Infinit
De tu ești dragostea
Și ești,
Cu siguranță îți pot spune...
Iar pentru cei ce vor să știe cine-s eu,
Îti spun doar ție s-audă toată lumea,
Glumesc știi vorba asta,
Sunt portavocea sau glasul îngerilor noștri sau mai degrabă doar ai tăi!
Nu-i Dumnezeu si El acolo,
Cel care mi te-a scos in cale?
Nu eu sunt un pribeag căzut în ale tale brațe,
Sau poate tu cea care-mi cade-n față
Să o salvez de negrele tristeți?
Și cei iubirea de nu-i însuși Dumnezeu,
Când vrea să ne vorbească infinit?
Nu ești tu însăși nemurirea?
Nu-s eu iubitul tău ce-l ține de mână pe Hristos?
Nu suntem noi acei captivi ai libertății noastre?
Crezi tu că a murit iubirea sau că e mort El însuși Dumnezeu
Când îl rugăm să ne ajute,
Să evadam în infinitul Său?
Curaj iubito a sosit și ceasul nostru,
Al meu,al tău și-acolo e același Dumnezeu!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 4 февраля 2024
Просмотры: 426
Стихи из этой категории
Your smile, Our future
As from work I came back home,
And stood in front of my door,
I noticed a small envelope on the floor,
It was about an event, not here in Rome.
It was an invitation to a dance,
A waltz in San Marino, in the three towers.
It said, to arrive between the nights hours, with flowers,
And not to leave your apperance to chance, make sure to bring your best glance.
The envelope had such a powerful smell,
As to read I begin, it made my head spin.
At the same time, it was slowly pulling me in,
It was as if I was under a sort of spell.
Inside, a letter with a small kiss at the end,
It was stamped with a single name, Dery.
Both in a red so dark-it's origin I couldn't comprehend…
It wasn't the juice of any berry but maybe, a black cherry?
The day of the party grew nearer,
And things started to become clearer.
It must have been some sort of elaborate trick,
This was probably how someone got their kick.
I wanted to look up the party online,
But I couldn't find anything that to the date would align.
Intrigue was taking over me and with myself, I could agree,
That I needed to go and what this was about, to see.
I decided to wear my best, navy blue with the black hue,
I was happy with my decision when I saw who,
Was going to attend and how much they were able to spend.
The richest men and women from their cars would descend.
Some of the wealthiest people of the world gathered,
For an event I didn't even know about, let alone how much it actually mattered.
It seemed like the biggest thing of the year,
But it would appear, that online no one knew what was going on here.
The music was blaring all around the yard,
Although there was no sight of any sort of guard.
We were all asked inside the ball-room,
I was wondering how Dery our night would try to illume.
Suddenly, a thunder sounded like it cracked the sky.
I had a feeling that something dark was nigh.
As if it was so close that I could hear,
Whispering in my ear, to it drawing me near.
I stopped and went away from the crowd,
In the mirror I saw something, to myself I thought,
I looked and looked but around me was naught.
I continued and to myself that by nothing I will be scared I avowed.
The room was massive, it even had a mezzanine floor,
We were all invited to drinks and the party started to roar.
The wine was exquisite, it had clearly been aged for a while,
And as the music changed, our host came down the stairs with a slight smile.
My jaw dropped when I saw who in front of us stopped,
The person who came down the stairs,
Looked like out of a movie she had been cropped.
She declared the party open, requesting us to stop from our affairs and form pairs.
As I was the only alone one,
I really stuck out as the sore thumb,
When by her eyes I was found, I wanted to run,
But she beckoned me and my legs felt numb.
The sound of her stilettos drowned out the ceaseless dance,
As she spun around the crowd, as if she was in a shroud, of mist.
But before I could understand my circumstance,
She took me by the wrist and made us twist.
She was dazzling to all who laid eyes upon her,
Wearing a long red dress but not leaving much for me to guess.
The way her olive skin, brown eyes and freckled cheeks her beauty would confer was leaving my mind in an endless blur,
Barely able to convalesce, with haste I grabbed her hand and waist, trying to impress.
She gave me her first smile of the night,
With a deep look into the eyes,
I didn't stop to think of what that implies,
Because at first sight, everything felt just right.
But suddenly, I had the strangest feeling,
My instinct told me that I had seen her before,
It was as if something from me she was concealing.
She reminded me of someone I used to adore, the way she moved, the things she wore…
She had the gentleness of a red aster,
And as the crescendo was quickly approaching,
She on my chest was intentionally encroaching.
