Mi-e dor
Mi-e dor de marea ce îmi vindecă sufletul
Mi-e dor de soarele ce îmi aduce zâmbetul
Mi-e dor de nisipul fin ce mă calmează
Și de briza care mă îmbrățișează.
Mi-e dor de diminețile cu parfum de uitare
Mi-e dor să visez la întinse hotare
Mi-e dor să plutesc pe un val în larg
Mi-e dor să simt cum mă cuprinzi cu drag...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Adriana Tidor
Дата публикации: 4 августа 2023
Комментарий: 1
Просмотры: 655
Комментарий
Стихи из этой категории
Oferă -mi În dar o floare..
Pășesc printre frânturi
Pe marginea unei prăpăstii,
Mă frământă niște gânduri
Sumbre,inutile,pustii.
Flutură în jurul meu
Iluzii ce mă răscolesc .
Le fac față cu greu;
Calea spre tine n-o găsesc..
Mă strecor printre ruine,
Să zbor ,as vrea spre tine,
Căci sufletu-mi îți aparține,
Chiar de-l învăluii în suspine .
Eu te iubesc fără prihană,
Dă-mi un sărut,o -mbrătisare;
Nu mă privi iar cu dojană.
Oferă -mi În dar o floare.
Nu mă uita -n trecutul tumultos,
Căci intr -o zi vei regreta,
Spulberând ceva frumos,
Că n ai puterea de -a ierta..
Pași în vânt
Ma uit la tine și încerc
Să-mi dau seama de ce aleg
Să fiu tăcută și retrasă,
Ratând oricare a ta frază.
Dorindu-mi să îți vorbesc,
Curajul încerc să-l aleg,
Dar frica fiind un întreg,
Aleg încă să aștept.
Vorbeste-mi tu cât încă sunt
Pe drumul lung ce îl confund
Cu anotimpul plin de vânt,
Pe care nu pot să-l confrunt.
Și mă întreb cum voi găsi
Puțin sprijin să îți scriu,
Refăcând acel greu drum,
Tot mai scurt și mai tăcut.
Ascunde-mă
Ascunde-mă în vânt să îţi şoptesc cuvânt
Ascunde-mă în gând şi-ai să mă vezi curând
Ascunde-mă în crâng, sădeşte-mă-n pământ
Răsar fără avânt floare de câmp plângând
Ascunde-mă în râu să curgă lung iubire
Topindu-mă încet tot n-am să uit de tine
Ascunde-mă în nori să văd cum ploaia vine
Căzând am să m-ascund în pletele-ţi divine
Ascunde-mă în mare să-nec iubirea toată
Ascunde-mă în piatră s-ajung nisip sub talpă
Ascunde-mă în vatră s-aduc iubire caldă
Topit de ochii tăi ascunde-mă sub pleoapă
Ascundemă-n culoare, prin apă trecând soare
Ascunsă-n mine floare tot sufletul mă doare
De ochii tăi ascuns iubirii nu-i dai cale
Deschide aripi blând și-adu-mi o alinare
Ascunsă-n mine-adânc nu pot să uit de tine
Te rog să nu m-ascunzi pierdut în amintire
La umbra ta umblând fi-mi azi și ieri și mâine
În loc să te ascunzi ascunde-mă la tine
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Ce dacă
Ce dacă te-am certat iubito
Stârnindu-ți furia precum furtuna Oceanului
Care nu știe să dea socoteală când începe sau când se oprește...
Eu eram căzut, alunecasem de mult în privirea ta,
În timp ce-ți sărutam buzele dulci,
Mult prea dulci pentru mine...
Tu știind că te iubesc,
Nu însă și cât de mult...
Ce dacă m-ai gonit pentru o clipă iubito,
Oare nu așa ai aflat încă odată că mă iubești?
Ce rost are liniștea care aduce uitarea,nepăsarea?
Nu-i dragostea tumultul care transformat în revărsare pare ceva ce-i mult prea mult?
Este dragostea nebunia care cântă același refren
...ce dacă, ce dacă, ce dacă
Ce dacă te-am certat iubito
Stârnindu-ți furia precum furtuna Oceanului
Care nu știe să dea socoteală când începe sau când se oprește...
(17 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărutul tău
Mi-ai sărutat călcâiul când piciorul meu a plâns .
Pasul meu a îmbrăţişat pasul tău , mergem pe acelaşi drum .
Mi-ai sărutat pleoapa când ochiul meu a ţipat de dor ,
Genele mele îţi mângâie obrazul .
Mi-ai sărutat buzele reci când gura mea a ales să tacă ,
Acum ea îţi şopteşte .
