Afară e primăvară, în sulet e toamnă
Toată lumea renaște, eu simt că mor
Soarele strălucește, eu văd numai nor.
E primăvară, ar trebui să zâmbesc,
Eu însă ca o frunză moartă plutesc.
Ce stare absurdă de lâncezeală,
Ce suflet gol, înăcrit și pustiu
De ce la toți e primăvară
Iar la mine nu...de ce? Nu știu...
E de vină durerea, de vină ești tu
Că nu se topește zăpada cea grea,
Si ghioceii nu înfloresc
Si-n viața mea...
În loc de ei am doar frunze descompuse
În loc de triluri de păsări, am dor,
Afară e primăvară, la mine e toamnă
Si ploile toamnei prea tare mă dor...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: marinadamaschi
Data postării: 11 martie 2014
Vizualizări: 2594