Faster, and please hold your partners closer, said the choirmaster.
Step by step, we entered into the limelight,
The only couple who the speed could withstand,
I grabbed her hand, trying to make the last move truly grand,
She understood, held me tight and let me take her to another height.
As we released each other, everyone stood aside,
The cheers of the crowd were like those of a choir,
Now, it was clear, between us, there was a fire.
There was no emotion left to hide, her smile was just as bright as the moon outside.
I was almost exhausted to death,
But she didn't even seem affected,
And after herself she had quickly collected,
With her next breath she whispered a shibboleth.
I knew the dialect but barely remembered the word.
Her lips slowly mumbled the phrase: Hazırlayın!
She could tell that not only I had heard but it's meaning I had inferred.
Not staying, she slowly went up the steps, her message clearly conveying.
Two servants quickly rushed behind her,
Before one came to tell me,
"Our mistress at the top wishes to see thee.
" Please make your way to the stairs, sir."
It hit me, as I entered the room at the top of the tower,
Everything smelled of orris, more expensive than anything aurous.
And on the bed, a tag attached to a small but gorgeous red flower,
As a chorus, we both read "Scadoxus multiflorus."
" Maybe you know what type it is? What it's called I mean. "
Her voice seemed to come out of no-where,
' I could swear there was no one there'.
" On the name your ideas have to convene, it'll make sense of everything you've seen."
I tried, I wanted to scream, to yell, to shout,
But she grabbed me before my mouth I could move,
" Shush now, you've got nothing more to prove,"
" I am ecstatic you finally figured it out."
I tried to open my mouth but no words would come out,
" I shall allow you to speak but shhhh..not too loud."
" I ask of thee not to offer me any reason your integrity to doubt. "
She snapped her fingers but I said naught aloud, maybe I was just too proud.
" Thou in sooth have nothing to say? Very well, then at least offer me a dance."
I grabbed her hand and waist once more and started slow,
" I don't suppose there's any chance but is this about a romance? "
Her eyes began to glow as we danced to the music below.
" So tell me now, are you a vampire of yore? "
" Thou ought not to name any lady that way, she says as at me she smiles."
" Although yes, from before-Europe Suleiman to conquer swore,"
" Hence I barely escaped the body piles from the Carmonica trials. "
' So tell me, dear lady what is your name? Dery must surely not be it. '
" Ah, thou hath to notice, thou is only half right."
" Derya is not my birthname, only one my situation to befit. "
" Then, Derya, if to ask I might, what is the flower in our sight? "
" 'Tis here so thou canst avoid the pain…"
' Pain? What are you even talking about? '
" Thou didn't think I brought thee here in vain…"
" Thou are here for a reason, for that there should be no doubt."
" I have examined thou for a very long time, "
" We have met before…a long time back, ten years ago, "
" I wished to help thee grow but life happened and I had to go,"
" Thou were twenty five then, in your prime. "
" You mean…Aysel? Is that really you?"
" You just left me, without any warning…"
" I woke up that day and you were gone by the morning…"
" Why? I still have no clue…that was 5 years of us that you just threw…"
" Thou were too young my motives to comprehended. "
" Thou were afraid of thine future, of us becoming more,"
'Did you ever try your mistake to amend? I thought my search will never end… '
' How is that fair to me? My heart it tore, it hurt me to my core.'
"I was frightened that eternity with me you wouldn't want to spend… "
"But I hath given this much consideration."
"Thus I am offering you a choice, how to live thy live and its duration,"
"Drink from the tea on that table and your mortal life will end."
"From the sun you will have to hide and the hunters that will constantly be a thorn in your side,"
"Thy life will be one of knowledge and power,"
"But with misery and despair the Earth you'll scour."
"Doth not worry, thou will have a bride who through this life will guide."
"Thou may take thy leave now although we shall never meet again,"
"Our love you'll have to finally forfeit and forget."
'And yet, how long has it been since someone like me you've met?'
"To my disdain, beloved, centuries have passed in vain."
So now, your decision please make
----
Drink the tea
As our bodies unclasp from each others warm embrace,
I didn't want to lose the pace as I bring the tea to my face,
She grabs my neck and whispers in my ear.
"I love you"…I said 'I love you too' with no fear…
----
Leave
As our bodies unclasp from each others warm embrace,
I saw the sadness in her face as I made to leave that place,
With a smile I weaved through the crowd, the dance…
…Knowing it wouldn't be by chance...that my life to something better would advance.
Te văd eu așa, iubito!
