Cine oare?
Cine oare a-înțeles ce e cu dragostea
Ce se-ntâmplă când îl vezi
Și nu mai poți trăi fără el?
Cine oare poate știi de ce apare
Într-o seară, ca o boare
Și apoi nu mai ai alinare?
Cine oare a crezut
Că totul are doar început
Și a fost încătușat de trecut?
Cine oare a greșit
Când dintr-o dată s-a sfârșit
Si rămân doar lacrimi sclipind în zenit?
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Adriana Tidor
Дата публикации: 6 июля 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 680
Стихи из этой категории
Pentru tata
Anii nu mai au putere peste noi a se întoarce,
Dar eu vreau să schimb o vorbă cu acei ce îi iubesc,
Cu acei cu-a căror suflet stau în linişte şi pace,
Dup- acei a căror glasuri alergând, mă ostenesc.
Şi alerg, alerg sălbatic, peste dealuri, peste vale
Tălpile îmi sângerează, dar nu simt nici o durere,
Căci aştept din geana serii să îmi iasă tată-n cale
Ce mi-e -n suflet o comoară - de lumină şi putere.
Şi alerg fără oprire. Orizontul e aproape,
Dar din urletul de vânturi înţeleg că-s strânsă-n gheare;
Vreau să mă innec în lacrimi şi să mă topesc în ape,
Căci de mii şi mii de zile, eu alerg cu disperare.
Mă opresc în pragul casei obosită şi bătrână.
Anii mei îmi sunt povara de-amintiri ce ne-au unit
Orice frunză, orice floare, orice rază de lumină
Îmi şopteşte – “ pentru tată, până astăzi, ai trăit”.
🎤 Tu, ecuația iubirii mele II
[Strofa 1]
În chimie, ești oxigenul meu,
Fără tine, n-aș fi eu.
Mă aprinzi ca un foc arzând,
Cu tine, viața-i un vis plăpând.
În biologie, ești inima mea,
Bate doar pentru iubirea ta.
În pieptul meu tresari ușor,
Ca un ecou dintr-un vis de dor.
[Refren]
Ești steaua mea ce strălucește,
Iubirea ta mă definește.
Ești universul meu întreg,
Cu tine vreau să rămân mereu, să merg.
[Strofa 2]
În fizică, ești gravitația,
Mă atragi mereu cu fascinația.
Ca stelele-n cer ce se îmbrățișează,
Atingerea ta mă hipnotizează.
În istorie, ești regina mea,
Îți jur iubire pe viața mea.
În cartea timpului scriam mereu,
Un basm cu tine, visul meu.
[Refren]
[Strofa 3]
În matematică, ești soluția,
Cu tine găsesc mereu motivația.
O ecuație spre infinit,
Un calcul perfect, un suflet unit.
În informatică, te declar așa:
print('te iubesc aș vrea')
În codul iubirii nu-i nicio eroare,
Cuvintele tale sunt cheia de rezolvare.
[Refren]
[Strofa 4]
În muzică, ești melodia,
Ce-mi umple inima și aria.
Notele tale îmi dau fiori,
Ești cântecul meu din zori.
În pictură, ești culoarea,
Ce-mi înfrumusețează zarea.
Cu tine, viața e pânză de dor,
Un tablou ce pulsează-n albastru și nor.
[Refren]
Omiduță, mămăruță,
Panarămița mea draguță.
OneWineWoman
Alerg spre stele fărắ teluri, vreau tot dar nu mai vreau nimic și tot găsesc multiple
feluri, sa fac ce eu...mi interzic
Vreau parul scurt deși mai lung îmi place, gust din lichior dar as bea vin, deși doar
rău mi-ai face, as vrea fn brate sa ma ții.
Am unghii roz, le vreau albastre..iti scriu mesaje fără sa le trimit, tanjesc prea mult
sa-mi fie pace și totuși plâng ca ne-am pierdut.
Ades mai plâng la filme, la citate, rad la sarcasm cu ironie, azi visele fmi sunt
ciudate și mâine ma trezesc în amnezie.
Mai semăn vânt și după culeg o furtuna, dar ador cerul când este la apus..
