Автор Cosmin Greurus
Случайные публикации :)
Cine ești, de unde vii.
Mă pândește doar nefericirea,
Când mă farmeci cu iubirea
Și mă-ntreb cu ce -am greșit ,
Și ce mai am de pătimit.
Toată vina o port eu,
Când te petrec în neglijeu;
Simt că nu te vei întoarce,
Nu -mi zâmbi, nu te preface.
Iarăși ploaia mă inundă,
Dorul să mi -l ascundă
Pentru amorul mistuit
Din visul ce l-ai năruit
Ești ca vremea, efemer;
Cine ești, e un mister,
Vii din alte vremuri,
Scuturat, cuprins de friguri...
Nu te întreb, doar tac,
Un ceai fierbinte-ți fac.
Te țin în brațe strâns,
Să nu mă umfli iar de plâns...
Gandul meu esti tu
Prin zile nopti am tot trait,
Gandul tot la tine-l tin
Si iti cer un mic favor
Intr-un fapt decent de dor:
Cauta-ma in miez de noapte
Doar cand gandul ti-e strivit,
Cauta-ma in mii de fapte
Fiindca nu-i nepotrivit,
Pentru ca te-am cautat in gand
Si esti de nevazut,
Pentru ca am stat cantand
Tu te strecori tacut,
Si te-as cauta in nori
Dar esti raul din apus.
In binele tau sunt eu
Tu un nimic pierdut.
Fiindca tot ce-am construit
Tu tot ai nimicit
Dar te-astept prin gand, prin dor
Pentru mine esti viitor.
Secret
Mai împletit cu mii de flori
Numărând la ele fiecare petală,
Mi-ai împlinit gândurile cu trandafiri,
Și cu mii de cristale noi.
Mai făcut să par regină,
Să mă simt clandestină
Mai făcut așa iubită,
Mai făcut să fiu a ta.
Nu mai vreu să îmi văd viața mea
Fără iubirea ta,
Mi-ai împletit inima cu foc
Și avem același noroc, în fibre cu foc.
Dulce crin, parfum de dor
Din al inimii locaș de jint
Te strig, te chem tânjind,
Dar tu, n-auzi, nu vii...
Plăpând mă lași... în agonii...
Mai am o speranță și un crin,
Mai ca-i să vii, măcar puțin,
Să nu mă lași, te rog, să mor
De-al crinului parfum de dor.
Mă strânge-un lanț, mă-nțeapă un spin,
Mai curge o lacrimă, mai trece-un timp.
Crinul, prea mult, câte puțin s-apleacă ușor
Ofilindu-se, secat de-atâta dor.
Lumânări în cuib de cuc.
Din ale mele suferinți s-adun,
Ele tac, dar parcă strig,
Unde plec, de ce mă sting...
E pamantul tot mai greu,
Despărțirea, tot mai rea
Dragii mei, mă duc cu tot,
Cu-al crinului parfum de dor...
Ecouri
Îmi aduc aminte astăzi
De iubirea noastră, toată
Chiar de era ne-mpartasita
Noi doi, o simțeam, pe toată
Îmi cautai privirea blândă
Si sperai sa nu te las
N am putut să-ți spun atunci
Ce simțeam cu-adevărat
Ma durea atât de tare
Știam, nu te pot avea
Doar ca sufletul meu parca
Tot mereu, mereu spera
Imi spuneam ca poate odată
Într-o zi, nu știam cand
Voi avea iarăși puterea
Sa te pot privii zâmbind
Totuși am decis in taina
Trist, Sa te las sa pleci
Căci eram rănit într-una
De al iubirii sentiment
Dar nu pot scăpa de tine
Te zăresc mereu, mereu
Vreau doar sa dispari și pace
Sa dai sufletului meu
Tu ti ai continuat viata
Dar am doar o întrebare
Cand pe el tu îl privești
Te gândești la mine oare?
Sau poate doar m ai uitat
Ai reușit sa treci peste
Ajută-mă si pe mine
Scoate ma tu din poveste...