Impresionant tablou nemărginit
Nulitate pentru infinit
Steluțe veșnice amintiri
Tu câte pământul-le admiri
Întregul separat de timp
Sentimente contratimp
Lacrimi pline de venin
Iubire , când pot să vin?
Nu întreabă de răspuns
Nu clipește la apus
Nu oferă pe cât ceri
Risipește doar plăceri
Trecătoare și uitate
Zâmbește încătușate
Gust amar de revedere
Temporar timp de ședere
Ca un ghimpe otrăvit
Bate ceasul nedormit
Și vesteste-ncet momentul
Azi se termină prezentul!
Viitoare clipă arată
Doar o singurică pată
Ape , uscat și omenire
Toate seamănă iubire.
Partea mea s-a deghizat
In roșcatul ei palat
Chip cioplit din zeități
Migălit el pe bucăți
Ochi domoli , buze divine
Stări parșive și provine
Dintr-un munte de suspine
Care te învață bine.
“Mă iubești , îți sunt un dar “
“Tu un simplu exemplar “
Gust in vorbe , de nectar
Dragoste ; involuntar
Vinovat ești timp avar
Simt eu oare că dispar ?
Cunoscută paralela
Cu speranță-nchid capela.
Tărâm unic , doar abis
Construit doar intr-un vis
Părăsesc umil umanul
Continuând sirect romanul
Strălucești iubito in lume
Ai un sens , îmi dai un nume
Univers, repar ruptura
Îmi admir senin , Scriptura.
Puteam sa jur ca tu, te vei lipi la loc...
Si lumea ma stia destul de bine
Caci nu eram atribuit doar unui bloc…
Cand te-au desprins, din dragoste de mine,
Puteam sa jur ca tu te vei lipi la loc…
Atat de tare am crezut in tine,
Atat de tare am crezut in noi…
Ca nu ma asteptam sa ne zdruncine
Un simplu strop cazut din alte ploi.
Si m-am trezit in mijlocul furtunii…
De frica si de teama, amutit,
Mi-as fi dorit sa fiu cum au spus unii,
In lantul tau, un caine asmutit.
N-am vrut sa-ti spun ramai, caci de iubire
Te simti chiar si cu vina tot mereu legat,
Chiar daca uneori, prin ratacire,
Te vezi adesea parca obligat
S-asculti povestile parca mai bune,
Sa ratacesti si-a altora poteci,
Sa crezi ca totul e mai bun in lume
Decat poveastea-n in care tu petreci.
Nu te acuz, vreau doar sa-ti spun ca daca,
In drumul meu ceva, ca despicat,
Cumva m-ar fi trimis pe alta cale,
Nici daca ar fi fost justificat,
Din dragoste de tine, din iubire,
N-as fi facut un pas, n-as fi tradat,
Cat flacari se zbateau intr-o mocnire
Si ploaia dintre noi n-a incetat….
Să nu mă uiți
Să vii din cầnd in când... să nu mắ uiţi
Să vii să ștergi o lacrimă uitată
Ce s-a născut atunci când ai plecat
Și a ramas pe-obraz, îndurerată.
Din când în când să vii să nu mă uiți
Chiar de tacerea domneste intre noi
Pe-o aripă de dor să te întorci
Şi să-mi aduci vinul inapoi
lar dacă timpul, nemilos cum este
Asterne depărtări în calea ta
Ascultă..poate dorul iti șoptește:
Să nu mă uiț;i..Să te întorci..cândva!
Să nu rămân un simplu călător
în lumea vinului si-a ta.
IMAGINEA IUBITEI
Îmi imaginez ochii tăi iubire chiar dacă anii au trecut ceva vreme tot mi-au rămas în minte.
Cât de mult a suferit și suferă inima mea după a ta .
Îți simt suspinul și după atâția ani inima ta suferă și ea
Într-adevăr depinde de tine fosta mea iubire dacă ai mai vrea să te întorci la mine.
Știu îți vine greu să iei acea decizie
Mirosul florilor de mai
Cu-atâtea vise prinse-n geană
poţi fi mereu iubirilor poveşti
cu doruri strânse-ntr-o icoană
rămasă-n urma mirilor caleşti.
Năframe albe de lumină
petreci cu drag în zori de dimineţi,
lăsând o lacrimă drept vină
să fie foc ascuns printre nămeţi.
Întorc în horă gânduri multe
şi iau de brâu să-nvârt şi gândul tău,
să-l pun la inimă s-asculte
cum bate-n piept durerea de flăcău.
Cu ochii mei pătrund lumina
din ochii tăi născuţi albastru viu,
eşti floarea albă din grădina
ce naşte jar, morgana din pustiu.
