Popas lângă o bornă
Izvoarele privirii sunt secate
Iluzii de om rătăcit
Mă reazăm de-o bornă,
Piatră de hotar fără cărare
Rece, umedă și ternă.
Las teaca cuvintelor
Fără valoare
Lângă piatra pilastru
Ce nu știe a lăcrima
Când, fruntea aplecată
Pe zidul din mine
Susține tăcerea-n cuvânt
Povară de suflet fără veșmânt
Sub cupola cerului albastru.
Din urmă m-ajung în surdină
Timpul și tăcerea,
Le dau un popas lângă bornă
Îmbrățișez cu privirea
O stelă uitată-n nevăzut
Scrijelez cifra zero
Lângă semnul infinit
Întrebându-mă încotro
Este alt loc nedefinit
Fără urma celui ce - a scrijelit.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Silvia Mihalachi
Data postării: 28 aprilie 2023
Comentarii: 2
Vizualizări: 985
Comentarii
Mulțumesc,mulțumesc,mulțumesc!
Comentat pe 26 mai 2023
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Oglinzi paralele
Poem: Iubiri interzise
Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc
Poem: Univers de praf
Poem: Inima ta...inima mea
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău
Poem: Iubire
Poem: Gelozie
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”
Monica BP