Scriu des de dor de vin și nu-s nebună,
Doar port în gând tot ce-ai promis...
Et si tu n'existais pas în italiană
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
E Se Tu Non Esistessi
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Dei passanti addormentati nelle mie braccia
Che non amerò mai
E se tu non esistessi
Non sarei che un altro punto
In un mondo che viene e che va
Mi sentirei perso
Avrei bisogno di te
E se tu non esistessi
Dimmi come esisterei io
Potrei fingere di essere me
Ma non sarebbe vero
E se tu non esistessi
Credo che l'avrei trovato
Il segreto della vita, il perché
Solo per crederti
E guardarti
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro.
Cântec
E atâta freamăt,
Și atât suspin,
Umbrele ne cheamă,
Ca să ne unim.
E atâta umblet,
Fără nici o urmă,
Pasul înspre tine,
Soarta des mi-l curmă.
Și atâta dor,
Inimile leagă,
Dar nu e ușor,
Lumea să-nțeleagă.
E atâta zbucium,
Și atâta sânge,
Glasul ca un bucium,
Te cheamă și plânge.
E multă învrăjbire,
Și nesiguranță,
Dar avem iubire,
Și avem speranță.
E atâta zbor,
Fără cuib și ram,
Și atâta dor,
Ne plânge la geam.
E atâta umblet,
E atâta freamăt...
Sufletul
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Este ca o floare care nu a fost nicicând udată.
E un pom ce-oferă roade cu un gust dumnezeiesc,
Dar care nu sunt culese și-n uitare putrezesc.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată
E ca o pășune verde, de gândaci contaminată
Nu hrănește și n-adapă decât hâdul parazit,
Cam acesta e tabloul unui suflet neiubit.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Greu rămâne cald și vesel într-o lume necurată.
Se căznește, și se-ncruntă, și se-nvolbură un pic
Ca să afle-apoi că, singur, nu poate schimba nimic.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Este ca o brigantină pe o mare agitată
Când speranțele-s pierdute și când totul pare mort,
Doar vântul cald al credinței o aduce-ntreagă-n port.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată
E un suflet cu o boală care greu va fi tratată
Nu-s remedii, nu-s pastile, nu se poate opera,
Nu-s transplanturi, doar alt suflet îl mai poate vindeca.
Pentru tata
Anii nu mai au putere peste noi a se întoarce,
Dar eu vreau să schimb o vorbă cu acei ce îi iubesc,
Cu acei cu-a căror suflet stau în linişte şi pace,
Dup- acei a căror glasuri alergând, mă ostenesc.
Şi alerg, alerg sălbatic, peste dealuri, peste vale
Tălpile îmi sângerează, dar nu simt nici o durere,
Căci aştept din geana serii să îmi iasă tată-n cale
Ce mi-e -n suflet o comoară - de lumină şi putere.
Şi alerg fără oprire. Orizontul e aproape,
Dar din urletul de vânturi înţeleg că-s strânsă-n gheare;
Vreau să mă innec în lacrimi şi să mă topesc în ape,
Căci de mii şi mii de zile, eu alerg cu disperare.
Mă opresc în pragul casei obosită şi bătrână.
Anii mei îmi sunt povara de-amintiri ce ne-au unit
Orice frunză, orice floare, orice rază de lumină
Îmi şopteşte – “ pentru tată, până astăzi, ai trăit”.
🎤 Tu, ecuația iubirii mele II
[Strofa 1]
În chimie, ești oxigenul meu,
Fără tine, n-aș fi eu.
Mă aprinzi ca un foc arzând,
Cu tine, viața-i un vis plăpând.
În biologie, ești inima mea,
Bate doar pentru iubirea ta.
În pieptul meu tresari ușor,
Ca un ecou dintr-un vis de dor.
[Refren]
Ești steaua mea ce strălucește,
Iubirea ta mă definește.
Ești universul meu întreg,
Cu tine vreau să rămân mereu, să merg.
[Strofa 2]
În fizică, ești gravitația,
Mă atragi mereu cu fascinația.
Ca stelele-n cer ce se îmbrățișează,
Atingerea ta mă hipnotizează.
În istorie, ești regina mea,
Îți jur iubire pe viața mea.