Mai pierd o clipă din trăire
sorbind cu jind o clipă de demult,
când din priviri ceream iubire
cuprins de-al inimii dorit tumult.
Prin părul tău aleargă vântul
să lase-n lume vorbe cum erai
când ceru-ntreg ruga pământul
să fii mirosul florilor de mai.
Другие стихотворения автора
Respirația iubirii
Să respirăm iubirea împreună
Îmbrățișați stând cât pentru veșnicie,
Tu mă respiri pe mine când expir,
Eu respirându-te pe tine când expiri,
Așa lăsăm iubirea să ne patrundă
În sânge sau în oase și în gând,
Căci dragostea este chiar viața ce respiră,
Atunci când îți declar că te iubesc fără oprire,
Iar tu îmi spui că mă iubești etern...
Nu-i dragostea opusul morții care tace rece,
Nu noi suntem prezentul care face viața să respire?
Tu mă respiri pe mine când expir,
Eu respirându-te pe tine când expiri,
Așa lăsăm iubirea să ne patrundă
În sânge sau în oase și în gând!
(11 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Baba iarna
Iarna a plecat în grabă,
Strănutând cu furie,
A vărsat o lacrimă,
Vrând chiar să ne sperie!
Noi știam că joacă teatru,
Mincinoase-s babele,
Am suit-o pe lopată,
Și am risipit-o toată,
S-o înghită soarele!
(13 Martie 2021- Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Candidatul iubirii
Ați candidat vreodată la iubire
Știind că cea care vă pune l-ancercare
Ea însăși e candidată a iubirilor pierdute?
Și cine poate spune că iubita mea frumoasă
N-a candidat si ea
Și a pierdut finala pe care a jucat-o
Cu cel ce-i fusese candidat cândva....?
Când vine vorba de iubire,
Cu toții suntem candidații sorții
Eu știu că însăși dragostea-i pe liste,
Și-i candidatul favorit,
Dar pierde mai mereu partide,
Știu sigur ,chiar ea așa mi-a povestit!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Doi,noi doi
Amândoi,noi doi
Goi de tristețe,
Plini de iubirea ce se rotește în cercul de foc,
Ce-ți iese din angelica privire,
Îngerul meu cu noroc,
Ce-mi arată al dragostei joc
Iubirea se plimbă de la tine la mine,
Se reîntoarce la tine vorbindu-ți dulce cu vorbele mele...
Vasilica tu ești dragostea vie,
Ochii tăi sunt văpăi ce mă ard
Când în gând te revăd,
Tu nefiind lângă mine,
E trist,dar știu că tu ești fericire
Iar eu îți tot spun,te iubesc!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Deasupra tuturor ești tu
Iubito,
Tu ești deasupra tuturor
Când dragostea își are glasul său,
Căci Dumnezeu este iubire,
Precum o spun și Sfinții din vechime!
Așa știu eu că Cerul mi-a vorbit,
Din clipa când mi te-a trimis,
Ori mai degrabă pe mine mi te-a-ncredințat,
Să te iubesc așa cum nimeni n-a putut,
Căci dragostea e dar divin și nu e lesne de găsit!
Eu am știut că te iubesc din prima clipă când te-am privit,
Îți amintești sau nu,ce mai contează,
Sau poate n-am știut....
Dar știu acum!
Îmi amintesc cum noi pășeam agale pe poteci de munte,
Iar munții ne priveau nostalgic și ei pe noi,
Cum Raiul ne vorbea rostind tăcerea sa,
Chiar dacă noi temându-ne să nu apară pe cărare
Vreun urs iar teama era mare,
Dar dragostea alungă orice frică,
Iubito, Tu ești deasupra tuturor Când dragostea își are glasul său, Căci Dumnezeu este iubire, Precum o spun și Sfinții din vechime! (11 iulie 2024 Vasilica dragostea mea)
Zbor,amor,dor
Iubito îmi este dor de tine iar,
Nimic nu este în zadar,
Și am știut că lângă tine pot orice,
Pot chiar să zbor cu aripile ce mi-ai dăruit,
Sau când mi-ai dat sărutul tău...
Iubito mor de dorul tău,
Iți văd în gând surâsul iar,
Îți simt și pașii cei timizi,
Rostesc în gând doar rugaciuni de dragul tău,
Să nu te pierd sau să m-alungi
Și vreau mereu să te sărut
Pe ochii ce par două stânci,
Pe nas,pe gură și pe sânii dulci!
(2 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)