Natura
Natura care aș vrea să rămana veșnică vie
Port în mine ziua cand mă plimbam
Cu tine natură,
Cu vorbe dulci ne răsfățam
Ne intersectam des sub bătranul castan
Soarele ne privea și ne zambea
Iar luna își varsă privirea spre noi
Soarele și luna se îmbrățișau amandoi
Formă de salut ca doi prieteni astrali
Ca niște aștri care des ne vizitau
Și ne vegheau nopțile întunecate
Cu un cer pustiu acoperit cu lacrimi.
Lacrima vieții se topea ca un nor fără pereche
Lumina vie ne încălzea ca o scanteie de fericire
din inima ta.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Vlad Babiciu
Data postării: 27 mai 2022
Vizualizări: 821
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: De dor
Poem: Un fulg
De 10 ani suntem mai saraci fara Grigore Vieru, dar opera lui ne imbogateste in continuare. Poetul a fost comemorat la cimitirul central de catre familie, prieteni si colegi de breasla - VIDEO
Poem: ,, Uită nostalgia" în olandeză
Poem: amintiri /4
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
Poem: Note de Mai/5
Poem: Capul de pod
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.