În cartea timpului scriam mereu,
Un basm cu tine, visul meu.
[Refren]
[Strofa 3]
În matematică, ești soluția,
Cu tine găsesc mereu motivația.
O ecuație spre infinit,
Un calcul perfect, un suflet unit.
În informatică, te declar așa:
print('te iubesc aș vrea')
În codul iubirii nu-i nicio eroare,
Cuvintele tale sunt cheia de rezolvare.
[Refren]
[Strofa 4]
În muzică, ești melodia,
Ce-mi umple inima și aria.
Notele tale îmi dau fiori,
Ești cântecul meu din zori.
În pictură, ești culoarea,
Ce-mi înfrumusețează zarea.
Cu tine, viața e pânză de dor,
Un tablou ce pulsează-n albastru și nor.
[Refren]
Omiduță, mămăruță,
Panarămița mea draguță.
OneWineWoman
Alerg spre stele fărắ teluri, vreau tot dar nu mai vreau nimic și tot găsesc multiple
feluri, sa fac ce eu...mi interzic
Vreau parul scurt deși mai lung îmi place, gust din lichior dar as bea vin, deși doar
rău mi-ai face, as vrea fn brate sa ma ții.
Am unghii roz, le vreau albastre..iti scriu mesaje fără sa le trimit, tanjesc prea mult
sa-mi fie pace și totuși plâng ca ne-am pierdut.
Ades mai plâng la filme, la citate, rad la sarcasm cu ironie, azi visele fmi sunt
ciudate și mâine ma trezesc în amnezie.
Mai semăn vânt și după culeg o furtuna, dar ador cerul când este la apus..
Scriu des de dor de vin și nu-s nebună,
Doar port în gând tot ce-ai promis...
Et si tu n'existais pas în italiană
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
E Se Tu Non Esistessi
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Dei passanti addormentati nelle mie braccia
Che non amerò mai
E se tu non esistessi
Non sarei che un altro punto
In un mondo che viene e che va
Mi sentirei perso
Avrei bisogno di te
E se tu non esistessi
Dimmi come esisterei io
Potrei fingere di essere me
Ma non sarebbe vero
E se tu non esistessi
Credo che l'avrei trovato
Il segreto della vita, il perché
Solo per crederti
E guardarti
E se tu non esistessi
Dimmi perché dovrei esistere io
Per vivere in un mondo senza di te
Senza speranza e senza rimpianti
E se tu non esistessi
Cercherei d’inventare l’amore
Come un pittore che vede nascere sotto le sue dita
I colori del giorno
Che non tornano indietro.
Cântec
E atâta freamăt,
Și atât suspin,
Umbrele ne cheamă,
Ca să ne unim.
E atâta umblet,
Fără nici o urmă,
Pasul înspre tine,
Soarta des mi-l curmă.
Și atâta dor,
Inimile leagă,
Dar nu e ușor,
Lumea să-nțeleagă.
E atâta zbucium,
Și atâta sânge,
Glasul ca un bucium,
Te cheamă și plânge.
E multă învrăjbire,
Și nesiguranță,
Dar avem iubire,
Și avem speranță.
E atâta zbor,
Fără cuib și ram,
Și atâta dor,
Ne plânge la geam.
E atâta umblet,
E atâta freamăt...
Sufletul
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Este ca o floare care nu a fost nicicând udată.
E un pom ce-oferă roade cu un gust dumnezeiesc,
Dar care nu sunt culese și-n uitare putrezesc.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată
E ca o pășune verde, de gândaci contaminată
Nu hrănește și n-adapă decât hâdul parazit,
Cam acesta e tabloul unui suflet neiubit.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Greu rămâne cald și vesel într-o lume necurată.
Se căznește, și se-ncruntă, și se-nvolbură un pic
Ca să afle-apoi că, singur, nu poate schimba nimic.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Este ca o brigantină pe o mare agitată
Când speranțele-s pierdute și când totul pare mort,
Doar vântul cald al credinței o aduce-ntreagă-n port.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată
E un suflet cu o boală care greu va fi tratată
Nu-s remedii, nu-s pastile, nu se poate opera,
Nu-s transplanturi, doar alt suflet îl mai poate vindeca.
