Flacăra care renaște
M-am tot oprit din drumul meu, chiar zi de zi, cu tâmpla-n vânt
Cu pașii grei și gândul dus, de parcă era jurământ,
Purtam pe umeri zeci de lupte, însă niciuna pentru mine
Și tot uitam cum este viața, tot încercând să fie bine.
Aveam un zâmbet obosit, cusut cu fire de tăceri
Şi-un trup ce parcă refuza să mai răspundă la plăceri,
Căci dincolo de oboseală, sub piele îmi dormea un dor
Un dor ce n-a murit vreodată, doar s-a ascuns, arzând uşor.
Dar într-o noapte fără stele, când totul părea să fie anost
M-am auzit pe mine clar, ca un ecou ce n-a mai fost,
Și am simţit tăcerea grea, cum dispare in în întuneric
Nu din alt suflet, ci din mine, stârpind orice gând himeric.
Căci dorul nu mi-a fost balsam, ci jar ce m-a ars pe-ntregime
O flacără ce-n loc să stingā, i-a dat absenței tale nume,
Și-am înţeles că frumusețea nu stă doar în ce se vede
Ci-n felul cum renasc din nou.. eu... femeia care nu mai crede.
Și-acum încerc fiece pas cu înţeles, chiar dacă drumul e-n furtună...
Cu ochii plini de foc curat, cu gura caldă şi nebună,
Nu mai așteapt nici o "salvare", și nici nu mă tem de tăcere
Căci flacăra ce-n suflet arde, azi e pentru mine și arde fără durere.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman 
#unpahardepoezie #onewinewoman #flacăra care renaște
Дата публикации: 22 июня
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 501
