Spovedanie
Doamne nu iți reproşez
Si tot din ce-ai făcut îmi place
Dar, ce bine ar fi fost
Auzul să mi-l pui văz
Si pleoapa gura care tace.
Doamne, aripi să-mi fi pus
În mâna care se zgârceşte
Și sufletului să-i dai
Clipele de odihnă
În corpul ce nădăjduieşte.
Doamne nu îţi reproşez
Ajunge! Mi s-a dat de toate
Văzul fără de pleoapă,
Buzele cu mult venin
Şi sufletul rece cetate.
Doamne nu îți reproșez.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Silvia Mihalachi
Data postării: 4 septembrie 2022
Adăugat la favorite: 1
Comentarii: 1
Vizualizări: 1568
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Sunt otrăvit cu serul de lumină
Poem: DOAMNE PRIMEȘTE PLANETA PĂMÂNT
Eminescu în italiană. Un volum de versuri ale poetului a fost lansat la Chişinău
Poem: "I love Paris" în olandeză
Poem: Mystical Molecule
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin
Poem: The farce is over (prozopoem)
Poem: Un simplu gand
Tatiana Tabuleac, stabilita de mai multi ani la Paris a revenit la Chisinau: cititorii au facut coada, intr-o librarie din capitala, pentru a primi un autograf de la scriitoare - VIDEO
Anișoara Iordache