Afară e primăvară, în sulet e toamnă
Toată lumea renaște, eu simt că mor
Soarele strălucește, eu văd numai nor.
E primăvară, ar trebui să zâmbesc,
Eu însă ca o frunză moartă plutesc.
Ce stare absurdă de lâncezeală,
Ce suflet gol, înăcrit și pustiu
De ce la toți e primăvară
Iar la mine nu...de ce? Nu știu...
E de vină durerea, de vină ești tu
Că nu se topește zăpada cea grea,
Si ghioceii nu înfloresc
Si-n viața mea...
În loc de ei am doar frunze descompuse
În loc de triluri de păsări, am dor,
Afară e primăvară, la mine e toamnă
Si ploile toamnei prea tare mă dor...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: marinadamaschi
Дата публикации: 11 марта 2014
Просмотры: 2619
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Lacrimi
Поэма: Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în norvegiană
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi
Поэма: Libertate
Поэма: Tărână și morminte
Honoré de Balzac et George Călinescu
Поэма: Orgolii nemăsurate
Поэма: dintr-un codru inserat
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa