Toamna
E ceaţă, e frig, nu se vede,
Pământul e orb iar ceru-i pustiu,
Toamna înspre mine purcede,
Şi mă-mbracă în costum argintiu.
Plouă, doar plouă întruna,
Pasărea în cuib stă amorţită,
Iar eu îmbrăţişat sunt cu Luna,
Şi gândesc întomnit la iubită.
Coşuri de case încet înviază,
Expiră un fum negricios,
E frig şi cred că-i amiază,
Căci toamna-mi pătrunde în os.
E ceaţă, e frig, nu e verde,
Soarele stă ascuns după nori,
Ochiul peste câmp mi se pierde,
Căutând disperat nişte flori.
E urât, e pustiu, e tăcere,
Copacii spre pământ se apleacă,
Căci vântul începe să zbiere,
Iar Toamna a început să petreacă.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 11 octombrie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 126
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Iarna de Roma
Poem: ,,O clipă de sinceritate" în turcă
A implinit 85 de ani si a mai lansat o carte. Spiridon Vangheli si-a sarbatorit ziua de nastere printre pici - VIDEO
Poem: Un fel de legendă
Poem: Nori
Descoperiți poezii.online!
Poem: As vrea
Poem: Așa este la noi...
VIDEO. Poezii și cântece românești la Paris! Cum a fost celebrată Ziua Limbii Române în Franța