Mi-ai sărutat degetele subţiri când ele căutau atingeri de tine ,
Braţele mele liane strâng trupul tău .
M-ai sărutat pe frunte când gânduri haotice prindeau rădăcini ,
În mintea mea au încolţit gânduri curate de iubire .
Ai deschis uşa inimii tale şi m-ai chemat să locuiesc în ea ,
Acum eu locuiesc în tine , te traversez din creştet până-n tălpi .
M-ai ales pe mine , o mie de bucăţi ,
Acum sunt întreagă .
În palmele tale cu miros de tei îmi odihnesc obrazul .
Nu mai eşti tu , nu mai sunt eu , suntem noi .
Cântec peste timp , culoare în zi , lumină în întuneric ,
Răsărit de simţuri în amurg de gând .
Suntem zâmbete în trăiri , suntem verdele crud al primăverii ,
Căldură în suflete , suntem iubire ,
Suntem tot ce vrem să fim . Suntem noi .
Oferă -mi În dar o floare..
Pășesc printre frânturi
Pe marginea unei prăpăstii,
Mă frământă niște gânduri
Sumbre,inutile,pustii.
Flutură în jurul meu
Iluzii ce mă răscolesc .
Le fac față cu greu;
Calea spre tine n-o găsesc..
Mă strecor printre ruine,
Să zbor ,as vrea spre tine,
Căci sufletu-mi îți aparține,
Chiar de-l învăluii în suspine .
Eu te iubesc fără prihană,
Dă-mi un sărut,o -mbrătisare;
Nu mă privi iar cu dojană.
Oferă -mi În dar o floare.
Nu mă uita -n trecutul tumultos,
Căci intr -o zi vei regreta,
Spulberând ceva frumos,
Că n ai puterea de -a ierta..
Pași în vânt
Ma uit la tine și încerc
Să-mi dau seama de ce aleg
Să fiu tăcută și retrasă,
Ratând oricare a ta frază.
Dorindu-mi să îți vorbesc,
Curajul încerc să-l aleg,
Dar frica fiind un întreg,
Aleg încă să aștept.
Vorbeste-mi tu cât încă sunt
Pe drumul lung ce îl confund
Cu anotimpul plin de vânt,
Pe care nu pot să-l confrunt.
Și mă întreb cum voi găsi
Puțin sprijin să îți scriu,
Refăcând acel greu drum,
Tot mai scurt și mai tăcut.
Ascunde-mă
Ascunde-mă în vânt să îţi şoptesc cuvânt
Ascunde-mă în gând şi-ai să mă vezi curând
Ascunde-mă în crâng, sădeşte-mă-n pământ
Răsar fără avânt floare de câmp plângând
Ascunde-mă în râu să curgă lung iubire
Topindu-mă încet tot n-am să uit de tine
Ascunde-mă în nori să văd cum ploaia vine
Căzând am să m-ascund în pletele-ţi divine
Ascunde-mă în mare să-nec iubirea toată
Ascunde-mă în piatră s-ajung nisip sub talpă
Ascunde-mă în vatră s-aduc iubire caldă
Topit de ochii tăi ascunde-mă sub pleoapă
Ascundemă-n culoare, prin apă trecând soare
Ascunsă-n mine floare tot sufletul mă doare
De ochii tăi ascuns iubirii nu-i dai cale
Deschide aripi blând și-adu-mi o alinare
Ascunsă-n mine-adânc nu pot să uit de tine
Te rog să nu m-ascunzi pierdut în amintire
La umbra ta umblând fi-mi azi și ieri și mâine
În loc să te ascunzi ascunde-mă la tine
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Ce dacă
Ce dacă te-am certat iubito
Stârnindu-ți furia precum furtuna Oceanului
Care nu știe să dea socoteală când începe sau când se oprește...
Eu eram căzut, alunecasem de mult în privirea ta,
În timp ce-ți sărutam buzele dulci,
Mult prea dulci pentru mine...
Tu știind că te iubesc,
Nu însă și cât de mult...
Ce dacă m-ai gonit pentru o clipă iubito,
Oare nu așa ai aflat încă odată că mă iubești?
Ce rost are liniștea care aduce uitarea,nepăsarea?
Nu-i dragostea tumultul care transformat în revărsare pare ceva ce-i mult prea mult?
Este dragostea nebunia care cântă același refren
...ce dacă, ce dacă, ce dacă
Ce dacă te-am certat iubito
Stârnindu-ți furia precum furtuna Oceanului
Care nu știe să dea socoteală când începe sau când se oprește...
(17 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărutul tău
Mi-ai sărutat călcâiul când piciorul meu a plâns .
Pasul meu a îmbrăţişat pasul tău , mergem pe acelaşi drum .