Другие стихотворения автора
Dramă pe Sena
Curgerea lină a Senei spune povești
Povești de dragoste cum rar întâlnești
Dar și povestea tristă a mantiei odioase
Care ascundea lacrimi și crime ticăloase.
Vocea de tunet ce face valurile să tremure
Izvorăște dintr-un om cu sufletul îndrăgostit
Doar visele îl mai poartă singure
Spre vremea când totul era liniștit.
Nevasta îl uită cu fiecare secundă
Își caută alinarea în brațe tinerești
Iar clocotul de sub mantia sângerândă
Erupe ca un vulcan și nu poți să îl oprești.
Umbrele se întind peste Sena
Nici o respirație nu taie aerul crud
Doar o figură șireată ca o hienă
Se plimbă pe pontonul ud.
Își flutură mantaua ca un vultur aripile
Și așteaptă tăcut să se stingă lămpile
La crăpatul zorilor să-ncheie povestea
Cu sângele tânăr să-și spele necinstea.
Seara
Când se lasă înserarea
Cerul se umple de stele
Iar împărăteasa lună
Strălucește printre ele.
Prima steluță căzătoare
A trezit dorința-n mine
Și speranța arzătoare
Că mâine va fi mai bine.
Ochii grei de somn
Mai privesc încă pe geam
Minunați încă o dată
De văzduhul de mărgean.
Luna încă mă privește
Cum adorm lângă pervaz
Și parcă mă liniștește
Gândul că ea mă păzește.
Dorul
O poezie despre dor
Aș scrie foarte ușor
Când am inima grea
Rănită de absența ta.
Fraze dulci despre iubire
Aș așterne în neștire
Dar oare le-ai citi cândva
Să sper că dorul se va alina?
Să cer oare o privire?
E prea puțin pentru iubire...
Să cer iar o-mbrățișare?
Vei zice că e preț prea mare.
Am să cer atunci cu umilință
Cu lacrimi în ochi de pocăință
Un sărut să îmi țină de urât
Să-mi mângâie sufletul amărât.
Toamna
Ai bătut, ți-am deschis, dragă toamnă
Și te-am poftit în viața mea, mare doamnă
Să-mi aduci în dar covor de frunze colorate
Care să îmi fie tovarășe de singurătate.
Să-ți așterni bruma argintie
Peste sufletu-mi ca o mantie
Și să mă învălui în aripi de cocor
Să pot visa să plec cu ei în zbor.
Să-mi decorezi casa cu tentă arămie
Să mai schimb nuanța cenușie
Să lași ploaia să cadă peste mine
Să șteargă lacrimile de amar pline.
Hai, dragă toamnă, mai rămâi
Nu încerca ușa să o zgâlțâi
Rămâi și-mi fii prietenă de zi
Căci noaptea e a friguroasei ierni...
Când tu...
Când briza incertitudinii îmi mângâie fruntea
Când simt că drumul l-am rătăcit
Privesc către cer și chiar zarea
Suav îmi dezvăluie calea.
Când tonurile de gri mă năpădesc
Când parcă somnul nu-l găsesc
Valul dulceag mă învăluie
Și o speranță nouă îmi dăruie.
Când distanța mi se pare infinită
Când timpul e dușmanul meu tăcut
Îmi amintesc cum un vis s-a născut
Dintr-un surâs și o privire discretă.
Când nu îndrăzneam să cer o șansă
Când visul îmi părea interzis
M-ai luat pe sus ca o avalanșă
Și fericirea din nou m-a cuprins.
Sărutul
Ce înseamnă un sărut
Niciodată n-am știut
Poate nici măcar n-am vrut
De poveste să ascult.
E sărutul o prefață
La ce va urma în viață?
Sau e doar un epilog
Al iubirii nemurire zălog?
Ce n-aș da să fi știut
Ce înseamnă un sărut
În ziua când din întâmplare
Am alunecat în a ta sărutare.
E sărutul ce mi-ai dat
Minunea la care am visat?
E sărutul o portiță
Spre a fericirii coroniță?
Sau e doar o amăgire
Petrecută din neștire
Între buzele-mi stângace
Și ale tale buze gingașe?
