Spovedanie
Doamne nu iți reproşez
Si tot din ce-ai făcut îmi place
Dar, ce bine ar fi fost
Auzul să mi-l pui văz
Si pleoapa gura care tace.
Doamne, aripi să-mi fi pus
În mâna care se zgârceşte
Și sufletului să-i dai
Clipele de odihnă
În corpul ce nădăjduieşte.
Doamne nu îţi reproşez
Ajunge! Mi s-a dat de toate
Văzul fără de pleoapă,
Buzele cu mult venin
Şi sufletul rece cetate.
Doamne nu îți reproșez.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Silvia Mihalachi
Дата публикации: 4 сентября 2022
Добавлено в избранное: 1
Комментарий: 1
Просмотры: 1606
Комментарий
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Amintirea
Поэма: Testament pentru el
Concurs cu genericul: Casa parinteasca
Поэма: Despre tine
Поэма: Taina Nopții
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Поэма: Fără tine
Поэма: Nu esti al meu
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Anișoara Iordache