Mi-ai sărutat pleoapa când ochiul meu a ţipat de dor ,
Genele mele îţi mângâie obrazul .
Mi-ai sărutat buzele reci când gura mea a ales să tacă ,
Acum ea îţi şopteşte .
Mi-ai sărutat degetele subţiri când ele căutau atingeri de tine ,
Braţele mele liane strâng trupul tău .
M-ai sărutat pe frunte când gânduri haotice prindeau rădăcini ,
În mintea mea au încolţit gânduri curate de iubire .
Ai deschis uşa inimii tale şi m-ai chemat să locuiesc în ea ,
Acum eu locuiesc în tine , te traversez din creştet până-n tălpi .
M-ai ales pe mine , o mie de bucăţi ,
Acum sunt întreagă .
În palmele tale cu miros de tei îmi odihnesc obrazul .
Nu mai eşti tu , nu mai sunt eu , suntem noi .
Cântec peste timp , culoare în zi , lumină în întuneric ,
Răsărit de simţuri în amurg de gând .
Suntem zâmbete în trăiri , suntem verdele crud al primăverii ,
Căldură în suflete , suntem iubire ,
Suntem tot ce vrem să fim . Suntem noi .
Другие стихотворения автора
Toamna
Ai bătut, ți-am deschis, dragă toamnă
Și te-am poftit în viața mea, mare doamnă
Să-mi aduci în dar covor de frunze colorate
Care să îmi fie tovarășe de singurătate.
Să-ți așterni bruma argintie
Peste sufletu-mi ca o mantie
Și să mă învălui în aripi de cocor
Să pot visa să plec cu ei în zbor.
Să-mi decorezi casa cu tentă arămie
Să mai schimb nuanța cenușie
Să lași ploaia să cadă peste mine
Să șteargă lacrimile de amar pline.
Hai, dragă toamnă, mai rămâi
Nu încerca ușa să o zgâlțâi
Rămâi și-mi fii prietenă de zi
Căci noaptea e a friguroasei ierni...
Sărutul
Ce înseamnă un sărut
Niciodată n-am știut
Poate nici măcar n-am vrut
De poveste să ascult.
E sărutul o prefață
La ce va urma în viață?
Sau e doar un epilog
Al iubirii nemurire zălog?
Ce n-aș da să fi știut
Ce înseamnă un sărut
În ziua când din întâmplare
Am alunecat în a ta sărutare.
E sărutul ce mi-ai dat
Minunea la care am visat?
E sărutul o portiță
Spre a fericirii coroniță?
Sau e doar o amăgire
Petrecută din neștire
Între buzele-mi stângace
Și ale tale buze gingașe?
Seara
Când se lasă înserarea
Cerul se umple de stele
Iar împărăteasa lună
Strălucește printre ele.
Prima steluță căzătoare
A trezit dorința-n mine
Și speranța arzătoare
Că mâine va fi mai bine.
Ochii grei de somn
Mai privesc încă pe geam
Minunați încă o dată
De văzduhul de mărgean.
Luna încă mă privește
Cum adorm lângă pervaz
Și parcă mă liniștește
Gândul că ea mă păzește.
Dramă pe Sena
Curgerea lină a Senei spune povești
Povești de dragoste cum rar întâlnești
Dar și povestea tristă a mantiei odioase
Care ascundea lacrimi și crime ticăloase.
Vocea de tunet ce face valurile să tremure
Izvorăște dintr-un om cu sufletul îndrăgostit
Doar visele îl mai poartă singure
Spre vremea când totul era liniștit.
Nevasta îl uită cu fiecare secundă
Își caută alinarea în brațe tinerești
Iar clocotul de sub mantia sângerândă
Erupe ca un vulcan și nu poți să îl oprești.
Umbrele se întind peste Sena
Nici o respirație nu taie aerul crud
Doar o figură șireată ca o hienă
Se plimbă pe pontonul ud.
Își flutură mantaua ca un vultur aripile
Și așteaptă tăcut să se stingă lămpile
La crăpatul zorilor să-ncheie povestea
Cu sângele tânăr să-și spele necinstea.
Cine oare?
Cine oare a-înțeles ce e cu dragostea
Ce se-ntâmplă când îl vezi
Și nu mai poți trăi fără el?
Cine oare poate știi de ce apare
Într-o seară, ca o boare
Și apoi nu mai ai alinare?
Cine oare a crezut
Că totul are doar început
Și a fost încătușat de trecut?
Cine oare a greșit
Când dintr-o dată s-a sfârșit
Si rămân doar lacrimi sclipind în zenit?
Când tu...
Când briza incertitudinii îmi mângâie fruntea
Când simt că drumul l-am rătăcit
Privesc către cer și chiar zarea
Suav îmi dezvăluie calea.
