Spovedanie
Doamne nu iți reproşez
Si tot din ce-ai făcut îmi place
Dar, ce bine ar fi fost
Auzul să mi-l pui văz
Si pleoapa gura care tace.
Doamne, aripi să-mi fi pus
În mâna care se zgârceşte
Și sufletului să-i dai
Clipele de odihnă
În corpul ce nădăjduieşte.
Doamne nu îţi reproşez
Ajunge! Mi s-a dat de toate
Văzul fără de pleoapă,
Buzele cu mult venin
Şi sufletul rece cetate.
Doamne nu îți reproșez.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Silvia Mihalachi
Дата публикации: 4 сентября 2022
Добавлено в избранное: 1
Комментарий: 1
Просмотры: 1965
Комментарий
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Iubirea e secretul!
Поэма: Cel mai bun serviciu de catering în portugheză
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Поэма: ,,Nu te enerva" în spaniolă
Поэма: ASA cum tu m-ai învățat
Timp de patru zile, autorii mai multor romane si volume de poezii, de pe ambele maluri ale Prutului vor putea fi auziti la o librarie din capitala - VIDEO
Поэма: Filogenie
Поэма: Să ard pe al iubirii rug
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018
Anișoara Iordache