Afară e primăvară, în sulet e toamnă
Toată lumea renaște, eu simt că mor
Soarele strălucește, eu văd numai nor.
E primăvară, ar trebui să zâmbesc,
Eu însă ca o frunză moartă plutesc.
Ce stare absurdă de lâncezeală,
Ce suflet gol, înăcrit și pustiu
De ce la toți e primăvară
Iar la mine nu...de ce? Nu știu...
E de vină durerea, de vină ești tu
Că nu se topește zăpada cea grea,
Si ghioceii nu înfloresc
Si-n viața mea...
În loc de ei am doar frunze descompuse
În loc de triluri de păsări, am dor,
Afară e primăvară, la mine e toamnă
Si ploile toamnei prea tare mă dor...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Les belles femmes
Poem: TOAMNA
Care sunt cele mai vândute cărţi în prima jumătate a acestui an. În top 10 sunt şi trei autori români
Poem: Pasarile
Poem: Încă o dată...
Lista cărților lansate de către tinerii autorii din Moldova în anul 2020
Poem: Mai frumoasă de Laura Stoica în finlandeză
Poem: Despărțire!
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?