Când tonurile de gri mă năpădesc
Când parcă somnul nu-l găsesc
Valul dulceag mă învăluie
Și o speranță nouă îmi dăruie.
Când distanța mi se pare infinită
Când timpul e dușmanul meu tăcut
Îmi amintesc cum un vis s-a născut
Dintr-un surâs și o privire discretă.
Când nu îndrăzneam să cer o șansă
Când visul îmi părea interzis
M-ai luat pe sus ca o avalanșă
Și fericirea din nou m-a cuprins.
Toamna
Ai bătut, ți-am deschis, dragă toamnă
Și te-am poftit în viața mea, mare doamnă
Să-mi aduci în dar covor de frunze colorate
Care să îmi fie tovarășe de singurătate.
Să-ți așterni bruma argintie
Peste sufletu-mi ca o mantie
Și să mă învălui în aripi de cocor
Să pot visa să plec cu ei în zbor.
Să-mi decorezi casa cu tentă arămie
Să mai schimb nuanța cenușie
Să lași ploaia să cadă peste mine
Să șteargă lacrimile de amar pline.
Hai, dragă toamnă, mai rămâi
Nu încerca ușa să o zgâlțâi
Rămâi și-mi fii prietenă de zi
Căci noaptea e a friguroasei ierni...
Sărutul
Ce înseamnă un sărut
Niciodată n-am știut
Poate nici măcar n-am vrut
De poveste să ascult.
E sărutul o prefață
La ce va urma în viață?
Sau e doar un epilog
Al iubirii nemurire zălog?
Ce n-aș da să fi știut
Ce înseamnă un sărut
În ziua când din întâmplare
Am alunecat în a ta sărutare.
E sărutul ce mi-ai dat
Minunea la care am visat?
E sărutul o portiță
Spre a fericirii coroniță?
Sau e doar o amăgire
Petrecută din neștire
Între buzele-mi stângace
Și ale tale buze gingașe?
Seara
Când se lasă înserarea
Cerul se umple de stele
Iar împărăteasa lună
Strălucește printre ele.
Prima steluță căzătoare
A trezit dorința-n mine
Și speranța arzătoare
Că mâine va fi mai bine.
Ochii grei de somn
Mai privesc încă pe geam
Minunați încă o dată
De văzduhul de mărgean.
Luna încă mă privește
Cum adorm lângă pervaz
Și parcă mă liniștește
Gândul că ea mă păzește.
Dramă pe Sena
Curgerea lină a Senei spune povești
Povești de dragoste cum rar întâlnești
Dar și povestea tristă a mantiei odioase
Care ascundea lacrimi și crime ticăloase.
Vocea de tunet ce face valurile să tremure
Izvorăște dintr-un om cu sufletul îndrăgostit
Doar visele îl mai poartă singure
Spre vremea când totul era liniștit.
Nevasta îl uită cu fiecare secundă
Își caută alinarea în brațe tinerești
Iar clocotul de sub mantia sângerândă
Erupe ca un vulcan și nu poți să îl oprești.
Umbrele se întind peste Sena
Nici o respirație nu taie aerul crud
Doar o figură șireată ca o hienă
Se plimbă pe pontonul ud.
Își flutură mantaua ca un vultur aripile
Și așteaptă tăcut să se stingă lămpile
La crăpatul zorilor să-ncheie povestea
Cu sângele tânăr să-și spele necinstea.
Cine oare?
Cine oare a-înțeles ce e cu dragostea
Ce se-ntâmplă când îl vezi
Și nu mai poți trăi fără el?
Cine oare poate știi de ce apare
Într-o seară, ca o boare
Și apoi nu mai ai alinare?
Cine oare a crezut
Că totul are doar început
Și a fost încătușat de trecut?
Cine oare a greșit
Când dintr-o dată s-a sfârșit
Si rămân doar lacrimi sclipind în zenit?
Când tu...
Când briza incertitudinii îmi mângâie fruntea
Când simt că drumul l-am rătăcit
Privesc către cer și chiar zarea
Suav îmi dezvăluie calea.
Când tonurile de gri mă năpădesc
Când parcă somnul nu-l găsesc
Valul dulceag mă învăluie
Și o speranță nouă îmi dăruie.
Când distanța mi se pare infinită
Când timpul e dușmanul meu tăcut
Îmi amintesc cum un vis s-a născut
Dintr-un surâs și o privire discretă.
Când nu îndrăzneam să cer o șansă
Când visul îmi părea interzis
M-ai luat pe sus ca o avalanșă
Și fericirea din nou m-a cuprins.
Silvia Mihalachi