Dramă pe Sena
Curgerea lină a Senei spune povești
Povești de dragoste cum rar întâlnești
Dar și povestea tristă a mantiei odioase
Care ascundea lacrimi și crime ticăloase.
Vocea de tunet ce face valurile să tremure
Izvorăște dintr-un om cu sufletul îndrăgostit
Doar visele îl mai poartă singure
Spre vremea când totul era liniștit.
Nevasta îl uită cu fiecare secundă
Își caută alinarea în brațe tinerești
Iar clocotul de sub mantia sângerândă
Erupe ca un vulcan și nu poți să îl oprești.
Umbrele se întind peste Sena
Nici o respirație nu taie aerul crud
Doar o figură șireată ca o hienă
Se plimbă pe pontonul ud.
Își flutură mantaua ca un vultur aripile
Și așteaptă tăcut să se stingă lămpile
La crăpatul zorilor să-ncheie povestea
Cu sângele tânăr să-și spele necinstea.
Seara
Când se lasă înserarea
Cerul se umple de stele
Iar împărăteasa lună
Strălucește printre ele.
Prima steluță căzătoare
A trezit dorința-n mine
Și speranța arzătoare
Că mâine va fi mai bine.
Ochii grei de somn
Mai privesc încă pe geam
Minunați încă o dată
De văzduhul de mărgean.
Luna încă mă privește
Cum adorm lângă pervaz
Și parcă mă liniștește
Gândul că ea mă păzește.
Dorul
O poezie despre dor
Aș scrie foarte ușor
Când am inima grea
Rănită de absența ta.
Fraze dulci despre iubire
Aș așterne în neștire
Dar oare le-ai citi cândva
Să sper că dorul se va alina?
Să cer oare o privire?
E prea puțin pentru iubire...
Să cer iar o-mbrățișare?
Vei zice că e preț prea mare.
Am să cer atunci cu umilință
Cu lacrimi în ochi de pocăință
Un sărut să îmi țină de urât
Să-mi mângâie sufletul amărât.
Toamna
Ai bătut, ți-am deschis, dragă toamnă
Și te-am poftit în viața mea, mare doamnă
Să-mi aduci în dar covor de frunze colorate
Care să îmi fie tovarășe de singurătate.
Să-ți așterni bruma argintie
Peste sufletu-mi ca o mantie
Și să mă învălui în aripi de cocor
Să pot visa să plec cu ei în zbor.
Să-mi decorezi casa cu tentă arămie
Să mai schimb nuanța cenușie
Să lași ploaia să cadă peste mine
Să șteargă lacrimile de amar pline.
Hai, dragă toamnă, mai rămâi
Nu încerca ușa să o zgâlțâi
Rămâi și-mi fii prietenă de zi
Căci noaptea e a friguroasei ierni...
Când tu...
Când briza incertitudinii îmi mângâie fruntea
Când simt că drumul l-am rătăcit
Privesc către cer și chiar zarea
Suav îmi dezvăluie calea.
Când tonurile de gri mă năpădesc
Când parcă somnul nu-l găsesc
Valul dulceag mă învăluie
Și o speranță nouă îmi dăruie.
Când distanța mi se pare infinită
Când timpul e dușmanul meu tăcut
Îmi amintesc cum un vis s-a născut
Dintr-un surâs și o privire discretă.
Când nu îndrăzneam să cer o șansă
Când visul îmi părea interzis
M-ai luat pe sus ca o avalanșă
Și fericirea din nou m-a cuprins.
Sărutul
Ce înseamnă un sărut
Niciodată n-am știut
Poate nici măcar n-am vrut
De poveste să ascult.
E sărutul o prefață
La ce va urma în viață?
Sau e doar un epilog
Al iubirii nemurire zălog?
Ce n-aș da să fi știut
Ce înseamnă un sărut
În ziua când din întâmplare
Am alunecat în a ta sărutare.
E sărutul ce mi-ai dat
Minunea la care am visat?
E sărutul o portiță
Spre a fericirii coroniță?
Sau e doar o amăgire
Petrecută din neștire
Între buzele-mi stângace
Și ale tale buze gingașe?