Natura
Natura care aș vrea să rămana veșnică vie
Port în mine ziua cand mă plimbam
Cu tine natură,
Cu vorbe dulci ne răsfățam
Ne intersectam des sub bătranul castan
Soarele ne privea și ne zambea
Iar luna își varsă privirea spre noi
Soarele și luna se îmbrățișau amandoi
Formă de salut ca doi prieteni astrali
Ca niște aștri care des ne vizitau
Și ne vegheau nopțile întunecate
Cu un cer pustiu acoperit cu lacrimi.
Lacrima vieții se topea ca un nor fără pereche
Lumina vie ne încălzea ca o scanteie de fericire
din inima ta.
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Vlad Babiciu
Дата публикации: 27 мая 2022
Просмотры: 1102
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: FRÂNTURI DIN GÂNDURI ,,I,,
Поэма: Blestemat
Omagiu lui Grigore Vieru. Regretatul poet ar fi împlinit astăzi 83 de ani
Поэма: ,, AZI ,,ȘI ,,MAINE,,
Поэма: Delir
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Поэма: Înalță o rugăciune
Поэма: Un alt te iubesc,un alt sărut
Ce cărţi citesc moldovenii? Top 10 titluri cumpărate pe elefant.md (Cum puteți obține o reducere de 40%)