Natura
Natura care aș vrea să rămana veșnică vie
Port în mine ziua cand mă plimbam
Cu tine natură,
Cu vorbe dulci ne răsfățam
Ne intersectam des sub bătranul castan
Soarele ne privea și ne zambea
Iar luna își varsă privirea spre noi
Soarele și luna se îmbrățișau amandoi
Formă de salut ca doi prieteni astrali
Ca niște aștri care des ne vizitau
Și ne vegheau nopțile întunecate
Cu un cer pustiu acoperit cu lacrimi.
Lacrima vieții se topea ca un nor fără pereche
Lumina vie ne încălzea ca o scanteie de fericire
din inima ta.
Category: Poems about nature
All author's poems: Vlad Babiciu
Date of posting: 27 мая 2022
Views: 1100
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Doar amurgul...
Poem: Toamna la pedală!
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Amintiri
Poem: Rătăcire
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi
Poem: Nebunie pură!
Poem: Pace pentru țara mea!
Sezatoare la Cetatea Soroca. Poeti din 11 tari, cum ar fi Turcia, Serbia sau Georgia s-au adunat acolo si au recitat poezii in aer liber - VIDEO