Pleacă, nu ma mai privii
Lasă ma - n singurătate
Căci am sufletul pustiu
De iubire si de pace
Acum, cred ca am înțeles,
Ai o inima de gheata
Ce i capabila sa înghețe
Încet încet a mea speranța
Eu nu-ți mai răspund la zâmbet
In zadar îți întorci capul
Lasă ma re rog pe mine
N am nevoie de iubire.
Căci tu nici nu realizezi
Cat de mult rau mi ai făcut
Pentru tine a fost un joc
Dar pe mine m a durut.
Şalul
O haină veche și uzată cât vârsta mea
Îmbrac în grabă
Și peste toate un șal
De mine croșetat cândva
Cu multe noduri strâns legate.
În oglindă să privesc
Nu-i timp, nici vrere nu-i
Sunt riduri pe tâmplă ,
Ascunse sub bor de pălărie largă
Iar buzele îmi sunt nerujate.
Așa cum sunt, sunt o clipă de infinit
O solitară printre mulțime
Și am să plec să caut fericirea
Sau un derdeluș
Pe care alunecă amintirea.
……………………………………………………
Nemulțumit de mine
Și de ținuta mea, cățelul
Companionul zglobiu și credincios
Mușcă lesa și nu vrea să mi-o dea,
Nu vrea nici să mă-nsoțească..
……………………………………….
Eu singură m-am regăsit
Printre copii îmbujorați
Din caruselul cu becuri colorate
Timpul înghețat îmi curge prin vine
Zilele mi le transform în ani
Sub șuvoiul nopții vârsta se ascunde.
Zâmbesc și îmi zâmbește
Un copil prin ani fugar
Iar clipa din infinitul din mine
De coaja unui copac se lipește.
Cățelul, șalul mi-l trage
Se joacă zglobiu, credincios
În timp ce amintirea îmi vorbește.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Când se-nvăța lumina
anca_nistor
12 июля
Superb! Mulțumesc pentru emoția transmisă.
Marea de iluzii
Maricel Bouros
12 июля
Profund ,ușor trist și frumos....
Marea de iluzii
Cosmin Greurus
12 июля
Waw mai descris in povestea asta perfect tinand cont ca am fost victima unei fraude
AMNISTIA ULTIMULUI STROP
Emanuelle
10 июля
O metaforă filozofică superbă despre iertare și curgerea timpului. De admirat profunzimea din „Amnistia ultimului strop” și pacea regăsită la finalul...
Manuscrisele durerii
Emanuelle
10 июля
Uneori, greutatea drumului este cea care ne rescrie povestea. Îți mulțumesc din suflet pentru lectura!
Fără diplomă de poetă
Melania Istrate
10 июля
Rândurile astea sunt de o sinceritate cuceritoare. Nu e nevoie de o diplomă pentru a scrie. Poezia adevărată se naște exact din locul din care scriem...
Încerc... un rămas bun, mai bun
Melania Istrate
10 июля
Profunzime și sensibilitate maxime! Imaginea cu indiferența returnată prin curier este memorabilă. M-au cucerit versurile tale și felul în care ai tra...
Poezie din suflet pentru suflete
Deea
10 июля
MULȚUMESC!
Poezie din suflet pentru suflete
Melania Istrate
10 июля
Ți-aș da o jumătate din mine...” 💔 Atât de real și relatable. Scrii super bine, vibe-ul de eliberare de la final e tot ce trebuie!
Călătoare în poezie
Deea
10 июля
ador!!!!
✨ p.o.e.m
Deea
10 июля
MULȚUMESC!!!!
O zi
Melania Istrate
10 июля
O felie pură de nostalgie! 💙Textul acesta este un refugiu cald, o întoarcere nostalgică la albastrul cerului din curtea bunicilor💙🩵💙
Călătoare în poezie
Melania Istrate
10 июля
Frumoasă creație, poetica ♡♡♡
Pahar de poezie și... atât!
Florin Petricean
10 июля
Sincer, dureros și incredibil de frumos scris.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Florin Petricean
10 июля
Pur și simplu remarcabil modul în care ai descris absența. Puternic, matur și incredibil de sincer. O poezie de excepție.