Popas lângă o bornă
Izvoarele privirii sunt secate
Iluzii de om rătăcit
Mă reazăm de-o bornă,
Piatră de hotar fără cărare
Rece, umedă și ternă.
Las teaca cuvintelor
Fără valoare
Lângă piatra pilastru
Ce nu știe a lăcrima
Când, fruntea aplecată
Pe zidul din mine
Susține tăcerea-n cuvânt
Povară de suflet fără veșmânt
Sub cupola cerului albastru.
Din urmă m-ajung în surdină
Timpul și tăcerea,
Le dau un popas lângă bornă
Îmbrățișez cu privirea
O stelă uitată-n nevăzut
Scrijelez cifra zero
Lângă semnul infinit
Întrebându-mă încotro
Este alt loc nedefinit
Fără urma celui ce - a scrijelit.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Silvia Mihalachi
Date of posting: 28 апреля 2023
Comments: 2
Views: 1287
Comments
Mulțumesc,mulțumesc,mulțumesc!
Commented on 26 мая 2023
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Chitaristul de la 48
Poem: Imagine de inger
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: flux de poeme naani /49
Poem: Îți amintești?
Editura Bestseller participă cu un stand inedit la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XXI-a
Poem: Impostorul
Poem: Evreii
263 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. TOT ce trebuie să ştii despre compozitor
Monica BP