Așa-mi croiesc din ani cărare
În zori, când umbra se destramă,
Îmbrac în raze gândul meu,
Din roua viselor dau seamă,
Și-n suflet țin un curcubeu.
Pe ramul iernii pun veșmânt,
Din fulgi de dor țes nemurire,
Suflarea mea devine vânt,
Ce poartă urme de iubire.
Cu marea scriu pe stânci poeme,
În valuri pun un vechi refren,
Iar vântul spulberând alene,
Le șuieră ca pe-un blestem.
Și dacă timpul mă îngână,
Îl las să curgă lin, încet,
Iar fiecare clipă bună,
O țin la piept ca pe-un secret.
Așa-mi croiesc din ani cărare,
Prin noapte sorb un gând senin,
Și-n palma vieții trecătoare,
Rămân lumină și suspin.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 17 января
Просмотры: 70
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: DORINȚA MEA
Поэма: În privire o constelație
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”
Поэма: Moștenire în maghiară
Поэма: Fantomele țipă noaptea
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare
Поэма: ,,Ne cunoaștem din vedere" în italiană
Поэма: Ultima noapte
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă