi doi,
Deschid ochii…. și sunt moi…
Nimicul, dansând îi înconjoară,
Iar pe obraz rămâne doar o urmă amară…
Iubesc singur, nu suntem noi doi,
Deschid sufletul…dar simt război…
Tropode ce scârțâie ușa de metal ruginită,
A inimii mele lăsată să moară sigură.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Nisipuri mişcătoare: tentațiile...
Poem: Metamorfoza tăcerii
Scriitorul Mircea Cărtărescu a câștigat premiul "Thomas Mann" pentru Literatură pe 2018
Poem: Padurea
Poem: Valuri o mie
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Poem: Privesc pe fereastră!
Poem: Delicatețe
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO